opțiuni
  • info

19 definiții pentru vintir

din care

Explicative DEX

VINTIR, vintire, s. n. Unealtă de pescuit în formă de sac alungit, cu gura răsfrântă înăuntrul sacului ca o pâlnie. [Var.: vintil, s. n.] – Din rus. venter.[1] modificată

  1. În DEX ’09 este folosit adv. înăuntru în loc de prep. înăuntrul. — raduborza

vintir sn [At: DAMÉ, T. 124 / V: (reg) ~il, ~ilă, ~ă sf / Pl: ~e / E: rs вентерй cf rs бентерь] Unealtă de pescuit, în formă de sac de plasă, lung și ascuțit la un capăt, întins pe mai multe cercuri, cu gura strâmtă și răsfrântă înăuntru pentru a nu ieși peștele, folosită în apele dulci Si: (reg) vârgă1.

vintir s.n. (pesc.) Unealtă de pescuit în formă de sac alungit, întins pe mai multe cercuri, cu gura răsfrîntă înăuntrul sacului ca o pîlnie. • pl. -e. și vintil s.n., vintilă s.f. /<rus. веимерь.

VINTIR, vintire, s. n. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă întinsă pe mai multe cercuri. [Var.: vintil, s. n.] – Din rus. venter.

VINTIR, vintire, s. n. (Și în forma vintil) Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă întinsă pe mai multe cercuri, ca un sac cu gura strîmtă și întoarsă înăuntru. V. vîrșă. Umblă careva la vintire. DAVIDOGLU, O. 66. Somnul este... uneori mosafir neplăcut, căci mănîncă pe toți ceilalți cari au căzut în vintir. ANTIPA, P. 415. Prin canal nu se poate; doar am vintile. – Ai vintile? zise Vania rîzînd. DUNĂREANU, N. 72. – Variantă: vintil s. n.

VINTIR ~e n. Unealtă de pescuit, constând dintr-un sac de plasă, îmbrăcat pe cercuri dispuse unul deasupra altuia. /<rus. ventelj

vintír și -íl n., pl. e, -íră și -ílă f., pl. e (rus. vénterĭ, véntelĭ, vénterka, vetylĭ, vetilĭ, vĭáterĭ, ĭáter, rut. viáter, ĭáter, pol. wiecierz, litv. wéntaris, wénteris, prusian wentere. V. ĭatră). Dun. de jos. Capcană de prins pește (împletitură de plasă întinsă pe cercurĭ în care peștele intră și nu maĭ poate ĭeși). V. cursă 1, vîrșă.

VINTIL s. n. v. vintir.

VINTIL s. n. v. vintir.

VINTIL s. n. v. vintir.

vintil sn vz vintir

vintilă sf vz vintir

vintiră1 sf vz vintir

vintil s.n. v. vintir.

vintilă s.f. v. vintir.

Ortografice DOOM

vintir s. n., pl. vintire

vintir s. n., pl. vintire

vintir s. n., pl. vintire

Etimologice

vintir (-re), s. n. – Plasă de pescuit. Rus. venterĭ (Scriban).

Sinonime

VINTIR s. (PESCUIT) vârșă.

VINTIR s. (PESCUIT) vîrșă.

Intrare: vintir
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vintir
  • vintirul
  • vintiru‑
plural
  • vintire
  • vintirele
genitiv-dativ singular
  • vintir
  • vintirului
plural
  • vintire
  • vintirelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vintil
  • vintilul
  • vintilu‑
plural
  • vintile
  • vintilele
genitiv-dativ singular
  • vintil
  • vintilului
plural
  • vintile
  • vintilelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vintilă
  • vintila
plural
  • vintile
  • vintilele
genitiv-dativ singular
  • vintile
  • vintilei
plural
  • vintile
  • vintilelor
vocativ singular —
plural —
vintiră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vintir, vintiresubstantiv neutru

  • 1. Unealtă de pescuit în formă de sac alungit, cu gura răsfrântă înăuntrul sacului ca o pâlnie. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: vârșă
    • format_quote Umblă careva la vintire. DAVIDOGLU, O. 66. DLRLC
    • format_quote Somnul este... uneori mosafir neplăcut, căci mănîncă pe toți ceilalți cari au căzut în vintir. ANTIPA, P. 415. DLRLC
    • format_quote Prin canal nu se poate; doar am vintile. – Ai vintile? zise Vania rîzînd. DUNĂREANU, N. 72. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.