9 intrări

Articole pe această temă:

49 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dosnic, ~ă [At: GORJAN, H. II, 185/35 / Pl: ~ici, ~ice / E: dos + -nic] 1 a (D. locuri, străzi, clădiri) Care este ascuns vederii Si: ferit, izolat, lăturalnic, retras. 2 a (Pop; d. oameni) Nesociabil. 3 a (Pop; d. oameni) Prefăcut. 4 a (Pop; pex) Bârfitor. 5 a (D. manifestări ale oamenilor) Secret. 6 sf (Bot; reg; șîc) ~ă vânătă Clocoței (Clematis integrifolia). 7 sf Ciormoiag (Melampyrum arvense). 8 sf (Îc) ~ă galbenă Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze pețiolate și cu flori galbene în capitule solitare (Carpesium cernum). 9 sf (Reg; îc) ~ă bărbătească Urechea iepurelui (Bupleurum rotundifolium). 10 sf (Bot, reg; îc) ~-femeiască Pidosnic (Cerinthe minor).

vâna vt [At: COD. VOR.2 76r /4 / Pzi: ~nez / E: ml *venare (= venari)] 1 (C. i. păsări sau animale sălbatice) A urmări pentru a captura sau a ucide Si: (reg) a șoimi, a vădăzli (1). 2 (Fșa) A se ocupa cu vânatul Si: (reg) a șoimi, a vădăzli (2). 3 (C. i. păsări sau animale sălbatice) A prinde cu ajutorul capacanelor Si: a captura (5). 4 (Îvp; c. i. păduri, regiuni etc.) A străbate în căutarea vânatului. 5 (D. animale de pradă) A urmări și a ucide un alt animal pentru a supraviețui. 6 (Fig; c. i. oameni) A urmări pentru a reține cu forța și a deferi justiției. 7 (Înv; îe) A ~ viața (cuiva) sau a ~ cu moarte (pe cineva) A urmări (pe cineva) cu scopul de a-l ucide. 8 (Fig; c. i. oameni) A spiona pe cineva. 9 (Fam; c. i. greșeli) A căuta cu insistență (răuvoitoare). 10 (Îvp) A pescui. 11 (Îe) A ~ pește în apă tulbure A pescui în ape tulburi. 12 (Îvp; c. i. ape) A străbate pentru a pescui. 13 (Bis; înv; fig) A converti (3). 14 (Fig; fam; șdp; c. i. situații, posturi greu de obținut etc.) A urmări cu asiduitate. 15 (Fig; c. i. obiecte, bunuri materiale) A procura. 16 (Fig) A acosta pe cineva de sex opus, în vederea unei aventuri Si: (fam) a agăța (3).

vânat1 sn [At: PSALT. HUR. 111r/16 / Pl: ~uri, (reg) ~e / E: vâna, lat venatus] 1-2 Vânătoare (1-2). 3 (Rar; îlv) A face ~ A vâna (1). 4 (Îla; d. păsări sau animale) De ~ Care poate fi vânat2 (1). 5 (Îal; d. obiecte de îmbrăcăminte sau accesorii ale acestora) Care este folosit (exclusiv) la vânătoare (1). 6 (Iuz; îs) Pușcă de ~ Pușcă de vânătoare. 7 Vânare1 (4). 8 (Ccr; lpl) Întindere de teren care este destinată vânătorii sau unde se poate vâna. 9 (Ccr) Animal vânat2 (1). 10 (Ccr; lpl) Sortimente de animale vânate2 (2). 11 (Prc) Carne a unui animal vânat2 (1). 12 Vietate care servește ca hrană animalelor sălbatice carnivore sau păsărilor răpitoare Si: pradă. 13 (Prc) Carnea vânatului1 (12). 14 (Fig) Persoană care este urmărită pentru a fi prinsă și deferită justiției. 15 (Bis; îvr) Convertire religioasă. 16 (Rar) Pescuit. 17 (Înv; ccr) Cantitate de pește rezultată în urma pescuitului.

vânat2, ~ă a [At: COD. VOR.2 76r/4 / Pl: ~ați, ~e / E: vâna] 1 (D. animale) Care este urmărit în scopul capturării sau al uciderii. 2 (D. animale) Capturat2 (5). 3 (D. animale) Care este urmărit și prins de un animal de pradă, pentru a fi devorat. 4 (Pex; d. oameni) Care este urmărit în scopul reținerii cu forța. 5 (Fig; d. oameni) Spionat de cineva. 6 (Fig; d. greșeli) Căutat cu insistență (răuvoitoare). 7 (Îvp; d. pești) Pescuit. 8 (Bis; înv; fig) Convertit (1) la o religie. 9 (Fig; d. funcții, situații favorabile etc.) Care este urmărit cu asiduitate. 10 (D. bunuri materiale) Procurat. 11 (D. persoane de sex opus) Acostat2 în vederea unei aventuri.

vânăt, ~ă [At: BIBLIA (1688), 572/32 Pl: vineți, vinete, (înv) vineți sf / E: ml venetus, -a, -um] 1 a Care are culoare albastru-închis (cu reflexe violete) Si: (reg) viorint1 (2), (îvp) pătlăginiu, (reg) vinicios Vz vânăcios (1), vînătoi (1). 2 a De culoarea plumbului bătând în negru (cu reflexe violete). 3 a (D. culoare) Care are o nuanță particulară, obținută prin combinarea albastrului și a cenușiului. 4 a (Înv; îs) Hârtie Hârtie inferioară calitativ celei veline. 5-6 sfa, a (Reg; șîs strugure ~) (Soi de struguri) cu boabele de culoare vînăt(1)-închis, bun producător de vin. 7 a (Reg; îs) Humă Varietete de humă care se găsește în coastele dealurilor și ale râpelor, folosită, în loc de var, la spoitul caselor Si: (reg) humoaie. 8 a (Reg; îs) Bubă ~ă Excrescență care apare mai ales la încheietura degetelor de la picioare și în podul palmei Si: (reg) bubă albastră, bubă mierie. 9 a (Reg; îas) Cancer (1). 10 a (D. ochi) Care are irisul albastru-închis, cu reflexe violete. 11 a (D. ochi) Care are sclerotica mov. 12 a (D. ochi) Care are cearcăne. 13 a (D. lumină, foc, fenomene meteorologice) De culoare albastru-intens cu reflexe violete sau roșietice. 14 a (Trs; d. mărfuri; îe) A fi în focul ~ A fi foarte scump. 15 a (D. elemente ale naturii, peisaje, momente ale zilei etc.) Care este întunecat (din cauza ceții, a depărtării etc.). 16 a (D. elemente ale naturii, peisaje, momente ale zilei etc.) Care provoacă tristețe (prin aspectul întunecat, posomorât) Si: deprimant, dezolant. 17 a (D. nori) Cenușiu-închis, care anunță sau aduce vreme urâtă, cu precipitații abundente. 18 a Cenușiu-alburiu cu reflexe albastre sau violete. 19 a Cenușiu (-închis). 20 a Albastru deschis. 21 a (Ban; Trs; d. ochi) Căprui. 22 sn (Îvr) Țesătură de culoare vânătă (3). 23 sf (Îvr) Haină făcută dintr-o țesătură de culoare vânătă (1). 24 a (D. ființe sau părți ale corpului lor) Care a căpătat o culoare vânătă (1) (din cauza frigului, a unei lovituri, a unei boli etc.) Si: vinețiu (14), (reg) vâlced1 (1). 25 a (Spc; d. oameni) Cu obrazul de culoare vânătă (1) (de frig, de mânie etc.) Si: învinețit, livid, vinețiu (15), (reg) vâlced1 (2). 26 a (Reg; d. oameni) Cu obrazul fără culoare Si: palid. 27 a (D. pielea, părul, blana unor animale sau d. penele unor păsări) Cenușiu (bătând în albastru). 28 a (D. animale sau păsări) Care are pielea, părul, blana sau penele de culoare cenușie (bătând în albastru). 29 smf Cal sau iapă de culoare cenușie (bătând în albastru). 30 smf (Mun; Trs) Bou sau vacă cu părul de culoare cenușie (bătând în albastru). 31 sf (Reg) Oaie cu lâna de culoare cenușie (bătând în albastru). 32 sf (Mun; Olt) Găină cu penele de culoare cenușie (bătând în albastru). 33 sf Plantă de cultură din familia solanaceelor, cu tulpina ramificată, cu frunzele mari, ovale sau alungite, cu florile violete și cu fructele comestibile, ovale, mari și cărnoase, de culoare violetă, neagră sau roșiatică Si: pătlăgea vânătă, pătlăgică vânătă, (reg) gadină, tomadele (Solanum melongena). 34 sf (Prc) Fructul vinetei (33). 35 sn Culoare intermediară între albastru și cenușiu-închis (cu reflexe violete). 36 s (Reg) Cearcăn la ochi. 37 sfp (Bot; reg) Dumitrițe (Aster salignus). 38 sfp (Bot; reg) Petunii (Petunia hybrida). 39 sma (Euf) Drac (1).

VÂNÁ, vânez, vb. I. Tranz. 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales pești mari). ♦ Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruință. ♦ (Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. – Lat. *venare (= venari).

VÂNÁT, vânaturi, s. n. 1. Vânătoare. 2. Ceea ce vânează cineva; p. restr. carnea unui animal vânat. – V. vâna.

VÂNÁT, vânaturi, s. n. 1. Vânătoare. 2. Ceea ce vânează cineva; p. restr. carnea unui animal vânat. – V. vâna.

VẤNĂT, -Ă, vineți, -te, adj., s. n., s. f. I. Adj. 1. De culoare albastru-închis (cu reflexe violete). ♦ Întunecat, plumburiu (din cauza ceții, a depărtării etc.). 2. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Învinețit; palid, livid. 3. (Despre penele unor păsări sau despre părul unor animale) Cenușiu bătând în albastru; sur. II. S. n. Culoare vânătă (I 1). III. S. f. (Bot.) Pătlăgea vânătă, v. pătlăgea.Lat. venetus.

VẤNĂT, -Ă, vineți, -te, adj., s. n., s. f. I. Adj. 1. De culoare albastru-închis (cu reflexe violete). ♦ Întunecat, plumburiu (din cauza ceții, a depărtării etc.). 2. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Învinețit; palid, livid. 3. (Despre penele unor păsări sau despre părul unor animale) Cenușiu bătând în albastru; sur. II. S. n. Culoare vânătă (I 1). III. S. f. (Bot.) Pătlăgea vânătă, v. pătlăgea.Lat. venetus.

VÂNÁ, vânez, vb. I. Tranz. 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales pești mari). ♦ Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruință. ♦ (Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. – Lat. *venare (=venari).

VÎNÁ, vînez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) 1. A pîndi, a urmări și a ucide păsări sau animale sălbatice care sînt socotite vînat. Vezi tu muntele cela de acolo, să nu te ducă păcatele să vînezi p-acolo. ISPIRESCU, L. 41. Sus la munte a plecat, Sus la munte la vînat. De vînat el n-a vînat, Orișicît s-a zbuciumat. TEODORESCU, P. P. 149. (Glumeț) Vîna broscoi cu piatra-n păduriș. D. BOTEZ, F. S. 37. ◊ Refl. pas. Apoi bine, măi țîncule, așa se vînează rățele? SADOVEANU, O. VIII 205. ♦ (Despre păsări sau animale sălbatice) A pîndi, a urmări, a prinde o pradă, un animal care servește drept hrană. Un vultur pîndea, doară și-ar vîna ceva de prînz. ȚICHINDEAL, F. 5. ♦ Fig. A urmări, a hăitui. Bănuitorul tiran... începu iar a-l vîna cu moarte și curse și-l sili a fugi în Ardeal. BĂLCESCU, O. II 28. ♦ A cutreiera, a străbate un ținut în lung și-n lat umblînd după vînat. A vînat cîmpii cu florile, Munții cu răcorile. SEVASTOS, N. 95. Și el mi-a vînat codri-n lung și-n lat. TEODORESCU, P. P. 490. ♦ A pescui (mai ales pești mari). Pe lîngă un rîu trecînd și pe cîțiva vînînd pește cu undițele văzînd, se opri. ȘEZ. II 15. 2. Fig. A urmări cu aviditate (ceva sau pe cineva), a alerga după... Veșnic vîna un cămătar, care să-i cumpere pe nimica leafa-nainte cu cîteva luni. CARAGIALE, O. III 241. Vedem că toți aceia care vorbe mari aruncă Numai banul îl vînează și cîștigul fără muncă. EMINESCU, O. I 151. ♦ (Familiar) A prinde, a pune mîna pe..., a face rost de... Ca toate domnișoarele din societate, ea a fost crescută pentru a vîna un bărbat. GHEREA, ST. CR. II 333. Atunci pajora-i zise să vîneze mai întîi douăsprezece coșuri de pîine și douăsprezece buți cu apă pentru drum. MARIAN, O. I 140.

VÎNÁT, vînaturi, s. n. 1. Acțiunea de a vîna; vînătoare. O pocitanie de om umbla cu arcul după vînat paseri. CREANGĂ, P. 244. Un arc de aur pe-al ei umăr, Ea trece mîndră la vînat. EMINESCU, O. I 229. De mă duceam la vînat, mi se părea că răsunetul puștii mele trece Prutul. NEGRUZZI, S. I 61. 2. Ceea ce se vînează, animal sălbatic, pasăre. Vînatul fusese deci sculat și era prigonit din două părți. SADOVEANU, F. J. 373. Văzu o turturică care tot sărea înaintea lui; lui îi fu milă să o vîneze; el căuta vînaturi mari. ISPIRESCU, L. 184. ♦ Animal, pasăre vînată; (prin restricție) carnea unui astfel de animal sau păsări. Vin grămadă... Duc un vînat pe umeri. DELAVRANCEA, O. II 122. De sînteți vînători, atunci unde vă sînt vînaturile? SEVASTOS, N. 35. Vrînd să cinstească pe oaspeții săi cu ceva mai mult decît cu vînat zise vătafului să taie un ied. NEGRUZZI, S. I 82.

VÎ́NĂT1 s. n. Culoarea vînătă. Se încrețește lacul în- tr-un fel de vînăt tulbure. SADOVEANU, O. L. 12. [Statuile] erau foarte bine conservate, albe bătînd în vînăt. GALACTION, O. I 122.

VÎ́NĂT2, -Ă, vineți, -te, adj. 1. De culoarea albastră întunecată (cu reflexe violete) a cerului senin spre seară. Cerul era curat, vînăt-închis, cu stelele tremurătoare ca niște picături de rouă. REBREANU, R. II 157. Pe urmă rămăsei nemișcat, cu ochii ficși, privind fereastra care se deslușea ca o pată mare vînătă. DUNĂREANU, CH. 119. ◊ (Poetic) Noaptea, potolit și vînăt arde focul în cămin. EMINESCU, O. I 42. (Rar, despre ochi) Singuri voi, stejari, rămîneți De visați la ochii vineți. EMINESCU, O. I 122. ◊ (Adverbial) Ochi care lucesc vînăt. ODOBESCU, S. III 64. Piatră vînătă v. piatră (II 3). ♦ (Despre fum, nori) Albastru-cenușiu. Fumul vînăt se ridică de pe curte și de pe sat. SADOVEANU, O. I 50. Uitați-vă colo, sus, sus, unde se sfîrșește zidul de brazi, unde se prelinge un nor vînăt. DELAVRANCEA, O. II 109. În fum vînăt de tămîie. EMINESCU, O. I 65. ♦ Întunecat, plumburiu (din cauza ceții, a depărtării). Muntele de peste apă se încruntă mai tare, își ascute crestele, crește întunecat spre cer, încît ziua devine vînătă. BOGZA, A. Î. 146. Bolta sură ca cenușa, Codrii vineți – dorm adînc. TOPîRCEANU, B. 16. Munții vineți... se văd în depărtare. NEGRUZZI, S. I 308. ◊ (Poetic) Bubuitura a sunat lung, lung de tot, peste golul vînăt al văii. POPA, V. 11. ♦ Fig. Lipsit de veselie, sumbru. Izbucni într-un... rîs vînăt. CARAGIALE, M. 34. 2. (Despre oameni sau părți ale corpului) Lipsit de sînge, palid, livid; Buzele vinete se mișcau, mestecînd vorbe neînțelese. BART, E. 344. Numai un bătrîn, vînăt la față, cu nasul roșu, moțăia cu pipa între dinți. id. ib. 93. ◊ (Cu determinări cauzale introduse prin prep. «de») Se năpusti în casă vînăt de mînie. DUMITRIU, P. F. 62. Prin ușa băcăniilor... cînd se căscă să primească înlăuntru un client vînăt de ger, năvălea miros de pește. C. PETRESCU, C. V. 118. 3. (În expr.) Pătlăgea (sau pătlăgică) vînătă (și substantivat, f.) v. pătlăgea (2). 4. (Despre animale) (Cu părul) sur-închis; (despre păsări) cu pene cenușii bătînd în albastru. Adusese șase căluți, patru vineți și doi murgi. CAMIL PETRESCU, O. IV 16. Sitarii vineți și becațele cu cioc alb și subțire se plimbă fără frică pe lîngă vapor. VLAHUȚĂ, R. P. 20. Merge tînăru călare Pe-un cal vînăt, bidiviu, TEODORESCU, P. P. 53. ◊ (Substantivat) Dincă își înfipse mîna în coama scurtă și groasă a vînătului său. CAMIL PETRESCU, O. II 16. Și mai am pe vînătul Care-mi poartă sufletul. JARNÍK-BÎRSEANU,505. Vînătă cea frumoasă, Iapă scurtă și vînoasă. ALECSANDRI, P. P. 129.

A VÂNÁ vânéz tranz. 1) (animale sălbatice) A ucide în mod premeditat. 2) fig. (ființe, lucruri) A urmări cu insistență. /<lat. venare

VÂNÁT ~uri n. v. A VÂNA. 2) Vietate care a fost vânată. 3) Carnea acestei vietăți. /v. a vâna

VÂNĂT vânătă (víneți, vínete) Care este de culoare albastră-închisă, bătând în violet. 2) (despre persoane) Care a căpătat o culoare albastră-închisă, bătând în violet; învinețit. 3) (despre pene sau păr de animale) Care are o culoare cenușie cu nuanță de albastru. /<lat. venetus

vânà v. 1. a goni fiarele sălbatice spre a le prinde sau ucide; 2. fig.4 a urmări cu ardoare: ați vânat țintă nebună EM. [Lat. VENARI].

vânat n. fiară ucisă sau prinsă la vânătoare spre a fi mâncată. [Lat. VENATUS].

vânăt a. albastru închis. [Lat. VENETUS, azuriu].

arată toate definițiile

Intrare: dosnică-vânătă
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dosnică-vânătă
  • dosnica-vânătă
plural
genitiv-dativ singular
  • dosnice-vinete
  • dosnicei-vinete
plural
vocativ singular
plural
Intrare: scai-vânăt
scai-vânăt substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scai-vânăt
  • scaiul-vânăt
plural
  • scai-vineți
  • scaii-vineți
genitiv-dativ singular
  • scai-vânăt
  • scaiului-vânăt
plural
  • scai-vineți
  • scailor-vineți
vocativ singular
plural
Intrare: spin-vânăt
spin-vânăt substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spin-vânăt
  • spinul-vânăt
plural
  • spini-vineți
  • spinii-vineți
genitiv-dativ singular
  • spin-vânăt
  • spinului-vânăt
plural
  • spini-vineți
  • spinilor-vineți
vocativ singular
plural
Intrare: vâna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâna
  • vânare
  • vânat
  • vânatu‑
  • vânând
  • vânându‑
singular plural
  • vânea
  • vânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vânez
(să)
  • vânez
  • vânam
  • vânai
  • vânasem
a II-a (tu)
  • vânezi
(să)
  • vânezi
  • vânai
  • vânași
  • vânaseși
a III-a (el, ea)
  • vânea
(să)
  • vâneze
  • vâna
  • vână
  • vânase
plural I (noi)
  • vânăm
(să)
  • vânăm
  • vânam
  • vânarăm
  • vânaserăm
  • vânasem
a II-a (voi)
  • vânați
(să)
  • vânați
  • vânați
  • vânarăți
  • vânaserăți
  • vânaseți
a III-a (ei, ele)
  • vânea
(să)
  • vâneze
  • vânau
  • vâna
  • vânaseră
Intrare: vânat (part.)
vânat2 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânat
  • vânatul
  • vânatu‑
  • vâna
  • vânata
plural
  • vânați
  • vânații
  • vânate
  • vânatele
genitiv-dativ singular
  • vânat
  • vânatului
  • vânate
  • vânatei
plural
  • vânați
  • vânaților
  • vânate
  • vânatelor
vocativ singular
plural
Intrare: vânat (vânătoare)
vânat1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânat
  • vânatul
  • vânatu‑
plural
  • vânaturi
  • vânaturile
genitiv-dativ singular
  • vânat
  • vânatului
plural
  • vânaturi
  • vânaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: Vânăt
Vânăt nume propriu
nume propriu (I3)
  • Vânăt
Intrare: vânăt (adj.)
vânăt1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A47)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânăt
  • vânătul
  • vânătu‑
  • vânătă
  • vânăta
plural
  • vineți
  • vineții
  • vinete
  • vinetele
genitiv-dativ singular
  • vânăt
  • vânătului
  • vinete
  • vinetei
plural
  • vineți
  • vineților
  • vinete
  • vinetelor
vocativ singular
plural
Intrare: vânăt (culoare)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânăt
  • vânătul
  • vânătu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • vânăt
  • vânătului
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dosnică-vânătă

etimologie:

vâna

  • 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: prinde pândi ucide urmări vânători 4 exemple
    exemple
    • Vezi tu muntele cela de acolo, să nu te ducă păcatele să vînezi p-acolo. ISPIRESCU, L. 41.
      surse: DLRLC
    • Sus la munte a plecat, Sus la munte la vînat. De vînat el n-a vînat, Orișicît s-a zbuciumat. TEODORESCU, P. P. 149.
      surse: DLRLC
    • glumeț Vîna broscoi cu piatra-n păduriș. D. BOTEZ, F. S. 37.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Apoi bine, măi țîncule, așa se vînează rățele? SADOVEANU, O. VIII 205.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre păsări sau animale sălbatice) A prinde o pradă, un animal care servește drept hrană.
      exemple
      • Un vultur pîndea, doară și-ar vîna ceva de prînz. ȚICHINDEAL, F. 5.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A pescui (mai ales pești mari).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pescui un exemplu
      exemple
      • Pe lîngă un rîu trecînd și pe cîțiva vînînd pește cu undițele văzînd, se opri. ȘEZ. II 15.
        surse: DLRLC
    • 1.3. figurat A urmări un om pentru a-l prinde.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hăitui urmări un exemplu
      exemple
      • Bănuitorul tiran... începu iar a-l vîna cu moarte și curse și-l sili a fugi în Ardeal. BĂLCESCU, O. II 28.
        surse: DLRLC
    • 1.4. A străbate un ținut în lung și-n lat umblând după vânat.
      surse: DLRLC sinonime: cutreiera 2 exemple
      exemple
      • A vînat cîmpii cu florile, Munții cu răcorile. SEVASTOS, N. 95.
        surse: DLRLC
      • Și el mi-a vînat codri-n lung și-n lat. TEODORESCU, P. P. 490.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat adesea peiorativ A urmări cu aviditate, cu stăruință.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Veșnic vîna un cămătar, care să-i cumpere pe nimica leafa-nainte cu cîteva luni. CARAGIALE, O. III 241.
      surse: DLRLC
    • Vedem că toți aceia care vorbe mari aruncă Numai banul îl vînează și cîștigul fără muncă. EMINESCU, O. I 151.
      surse: DLRLC
    • 2.1. familiar A pune mâna pe...; a face rost.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Ca toate domnișoarele din societate, ea a fost crescută pentru a vîna un bărbat. GHEREA, ST. CR. II 333.
        surse: DLRLC
      • Atunci pajora-i zise să vîneze mai întîi douăsprezece coșuri de pîine și douăsprezece buți cu apă pentru drum. MARIAN, O. I 140.
        surse: DLRLC

etimologie:

vânat (vânătoare)

  • 1. Acțiunea de a vâna.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: prindere vânare vânătoare 3 exemple
    exemple
    • O pocitanie de om umbla cu arcul după vînat paseri. CREANGĂ, P. 244.
      surse: DLRLC
    • Un arc de aur pe-al ei umăr, Ea trece mîndră la vînat. EMINESCU, O. I 229.
      surse: DLRLC
    • De mă duceam la vînat, mi se părea că răsunetul puștii mele trece Prutul. NEGRUZZI, S. I 61.
      surse: DLRLC
  • 2. Ceea ce vânează cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 4 exemple
    exemple
    • Vînatul fusese deci sculat și era prigonit din două părți. SADOVEANU, F. J. 373.
      surse: DLRLC
    • Văzu o turturică care tot sărea înaintea lui; lui îi fu milă să o vîneze; el căuta vînaturi mari. ISPIRESCU, L. 184.
      surse: DLRLC
    • Vin grămadă... Duc un vînat pe umeri. DELAVRANCEA, O. II 122.
      surse: DLRLC
    • De sînteți vînători, atunci unde vă sînt vînaturile? SEVASTOS, N. 35.
      surse: DLRLC
    • 2.1. prin restricție Carnea unui animal vânat.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Vrînd să cinstească pe oaspeții săi cu ceva mai mult decît cu vînat zise vătafului să taie un ied. NEGRUZZI, S. I 82.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi vâna
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

vânăt (adj.)

  • 1. De culoare albastru-închis (cu reflexe violete).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX diminutive: vinecior vinețel 5 exemple
    exemple
    • Cerul era curat, vînăt-închis, cu stelele tremurătoare ca niște picături de rouă. REBREANU, R. II 157.
      surse: DLRLC
    • Pe urmă rămăsei nemișcat, cu ochii ficși, privind fereastra care se deslușea ca o pată mare vînătă. DUNĂREANU, CH. 119.
      surse: DLRLC
    • poetic Noaptea, potolit și vînăt arde focul în cămin. EMINESCU, O. I 42.
      surse: DLRLC
    • poetic rar (Despre ochi) Singuri voi, stejari, rămîneți De visați la ochii vineți. EMINESCU, O. I 122.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Ochi care lucesc vînăt. ODOBESCU, S. III 64.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Piatră (33.2.) vânătă (33.2.).
      surse: DLRLC
    • 1.2. (Despre fum, nori) Albastru-cenușiu.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Fumul vînăt se ridică de pe curte și de pe sat. SADOVEANU, O. I 50.
        surse: DLRLC
      • Uitați-vă colo, sus, sus, unde se sfîrșește zidul de brazi, unde se prelinge un nor vînăt. DELAVRANCEA, O. II 109.
        surse: DLRLC
      • În fum vînăt de tămîie. EMINESCU, O. I 65.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Întunecat (din cauza ceții, a depărtării etc.).
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: plumburiu întunecat 4 exemple
      exemple
      • Muntele de peste apă se încruntă mai tare, își ascute crestele, crește întunecat spre cer, încît ziua devine vînătă. BOGZA, A. Î. 146.
        surse: DLRLC
      • Bolta sură ca cenușa, Codrii vineți – dorm adînc. TOPîRCEANU, B. 16.
        surse: DLRLC
      • Munții vineți... se văd în depărtare. NEGRUZZI, S. I 308.
        surse: DLRLC
      • poetic Bubuitura a sunat lung, lung de tot, peste golul vînăt al văii. POPA, V. 11.
        surse: DLRLC
    • 1.4. figurat Lipsit de veselie.
      surse: DLRLC sinonime: sumbru un exemplu
      exemple
      • Izbucni într-un... rîs vînăt. CARAGIALE, M. 34.
        surse: DLRLC
  • 2. Despre ființe sau părți ale corpului lor:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: livid palid învinețit 4 exemple
    exemple
    • Buzele vinete se mișcau, mestecînd vorbe neînțelese. BART, E. 344.
      surse: DLRLC
    • Numai un bătrîn, vînăt la față, cu nasul roșu, moțăia cu pipa între dinți. BART, E. 93.
      surse: DLRLC
    • Se năpusti în casă vînăt de mînie. DUMITRIU, P. F. 62.
      surse: DLRLC
    • Prin ușa băcăniilor... cînd se căscă să primească înlăuntru un client vînăt de ger, năvălea miros de pește. C. PETRESCU, C. V. 118.
      surse: DLRLC
  • 3. (Despre penele unor păsări sau despre părul unor animale) Cenușiu bătând în albastru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: sur 6 exemple
    exemple
    • Adusese șase căluți, patru vineți și doi murgi. CAMIL PETRESCU, O. IV 16.
      surse: DLRLC
    • Sitarii vineți și becațele cu cioc alb și subțire se plimbă fără frică pe lîngă vapor. VLAHUȚĂ, R. P. 20.
      surse: DLRLC
    • Merge tînăru călare Pe-un cal vînăt, bidiviu, TEODORESCU, P. P. 53.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Dincă își înfipse mîna în coama scurtă și groasă a vînătului său. CAMIL PETRESCU, O. II 16.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Și mai am pe vînătul Care-mi poartă sufletul. JARNÍK-BÎRSEANU,505.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Vînăta cea frumoasă, Iapă scurtă și vînoasă. ALECSANDRI, P. P. 129.
      surse: DLRLC

etimologie:

vânăt (culoare)

  • 1. Culoare vânătă (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Se încrețește lacul într-un fel de vînăt tulbure. SADOVEANU, O. L. 12.
      surse: DLRLC
    • [Statuile] erau foarte bine conservate, albe bătînd în vînăt. GALACTION, O. I 122.
      surse: DLRLC

etimologie: