vînăt, -a adj., s.n. I adj. 1 Care are culoarea albastru-închis (cu reflexe violete); de culoarea plumbului, bătînd în negru cu reflexe violete. Ferestre prăfuite, porți înalte, vinete, singurătate (SADOV.). ♦ (despre culoare) Care are o nuanță particulară obținută din combinarea albastrului și a cenușiului (cu reflexe violete). Rochia avea o culoare vînătă. ♦ Care este întunecat, plumburiu (din cauza ceții, a depărtării etc.). Drumul e nesfîrșit și se scufundă în zarea vînătă (ARGH.). 2 (despre ființe sau părți ale corpului lor) Care este învinețit. 3 (despre penele unor păsări sau despre părul unor animale) Care este cenușiu cu nuanțe albăstrui; sur. Cei doi armăsari vineți... fură numaidecît înhămați la sanie (CA. PETR.). 4 (bot.) Pătlăgea vînătă (și subst. f.) = plantă de cultură, din familia solanaceelor, cu tulpina ramificată, cu frunzele mari, ovale și alungite, cu florile violete și cu fructele comestibile, ovale, mari și cărnoase, de culoare violetă, neagră sau roșiatică (Solanum melongena). II s.n. Culoarea vînătă. Optzeci și trei de picioare solzite cu galben, cu vînăt sau cu albastru spînzurau la locul de cinste (VOIC.). • pl. vineți, -te. /lat. venĕtus, -a, -um.