5 intrări

school Articole pe această temă:

46 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VESTÍRE, vestiri, s. f. Acțiunea de a vesti și rezultatul ei; înștiințare, comunicare; știre, veste. ♦ Indicație, semn, indiciu. – V. vesti.

VESTÍRE, vestiri, s. f. Acțiunea de a vesti și rezultatul ei; înștiințare, comunicare; știre, veste. ♦ Indicație, semn, indiciu. – V. vesti.

vestire sf [At: CORESI, EV. 186 / V: (reg) ~târe / Pl: ~ri / E: vesti1] 1 Înștiințare asupra unui fapt care a avut loc, care este în curs de desfășurare sau care urmează să se producă Si: (îvr) vestitură (1). 2 (Spc) Prevestire. 3 (Îe) A da (sau, înv, a face) ~ A comunica o informație. 4 (Îae) A face cunoscut. 5 (Înv; îe) A lua ~ A obține informații (că…). 6 (Mpl) Anunțare (în biserică) a datei la care urmează să se oficieze o căsătorie Si: strigare, (reg) mărturisire. 7 (Reg; îf vestâre) Semnal sonor dat de clopotele de la biserică prin care se anunță moartea sau înmormântarea cuiva. 8 Semn prevestitor. 9 Manifestare inițială, parțială (a unui fenomen). 10 (Îvr) Publicație. 11 (Îvp) Faimă (3). 12 (Îvp) Reputație. 13 (Pop; îla) De ~ Renumit. 14 (Înv; îe) A ieși ~a (cuiva) A deveni (bine) cunoscut.

vestire s.f. 1 Acțiunea de a vesti și rezultatul ei; înștiințare, comunicare; știre, veste. ♦ Indicație, semn, indiciu. 2 Manifestare inițială, parțială (a unui fenomen). Vestiri ciudate și perfide ale bătrîneții (VORN.). • pl. -i. /v. vesti.

VESTÍRE, vestiri, s. f. 1. Acțiunea de a vesti și rezultatul ei; înștiințare, comunicare; știre, veste. Cele trei bătăi ale puștilor de aramă fuseseră o vestire pe care o poruncise Tomșa. SADOVEANU, O. VII 131. Nu mai zăbovi, ci trimite acum numaidecit menzil cu vestirea. GORJAN, H. II 154. ◊ (În construcție cu verbul «a da») Îndată după aceea trîmbițașul lui Potcoavă dădu vestire. SADOVEANU, O. I 218. Buna-vestire = numele unei sărbători religioase creștine, care ce prăznuiește la 25 martie. ◊ Semn, indiciu. Vestiri ciudate și perfide ale bătrîneții i se strecurau în fibre și în oase încet. VORNIC, P. 175. Rațele de pe gîrlă băteau ferice din aripi, la vestirile, că se apropie potop. C. PETRESCU, A. R. 7. 2. (Popular, în loc. adj.) De vestire = cunoscut, renumit, vestit; de vază. Boieri de vestire, de la cinstita împărăție, Ascultați cuvinte de bucurie. ȘEZ. III 40.

vestire f. acțiunea de a vesti și rezultatul ei: înștiințare. V. Bunavestire.

vestíre f. Acțiunea de a vesti. Buna Vestire (saŭ și Buna-Vestire), o sărbătoare în amintirea veniriĭ îngeruluĭ Gavril ca să vestească sfinteĭ Fecĭoare viitoarea naștere a Mîntuitoruluĭ (25 Martie): ziŭa Buneĭ Vestirĭ, în ziŭa de Buna Vestire.

BÚNA VESTÍRE n. pr. f. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate vestirii nașterii lui Isus Hristos; blagoveștenie. – Bună + vestire (după sl. blagovĕștenije).

VESTÍ, vestesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce la cunoștință, a face cunoscut; a înștiința, a anunța, a informa. ♦ A face să se prevadă; a prevesti. 2. Refl. A-și face cunoscută, simțită existența sau prezența. 3. Refl. (Înv.) A deveni vestit, faimos. ♦ Tranz. A socoti pe cineva drept..., a considera ca...; a aprecia. – Din veste.

Búna-Vestire sf [At: (a. 1747) GCR II, 38/23 / S și: bunavestire / E: bună + vestire] Numele sărbătorii creștine de la 25 martie, când Fecioara Maria a fost anunțată de arhanghel că va naște, prin procreare divină, pe Hristos Si: blagoveștenie.

vești1 vt [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 103v/5 / Pzi: ~tesc / E: ml vestire] (Înv) A înveșmânta.

vesti vb. IV. 1 tr. (compl. indică fapte care au avut loc sau care sînt în curs de desfășurare, situații trecute sau existente, informații referitoare la asemenea fapte sau situații) A aduce la cunoștința cuiva, a da de veste, a face cunoscut; a comunica, a informa. Cu bucurie vesti tuturor că trecuse examenul.(refl. impers.) Trebuia să se vestească tuturor că s-a luat o hotărîre nouă.(compl. indică oameni) A anunța, a înștiința. Rămase cu totul surprins cînd doamna Ioanide îi ceru bani, vestindu-l că nu mai are (CĂL.). 2 tr., refl. A face să devină sau a deveni bine cunoscut; a face să capete sau a căpăta faimă, popularitate. Faptele mari și plăcute Urma noastră o vestesc (BOL.). 3 refl. A-și face cunoscută, simțită existența sau prezența. Florile... se vesteau numai prin parfumul lor (C. NEGR.). 4 tr. A constitui un indiciu pentru..., a fi o manifestare care denotă... Ultimele experiențe ale copilului vestesc trecerea spre adolescență (CONST.). 5 tr. A face cunoscut dinainte, a anunța anticipat (orientîndu-se după anumite indicii). Copoii vestesc apropierea vînatului (ODOB.). ♦ Spec. A proroci, a prevesti. Steaua a vestit nașterea lui Hristos.(compl. indică oameni) A pune la curent, a informa în legătură cu o acțiune care urmează să se producă; a face să afle. Își vesti părinții că are de gînd să se însoare (BASS.). 6 refl. A-și face simțită apariția iminentă; a da primele semne de existență. Furtună se vestea pe dealuri (BLA.). 7 tr. A constitui un indiciu care face să se prevadă ceva. Nu era lumina de ziuă... albastră, spălăcită, care vestește zorile (PRED.). • prez.ind. -esc. /veste + -i.

vești vb. IV. refl. (înv.) A se îmbrăca, a se înveșmînta. • prez.ind. -esc. /lat. vestīre.

BÚNA-VESTÍRE s. f. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate anunțării nașterii lui Isus Cristos; blagoveștenie. – Bună + vestire (după sl. blagovĕștenije).

VESTÍ, vestesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce la cunoștință, a face cunoscut; a înștiința, a anunța, a informa. ♦ A face să se prevadă; a prevesti. 2. Refl. A-și face cunoscută, simțită existență sau prezența. 3. Refl. (Înv.) A deveni vestit, faimos. ♦ Tranz. A socoti pe cineva drept..., a considera ca...; a aprecia. – Din veste.

BUNAVESTÍRE s. f. Sărbătoare religioasă creștină (25 martie); blagoveștenie.

VESTÍ, vestesc, vb. IV. I. Tranz. (Complementul indică faptul anunțat sau persoana căreia i se anunță) A face cunoscut un fapt, a comunica. [Călăreții] vesteau căderea Tomșei. SADOVEANU, O. VII 147. Nadina, vestită dinainte, îl aștepta. REBREANU, R. I 258. În depărtare abia s-aud cocoșii vestind miezul nopții. DELAVRANCEA, T. 87. ◊ (Faptul anunțat se indică printr-o completivă indirectă sau un complement indirect) Pe țărani îi vestise cîrciumarul Cristea că grecul a trecut spre curte. REBREANU, R. I 170. Prin martie, Cănuță își vesti părinții că are de ghid să se însoare. BASSARABESCU, S. N. 14. Să-mi scriu o scrisoare nouă; S-o trimit la maică-mea S-o vestesc de starea mea. SEVASTOS, C. 308. ◊ (Persoana anunțată se indică printr-un complement indirect, de obicei la dativ) Plutesc în aer glasuri fermecate, Vestindu-mi pretutindeni primăvara. IOSIF, P. 13. Peste o giumătate de ceas, un arnăut intră în salon vestindu-mi că trăsura era gata. ALECSANDRI, O. P. 258. Vestește cătră toți că o să merg și eu. GORJAN, H. I 7. ◊ Absol. Cînd văzură ei una ca aceasta... fuga la boieri de-i vestiră. CREANGĂ, P. 159. ◊ Refl. pas. Îndată vestindu-se fapta, a venit maica acelui flăcău plutaș, una Anița. SADOVEANU, O. VIII 247. ◊ Refl. impers. Se vestise la mare depărtare că nohaii au trecut Nistrul după războiul Tomșei. SADOVEANU, O. VII 77. Ce-ar zice Roma-ntreagă, cînd s-ar vesti prin ea Că o copilă, sclavă, ocupă mintea mea? ALECSANDRI, T. II 208. ◊ Intranz. Aleargă și vestește împăratului despre cele întîmplate. CREANGĂ, O. A. 254. 2. A anunța fapte care urmează să se producă; a da de veste. Un cîine se însărcină să-mi vestească sosirea sculîndu-se iute de unde stătea. HOGAȘ, M. N. 65. Copoii vestesc apropierea vinețiului. ODOBESCU, S. III 42. ♦ A anunța cuiva sosirea unui vizitator. Într-o zi, aflîndu-mă singură acasă, îmi vestiră pe doamna Olga. NEGRUZZI, S. I 49. ♦ A înlesni o previziune; a face să se prevadă; a prevesti. Adierile tot mai tari și mai răcoroase ale vîntului vesteau ploaia. SADOVEANU, O. IV 222. Dimineața de vineri vestea o zi bună. REBREANU, R. I 175. Iaca și soarele răsare, vestind o zi frumoasă. CREANGĂ, O. A. 94. ◊ Refl. S-a vestit multă vreme ploaia, dar norii s-au dus. DUMITRIU, N. 176. Soarele se ridicase din ceață și ziua părea a se vesti frumoasă. SADOVEANU, N. F. 99. ♦ A prezice, a prevesti, a proroci. Bătrînii... Trăgeau cu sorții noaptea, la lună, Și vesteau fetei mare noroc. ALECSANDRI, P. I 21. Cum îmi bate inima! Parcă-mi vestește ceva. id. T. 133. Plopule, de ce jelești? Au vro pacoste cobești Ori de moarte mă vestești? TEODORESCU, P. P. 354. II. Refl. 1. A-și face cunoscută și simțită existența sau prezența, a-și afirma prezența. De departe se vestea uruitul motoarelor. DUMITRIU, V. L. 111. Vara acelui an se vestea sub semnul ropotelor de grindină. C. PETRESCU, R. 5. Florile se vesteau numai prin parfumul lor. NEGRUZZI, S. I 236. Moartea, cu-a sa cruzime se arată, se vestește în fața bietului bolnav. CONACHI, P. 83. 2. (Învechit) A se afirma prin calități deosebite; a deveni vestit, cunoscut. [Sinan-pașa] ajunse de trei ori mare vizir, vestindu-se mai presus de toți căpitanii turci în toate războaiele ce purtă. BĂLCESCU, O. II 79. [Cîrpaciul] s-a vestit dibaci. PANN, P. V. I 50. ♦ Tranz. A socoti pe cineva drept..., a considera ca...; a aprecia. Te vestesc de cel mai nerecunoscător din lume, de om prost și de nimic. GORJAN, H. IV 94.

BUNAVESTÍRE s. f. Numele unei sărbători religioase creștine (25 martie). – Din bună + vestire (după v. sl. blagovĕstenije).

BÚNA-VESTÍRE f. rel. Sărbătoare creștină, marcată la 25 martie, închinată vestirii nașterii lui Isus Hristos; Blagoveștenie. /bună + vestire

arată toate definițiile

Intrare: vestire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vestire
  • vestirea
plural
  • vestiri
  • vestirile
genitiv-dativ singular
  • vestiri
  • vestirii
plural
  • vestiri
  • vestirilor
vocativ singular
plural
Intrare: Buna Vestire
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Buna Vestire
plural
genitiv-dativ singular
  • Bunei Vestiri
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buna-vestire
plural
genitiv-dativ singular
  • bunei-vestiri
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bunăvestire
  • bunăvestirea
plural
genitiv-dativ singular
  • bunăvestiri
  • bunăvestirii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: vesti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vesti
  • vestire
  • vestit
  • vestitu‑
  • vestind
  • vestindu‑
singular plural
  • vestește
  • vestiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vestesc
(să)
  • vestesc
  • vesteam
  • vestii
  • vestisem
a II-a (tu)
  • vestești
(să)
  • vestești
  • vesteai
  • vestiși
  • vestiseși
a III-a (el, ea)
  • vestește
(să)
  • vestească
  • vestea
  • vesti
  • vestise
plural I (noi)
  • vestim
(să)
  • vestim
  • vesteam
  • vestirăm
  • vestiserăm
  • vestisem
a II-a (voi)
  • vestiți
(să)
  • vestiți
  • vesteați
  • vestirăți
  • vestiserăți
  • vestiseți
a III-a (ei, ele)
  • vestesc
(să)
  • vestească
  • vesteau
  • vesti
  • vestiseră
Intrare: vești
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vești
  • veștire
  • veștit
  • veștitu‑
  • veștind
  • veștindu‑
singular plural
  • veștește
  • veștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • veștesc
(să)
  • veștesc
  • veșteam
  • veștii
  • veștisem
a II-a (tu)
  • veștești
(să)
  • veștești
  • veșteai
  • veștiși
  • veștiseși
a III-a (el, ea)
  • veștește
(să)
  • veștească
  • veștea
  • vești
  • veștise
plural I (noi)
  • veștim
(să)
  • veștim
  • veșteam
  • veștirăm
  • veștiserăm
  • veștisem
a II-a (voi)
  • veștiți
(să)
  • veștiți
  • veșteați
  • veștirăți
  • veștiserăți
  • veștiseți
a III-a (ei, ele)
  • veștesc
(să)
  • veștească
  • veșteau
  • vești
  • veștiseră
Intrare: veștire
veștire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veștire
  • veștirea
plural
  • veștiri
  • veștirile
genitiv-dativ singular
  • veștiri
  • veștirii
plural
  • veștiri
  • veștirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vestire

  • 1. Acțiunea de a vesti și rezultatul ei.
    exemple
    • Cele trei bătăi ale puștilor de aramă fuseseră o vestire pe care o poruncise Tomșa. SADOVEANU, O. VII 131.
      surse: DLRLC
    • Nu mai zăbovi, ci trimite acum numaidecît menzil cu vestirea. GORJAN, H. II 154.
      surse: DLRLC
    • Îndată după aceea trîmbițașul lui Potcoavă dădu vestire. SADOVEANU, O. I 218.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Vestiri ciudate și perfide ale bătrîneții i se strecurau în fibre și în oase încet. VORNIC, P. 175.
        surse: DLRLC
      • Rațele de pe gîrlă băteau ferice din aripi, la vestirile că se apropie potop. C. PETRESCU, A. R. 7.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Boieri de vestire, de la cinstita împărăție, Ascultați cuvinte de bucurie. ȘEZ. III 40.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi vesti
    surse: DEX '09 DEX '98

Buna Vestire buna-vestire bunăvestire

  • 1. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate vestirii nașterii lui Isus Hristos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: Blagoveștenie

etimologie:

vesti

  • 1. tranzitiv A aduce la cunoștință, a face cunoscut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: anunța informa înștiința attach_file 14 exemple
    exemple
    • [Călăreții] vesteau căderea Tomșei. SADOVEANU, O. VII 147.
      surse: DLRLC
    • Nadina, vestită dinainte, îl aștepta. REBREANU, R. I 258.
      surse: DLRLC
    • În depărtare abia s-aud cocoșii vestind miezul nopții. DELAVRANCEA, T. 87.
      surse: DLRLC
    • Pe țărani îi vestise cîrciumarul Cristea că grecul a trecut spre curte. REBREANU, R. I 170.
      surse: DLRLC
    • Prin martie, Cănuță își vesti părinții că are de gînd să se însoare. BASSARABESCU, S. N. 14.
      surse: DLRLC
    • Să-mi scriu o scrisoare nouă; S-o trimit la maică-mea S-o vestesc de starea mea. SEVASTOS, C. 308.
      surse: DLRLC
    • Plutesc în aer glasuri fermecate, Vestindu-mi pretutindeni primăvara. IOSIF, P. 13.
      surse: DLRLC
    • Peste o giumătate de ceas, un arnăut intră în salon vestindu-mi că trăsura era gata. ALECSANDRI, O. P. 258.
      surse: DLRLC
    • Vestește cătră toți că o să merg și eu. GORJAN, H. I 7.
      surse: DLRLC
    • absolut Cînd văzură ei una ca aceasta... fuga la boieri de-i vestiră. CREANGĂ, P. 159.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Îndată vestindu-se fapta, a venit maica acelui flăcău plutaș, una Anița. SADOVEANU, O. VIII 247.
      surse: DLRLC
    • reflexiv impersonal Se vestise la mare depărtare că nohaii au trecut Nistrul după războiul Tomșei. SADOVEANU, O. VII 77.
      surse: DLRLC
    • reflexiv impersonal Ce-ar zice Roma-ntreagă, cînd s-ar vesti prin ea Că o copilă, sclavă, ocupă mintea mea? ALECSANDRI, T. II 208.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Aleargă și vestește împăratului despre cele întîmplate. CREANGĂ, O. A. 254.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A anunța fapte care urmează să se producă; a da de veste.
      exemple
      • Un cîine se însărcină să-mi vestească sosirea... sculîndu-se iute de unde stătea. HOGAȘ, M. N. 65.
        surse: DLRLC
      • Copoii vestesc apropierea vînatului. ODOBESCU, S. III 42.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A anunța cuiva sosirea unui vizitator.
      exemple
      • Într-o zi, aflîndu-mă singură acasă, îmi vestiră pe doamna Olga. NEGRUZZI, S. I 49.
        surse: DLRLC
    • 1.3. A face să se prevadă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: prevesti prezice proroci attach_file 8 exemple
      exemple
      • Adierile tot mai tari și mai răcoroase ale vîntului vesteau ploaia. SADOVEANU, O. IV 222.
        surse: DLRLC
      • Dimineața de vineri vestea o zi bună. REBREANU, R. I 175.
        surse: DLRLC
      • Iaca și soarele răsare, vestind o zi frumoasă. CREANGĂ, O. A. 94.
        surse: DLRLC
      • reflexiv S-a vestit multă vreme ploaia, dar norii s-au dus. DUMITRIU, N. 176.
        surse: DLRLC
      • reflexiv Soarele se ridicase din ceață și ziua părea a se vesti frumoasă. SADOVEANU, N. F. 99.
        surse: DLRLC
      • Bătrînii... Trăgeau cu sorții noaptea, la lună, Și vesteau fetei mare noroc. ALECSANDRI, P. I 21.
        surse: DLRLC
      • Cum îmi bate inima! Parcă-mi vestește ceva. ALECSANDRI, T. 133.
        surse: DLRLC
      • Plopule, de ce jelești? Au vro pacoste cobești Ori de moarte mă vestești? TEODORESCU, P. P. 354.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A-și face cunoscută, simțită existența sau prezența.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • De departe se vestea uruitul motoarelor. DUMITRIU, V. L. 111.
      surse: DLRLC
    • Vara acelui an se vestea sub semnul ropotelor de grindină. C. PETRESCU, R. 5.
      surse: DLRLC
    • Florile se vesteau numai prin parfumul lor. NEGRUZZI, S. I 236.
      surse: DLRLC
    • Moartea, cu-a sa cruzime se arată, se vestește În fața bietului bolnav. CONACHI, P. 83.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv învechit A deveni vestit, faimos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • [Sinan-pașa] ajunse de trei ori mare vizir, vestindu-se mai presus de toți căpitanii turci în toate războaiele ce purtă. BĂLCESCU, O. II 79.
      surse: DLRLC
    • [Cârpaciul] s-a vestit dibaci. PANN, P. V. I 50.
      surse: DLRLC
    • 3.1. tranzitiv A socoti pe cineva drept..., a considera ca...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aprecia attach_file un exemplu
      exemple
      • Te vestesc de cel mai nerecunoscător din lume, de om prost și de nimic. GORJAN, H. IV 94.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • veste
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX