2 intrări

54 de definiții

din care

Explicative DEX

vintiră1 sf vz vintir

vinti2 sf vz vintre

VINTIL s. n. v. vintir.

VINTIL s. n. v. vintir.

VINTIL s. n. v. vintir.

VINTIR, vintire, s. n. Unealtă de pescuit în formă de sac alungit, cu gura răsfrântă înăuntrul sacului ca o pâlnie. [Var.: vintil, s. n.] – Din rus. venter.[1] modificată

  1. În DEX ’09 este folosit adv. înăuntru în loc de prep. înăuntrul. raduborza

VINTRE, vintre, s. f. (Pop.) 1. Pântece, abdomen, burtă. 2. (La pl.) Măruntaie. 3. Dizenterie; diaree. – Lat. venter, -ris.

VINTRE, vintre, s. f. (Pop.) 1. Pântece, abdomen, burtă. 2. (La pl.) Măruntaie. 3. Dizenterie; diaree. – Lat. venter, -ris.

vântră sf vz vintre

vântre snf vz vintre

ventră sf vz vintre

ventre sfn vz vintre

vintere sf vz vintre

vintil sn vz vintir

vinti sf vz vintir

vintir sn [At: DAMÉ, T. 124 / V: (reg) ~il, ~i, sf / Pl: ~e / E: rs вентерй cf rs бентерь] Unealtă de pescuit, în formă de sac de plasă, lung și ascuțit la un capăt, întins pe mai multe cercuri, cu gura strâmtă și răsfrântă înăuntru pentru a nu ieși peștele, folosită în apele dulci Si: (reg) vârgă1.

vintire sf vz vintre

vintră sf vz vintre

vintre sf [At: PARACLIS (1639), 269 / V: (îrg) vântră, ~ră, (înv) vân~, ventră, ven~, (reg) ~tere, ~tiră, ~tire / Pl: ~ / E: ml venter, -is] 1 (Îvp) Abdomen. 2 (Îvp; prc) Partea inferioară (și laterală) a abdomenului Si: (îrg) vintricel1 (2). 3 (Îvp) Pântecele femeii (considerat locul unde se concepe fătul). 4 (Îvp) Organele genitale ale femeii sau ale bărbatului. 5 (Îvp; lpl) Organele interne aflate în cavitatea abdominală. 6 (Îvp; lpl; prc) Intestine. 7 (Reg; pex; îf vântră) Partea din interior a unui lucru, a unui loc etc. 8 (Îvp) Diaree (1). 9 (Îvp) Dizenterie. 10 (Reg) Partea din spatele genunchiului.

vintere s.f., s.n. v. vintre.

vintil s.n. v. vintir.

vinti s.f. v. vintir.

vintir s.n. (pesc.) Unealtă de pescuit în formă de sac alungit, întins pe mai multe cercuri, cu gura răsfrîntă înăuntrul sacului ca o pîlnie. • pl. -e. și vintil s.n., vintilă s.f. /<rus. веимерь.

vintră s.f. v. vintre.

vintre s.f. (pop.) 1 Pîntece, abdomen, burtă. 2 (la pl.) Organele interne; măruntaie. 3 Dizenterie; diaree. • pl. -e. și (înv., reg.) vintră s.f., vintere s.f., s.n. /lat. ventrem.

VINTIR, vintire, s. n. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă întinsă pe mai multe cercuri. [Var.: vintil, s. n.] – Din rus. venter.

VINTIR, vintire, s. n. (Și în forma vintil) Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă întinsă pe mai multe cercuri, ca un sac cu gura strîmtă și întoarsă înăuntru. V. vîrșă. Umblă careva la vintire. DAVIDOGLU, O. 66. Somnul este... uneori mosafir neplăcut, căci mănîncă pe toți ceilalți cari au căzut în vintir. ANTIPA, P. 415. Prin canal nu se poate; doar am vintile. – Ai vintile? zise Vania rîzînd. DUNĂREANU, N. 72. – Variantă: vintil s. n.

VINTRE vintre, s. f. (Popular) 1. Pîntece (mai ales partea moale, de jos, și părțile laterale din dreptul șoldurilor); abdomen, burtă, foale. Un țap negru, lucios, cu pete galbene pe la vintre. STANCU, D. 97. Starostele își ținea vintrea cu palmele, ca să poată hohoti mai în voie. SADOVEANU, D. P. 159. Cu pîntecele strînse, îngust la vintre. ODOBESCU, S. III 65. 2. (La pl.) Măruntaie. [Prometeu] puse vintrele și carnea și le înveli în pielea boului. ODOBESCU, S. III 266. 3. Dizenterie, diaree. Copii i-a trebuit, mînca-i-ar anghina și vintrea! SADOVEANU, la TDRG. – Variantă: vîntră (GORJAN, H. IV 104) s. f.

VÎNTRĂ s. f. v. vintre.

VINTIR ~e n. Unealtă de pescuit, constând dintr-un sac de plasă, îmbrăcat pe cercuri dispuse unul deasupra altuia. /<rus. ventelj

VINTRE ~ f. pop. 1) Parte a corpului dintre torace și bazin, în care se află viscerele; pântece; abdomen; burtă. 2) Totalitate a organelor interne aflate în această parte a corpului. [Sil. vin-tre] /<lat. venter, ~tres

vintre f. vârșie. [V. vântrelă].

vintre f. pl. partea corpului între pântece și coapsă: durere de vintre, disenterie. [Lat. VENTREM].

ventre, V. vintre.

vintír și -íl n., pl. e, -íră și -ílă f., pl. e (rus. vénterĭ, véntelĭ, vénterka, vetylĭ, vetilĭ, vĭáterĭ, ĭáter, rut. viáter, ĭáter, pol. wiecierz, litv. wéntaris, wénteris, prusian wentere. V. ĭatră). Dun. de jos. Capcană de prins pește (împletitură de plasă întinsă pe cercurĭ în care peștele intră și nu maĭ poate ĭeși). V. cursă 1, vîrșă.

víntre și (vechĭ) véntre f. (lat. vĕnter, vĕntris, pîntece; it. pv. fr. cat. pg. ventre, sp. vientre. V. ventricul). Vechĭ. Pîntece. Azĭ. Rar. Partea de jos a pînteceluĭ (între stinghiĭ). Diareĭe, treapăd. – În L. V. și n., pl. tot așa (ca nume): vintrele nostru, vintrele mele. – Și vîntre (Barac). V. ie 2.

vîntre, V. vintre.

Ortografice DOOM

vintir s. n., pl. vintire

vintre1 (măruntaie) (înv., pop.) s. f. pl.

vintre2 (pântece; dizenterie) (înv., pop.) s. f., g.-d. art. vintrei; pl. vintre

vintir s. n., pl. vintire

vintre2 (măruntaie) (pop.) s. f. pl.

vintre1 (pântece, dizenterie) (pop.) s. f., g.-d. art. vintrei; pl. vintre

vintir s. n., pl. vintire

vintre (măruntaie) s. f. pl.

vintre (pântece, dizenterie) s. f., g.-d. art. vintrei; pl. vintre

Etimologice

vintir (-re), s. n. – Plasă de pescuit. Rus. venterĭ (Scriban).

vintre s. f.1. Burtă, stomac. – 2. Diaree. Lat. ventrem (Pușcariu 1899; REW 9205), cf. vegl. viantro, it., prov., fr., cat., port. ventre, sp. vientre. Puțin folosit în literatură, deși are circulație aproape generală în limba populară (ALR, I, 43). – Der. vintriș, adj. (oblic); suvintri, vb. (a tunde lîna oilor de pe burtă); ventrilică, s. f. (ventricea, Veronica officinalis, V. Tournefortii), cf. vrătilică.

Sinonime

VINTIR s. (PESCUIT) vârșă.

VINTRE s. pl. v. măruntaie.

VINTRE s. v. abdomen, burtă, diaree, dizenterie, pântece.

VINTIR s. (PESCUIT) vîrșă.

vintre s. pl. v. MĂRUNTAIE.

vintre s. v. ABDOMEN. BURTĂ. DIAREE. DIZENTERIE. PÎNTECE.

Regionalisme / arhaisme

víntre, s.f. Pântece, abdomen, burtă: „I s-o năpustit boala în vintre” (Papahagi, 1925). – Lat. venter, -ris „pântece, intestin, stomac” (Pușcariu, după DER; DEX, MDA).

vintre, s.f. – Pântece, abdomen, burtă: „I s-o năpustit boala în vintre” (Papahagi, 1925; Șieu). – Lat. venter, -ris „pântece, intestin, stomac” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, cf. DER; DEX, MDA).

vintre, s.f. – Pântece, abdomen, burtă: „I s-o năpustit boala în vintre” (Papahagi 1925; Șieu). – Lat. venter, -ris „pântece, stomac”.

Intrare: vintir
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vintir
  • vintirul
  • vintiru‑
plural
  • vintire
  • vintirele
genitiv-dativ singular
  • vintir
  • vintirului
plural
  • vintire
  • vintirelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vintil
  • vintilul
  • vintilu‑
plural
  • vintile
  • vintilele
genitiv-dativ singular
  • vintil
  • vintilului
plural
  • vintile
  • vintilelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vinti
  • vintila
plural
  • vintile
  • vintilele
genitiv-dativ singular
  • vintile
  • vintilei
plural
  • vintile
  • vintilelor
vocativ singular
plural
vintiră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vintre
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vintre
  • vintrea
plural
  • vintre
  • vintrele
genitiv-dativ singular
  • vintre
  • vintrei
plural
  • vintre
  • vintrelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vântră
  • vântra
plural
  • vântre
  • vântrele
genitiv-dativ singular
  • vântre
  • vântrei
plural
  • vântre
  • vântrelor
vocativ singular
plural
vintră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vintire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vintere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ventră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ventre
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vântre
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vintiră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vintir, vintiresubstantiv neutru

  • 1. Unealtă de pescuit în formă de sac alungit, cu gura răsfrântă înăuntrul sacului ca o pâlnie. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: vârșă
    • format_quote Umblă careva la vintire. DAVIDOGLU, O. 66. DLRLC
    • format_quote Somnul este... uneori mosafir neplăcut, căci mănîncă pe toți ceilalți cari au căzut în vintir. ANTIPA, P. 415. DLRLC
    • format_quote Prin canal nu se poate; doar am vintile. – Ai vintile? zise Vania rîzînd. DUNĂREANU, N. 72. DLRLC
etimologie:

vintre, vintresubstantiv feminin

  • 1. popular Parte a corpului dintre torace și bazin, în care se află viscerele. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Un țap negru, lucios, cu pete galbene pe la vintre. STANCU, D. 97. DLRLC
    • format_quote Starostele își ținea vintrea cu palmele, ca să poată hohoti mai în voie. SADOVEANU, D. P. 159. DLRLC
    • format_quote Cu pîntecele strînse, îngust la vintre. ODOBESCU, S. III 65. DLRLC
  • 2. popular (la) plural Totalitate a organelor interne aflate în această parte a corpului. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: măruntaie
    • format_quote [Prometeu] puse vintrele și carnea și le înveli în pielea boului. ODOBESCU, S. III 266. DLRLC
  • 3. popular Diaree, dizenterie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Copii i-a trebuit, mînca-i-ar anghina și vintrea! SADOVEANU, la TDRG. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.