vintiră¹ sf vz vintir

vintiră² sf vz vintre

vintir sn [At: DAMÉ, T. 124 / V: (reg) ~il, ~ilă, ~ă sf / Pl: ~e / E: rs вентерй cf rs бентерь] Unealtă de pescuit, în formă de sac de plasă, lung și ascuțit la un capăt, întins pe mai multe cercuri, cu gura strâmtă și răsfrântă înăuntru pentru a nu ieși peștele, folosită în apele dulci Si: (reg) vârgă¹.

vintir s.n. (pesc.) Unealtă de pescuit în formă de sac alungit, întins pe mai multe cercuri, cu gura răsfrîntă înăuntrul sacului ca o pîlnie. • pl. -e. și vintil s.n., vintilă s.f. /<rus. веимерь.

vintír și -íl n., pl. e, -íră și -ílă f., pl. e (rus. vénterĭ, véntelĭ, vénterka, vetylĭ, vetilĭ, vĭáterĭ, ĭáter, rut. viáter, ĭáter, pol. wiecierz, litv. wéntaris, wénteris, prusian wentere. V. ĭatră). Dun. de jos. Capcană de prins pește (împletitură de plasă întinsă pe cercurĭ în care peștele intră și nu maĭ poate ĭeși). V. cursă 1, vîrșă.