9 definiții pentru prindere


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRÍNDERE, prinderi, s. f. Acțiunea de a (se) prinde și rezultatul ei; prins1. – V. prinde.

PRÍNDERE, prinderi, s. f. Acțiunea de a (se) prinde și rezultatul ei; prins1. – V. prinde.

PRINDÉRE, prinderi, s. f. Acțiunea de a (se) prinde. 1. Legare, fixare; atașare. L-am văzut cum se ridică, chinuitor, potrivindu-și cu teamă piciorul schilod, sărit din curele... Trebuie să alerg înaintea lui și să-l întîmpin, să-i ajut la prinderea piciorului? SAHIA, N. 62. 2. Luare în captivitate, arestare. Prinderea hoților.Fig. Pătrundere, pricepere, înțelegere. Tractoriștii erau preocupați de prinderea înțelesului cărților. MIHALE, O. 193. 3. (Neobișnuit) Valoare, avuție, avere. Dar fata privea rece la perle și inele, Căci toată bogăția și prinderea din ele N-aveau atîta farmec, ca ochii vii și dragi A pagului. COȘBUC, P. II 198.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

príndere s. f., g.-d. art. prínderii; pl. prínderi

príndere s. f., g.-d. art. prínderii; pl. prínderi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRÍNDERE s. I. 1. apucare, luare, prins. (~ vasului cu mâna.) 2. v. înhățare. 3. v. fixare. 4. v. agățare. 5. v. îmbinare. 6. v. lipire. 7. v. înhămare. 8. v. înjugare. 9. v. arestare. 10. v. capturare. 11. v. vânat. 12. v. pescuit. II. 1. v. cârpire. 2. coagulare, închegare. (~ laptelui.) 3. v. anchiloză. III. v. recepționare.

PRÍNDERE s. v. avere, avut, avuție, bogăție, bun, mijloace, situație, stare.

PRINDERE s. I. 1. apucare, luare, prins. (~ vasului cu mîna.) 2. înhățare, înșfăcare, luare, (fam. fig.) umflare. (~ cuiva.) 3. fixare, fixat, imobilizare, înțepenire, pironire, țintuire, (rar) pecetluire. (~ în cuie a unui obiect.) 4. agățare, agățat, atîrnare, atîrnat, prins, spînzurare, spînzurat, suspendare, (livr.) acroșaj, acroșare, (pop.) aninare, aninat. (~ unui obiect în cui.) 5. agățare, fixare. (~ viței de vie de araci.) 6. îmbinare, unire. (~ celor două capete ale bîrnei.) 7. lipire. (~ mai multor foi cu pap.) 8. înhămare, înhămat, punere. (~ cailor la căruță.) 9. înjugare, înjugat, punere. (~ boilor la car.) 10. (JUR.) arestare, capturare, prins, (reg.) prinzare, (înv.) prinsoare, prinsură. (~ unui hoț evadat.) 11. capturare, captură. (~ a unui animal sălbatic.) 12. vînare, vînat. (A început sezonul de ~ a păsărilor.) 13. pescuire, pescuit, (înv. și reg.) pescărie, pescărit, (reg.) pescuială. (~ a doi păstrăvi.) II. 1. cîrpire, coasere, cusut, țesere. (~ găurii de la ciorap.) 2. coagulare, închegare. (~ laptelui.) 3. (MED.) anchilozare, anchiloză, înțepenire. (~ articulațiilor.) III. captare, înregistrare, receptare, recepționare, (rar) captație. (~ undelor sonore.)

prindere s. v. AVERE. AVUT. AVUȚIE. BOGĂȚIE. BUN. MIJLOACE. SITUAȚIE. STARE.

Intrare: prindere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prindere
  • prinderea
plural
  • prinderi
  • prinderile
genitiv-dativ singular
  • prinderi
  • prinderii
plural
  • prinderi
  • prinderilor
vocativ singular
plural