7 intrări

Articole pe această temă:

43 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂNTURÁRE, vânturări, s. f. Acțiunea de a vântura și rezultatul ei; vânturat; fig. frământare, agitație, tulburare. – V. vântura.

VÂNTURÁRE, vânturări, s. f. Acțiunea de a vântura și rezultatul ei; vânturat; fig. frământare, agitație, tulburare. – V. vântura.

vânturare sf [At: CANTEMIR, I. I. II, 58 / Pl: ~rări / E: vântura] 1 Curățare de impurității a boabelor (de cereale) prin cădere de la mică înălțime, cu ajutorul vântului (1) sau al unei mașini speciale Si: vânturat1 (1), vânturătură (1), (reg) păluire. 2 Lopătare. 3 (Rar) Vărsare a unui lichid dintr-un recipient în altul în scopul răcirii, al omogenizării acestuia etc. 4 Aerisire a apei prin agitarea acesteia. 5 (Fig) Neliniște sufletească. 6 Difuzare a știrilor, a ideilor. 7 Colportare. 8 (Înv) Aerisire a unei încăperi.

VÂNTURÁ, vấntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦ Fig. A frământa, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vântură-lume sau vântură-țară s. m. și f. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare).

VÂNTURÁR, vânturare, s. n. (Rar) Evantai. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -ar.

VÂNTURÁR, vânturare, s. n. (Rar) Evantai. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -ar.

vântura [At: COD. VOR.2 55v/12 / V: (reg) vâlt~, ~ri / Pzi: vântur, (îrg) ~rez, (reg) vântor / E: ml ventulare (= ventilare)] 1 vt(a) (C. i. boabe de cereale sau semințe) A face să cadă de la mică înălțime, în scopul curățării de impuritățile ușoare cu ajutorul vântului (1) Si: (reg) a pălui1. 2 vt(a) (C. i. boabe de cereale sau semințe) A curăța de impurități cu ajutorul unei mașini speciale Si: (reg) a pălui1. 3 vt (Bis; înv; fig) A alege binele de rău, despărțind pe cei buni de cei răi. 4 vt (Înv; fig; îe) A ~ vântul A-și pierde timpul. 5 vt (Pop; îc) ~ră-vânt Pierde-vară. 6 vt (Pan; c. i. o materie sub formă de pulbere, o îngrămădire de obiecte mărunte etc.) A ridica în aer și a lăsa să cadă (împrăștiindu-se). 7 vt (Pop; îc) ~ră-cenușă Om fără căpătâi. 8 vt (Fig; c. i. grupuri, mulțimi de oameni) A împrăștia. 9 vt (Fig; c. i. grupuri, mulțimi de oameni) A nimici. 10 vt (Fig) A face să dispară fără urmă. 11 vt (Fig; c. i. bani) A cheltui fără chibzuială Si: a risipi. 12 vt (Fig; c. i. idei, teorii etc.) A cerceta cu atenție Si: a analiza (1). 13 vt (Pop; c. i. grăunțe de cereale) A întoarce cu lopata pentru a aerisi, prevenind astfel mucegăirea, alterarea. 14 vt (Pop; într-o ghicitoare) A răscoli pământul. 15 vt (C. i. lichide) A vărsa de mai multe ori dintr-un recipient într-altul (pentru a răci, a amesteca etc.). 16 vt (C. i. apa) A aerisi prin agitare. 17 vt (Pop; c. i. zeama de varză) A pritoci. 18 vt A agita într-o parte și în alta prin aer. 19 vi (Poetic; d. păsări) A fâlfâi din aripi. 20 vi (Reg) A produce o mișcare a aerului printr-o deplasare rapidă sau prin agitarea unui obiect. 21 vt (Rar) A răsfoi1. 22 vt (Fig) A neliniști. 23 vrp A fi mișcat într-o parte și în alta sub acțiunea vântului (1). 24 vt (C. i. știri, idei etc.) A difuza (2). 25 vt (C. i. știri, idei etc.) A colporta. 26 vt (Îc) ~ră-vorbe (sau -vorbă) Palavragiu. 27 vr A umbla (repede) încoace și încolo. 28 vr (Reg; îf vânturi) A se plimba. 29 vr A se succeda. 30 vr A se derula prin fața ochilor. 31 vr (Reg) A se da de-a tumba. 32 vt (Cu complementul „lumea”, „țara” etc.) A străbate. 33 vt (Îc) ~ră-lume (sau -țară) Hoinar (3). 34 vt (Îac) Aventurier (1). 35 vt A purta dintr-un loc în altul. 36 vt (Îrg; c. i. o încăpere) A aerisi (1). 37 vt (Pop; d. vânt) A sufla lin, atingând ușor fața.

vânturar [At: BARONZI, M. I, 10/22/ Pl: ~i sm, ~e sn / E: vântura + -ar] (Înv) 1 sm Vânturător (4). 2 sn Evantai (1).

VÂNTURÁ, vấntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦ Fig. A frământa, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vântură-lume[1] sau vântură-țară s. m. invar. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (=ventilare). modificată

  1. În original vântură-lemne. gall

VÂNTURÁ, vấntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦ Fig. A frământa, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vântură-lume sau vântură-țară s. m. invar. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare).

VÎNTURÁ, vî́ntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vînturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime, pentru ca vîntul să împrăștie impuritățile ușoare. Blajina noră... acuși pisa mălaiul și-l vîntura. CREANGĂ, P. 6. Și griul se triera și flăcăi îl vîntura. ALECSANDRI, P. P. 389. Este un iepure șchiop Într-un vîrf de plop Și vîntură bob (Vîntul). GOROVEI, C. 397. ◊ Absol. Cînd ajunse acasă, Chirică trierase, vînturase, măcinase. CREANGĂ, P. 160. ◊ Fig. Sînt idei care... cer să fie dezbătute, analizate și cernute prin sita discuțiunilor publice, pînă cînd, despărțite și vînturate de orice tărîțe, va rămînea numai grăunțele curat. ODOBESCU, S. III 407. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. Morile vuiau de-a lungul apei, vînturînd prin spițele lor late talazele limpezi și clăbucite de spumă. DELAVRANCEA, T. 204. Peste-un ceas păgînitatea e ca pleava vînturată. EMINESCU, O. I 148. Să vînture ca pleava oștirile dușmane. ALECSANDRI, O. 207. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul (pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc.). (Refl. pas.) După ce se capătă zeama colorată, se lasă de se răcește bine sau se vîntură dintr-un vas în altul. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 53. 3. A mișca încoace și încolo; a agita. V. flutura. Vîntura în mînă o biciușcă. PAS, Z. I 49. Cîțiva călăreți ieșiră din rînduri și începură a-și vîntura brațele în aer. SADOVEANU, O. I 183. Și chiuind se tot duceau feciorii vînturînd căciulile. MIRONESCU, S. A. 56. ◊ Refl. pas. Deasupra mulțimii de țărani se vînturau securile și ciomegele. DUMITRIU, N. 112. ♦ Refl. A umbla repede (și fără rost) de colo pînă colo. Trîntea ușile mînioasă și se vîntura în ogradă de la zămnic la poieți. C. PETRESCU, R. DR. 242. ♦ A răscoli, a răsturna, a întoarce pe dos. Mă șuii pe doi scai Și vedeam doi cai Și vîntul Vînturînd pămîntul (Plugul). GOROVEI, C. 298. ◊ Fig. Încruntat își vîntura sub țilindru tot soiul de întrebări și răspunsuri C. PETRESCU, A. R. 34. Ce grozav îmi vînturi mintea... moarte. VLAHUȚĂ, P. 45. 4. Fig. (Cu privire la fapte, vorbe etc.) A da în vileag, a povesti, a comenta. Femeile vîntură intrigile obicinuite ale capitalei. DELAVRANCEA, la CADE. 5. (Cu complementul«lumea»,«țara» sau un echivalent al acestuia) A cutreiera, a colinda, a răscoli. Copil el să fie-acum. S-alerge cu dragii tovarăși, Să vînture lumea pe plac! COȘBUC, P. II 95. Crăișarule să aibi tu puterea mea, ai vîntura țările și mările. CREANGĂ, P. 190. M-am săturat de vînturat lumea. ALECSANDRI, T. I 438. 6. Fig. (Rar, cu subiectul «vîntul») A sufla, a bate peste... Eu m-aș face vînt de vară. Fața vîntura-ți-o-aș. ALECSANDRI, P. P. 367.

VÎNTURÁR, vînturare, s. n. (Rar) Evantai. Are un moț de pene împestrițate... Cînd zboară, și-l pleacă pe spate, iară cînd se pune jos, îl întinde ca un vînturar. MARIAN, O. II 157.

VÎNTURÁRE, vînturări, s. f. (Rar) Acțiunea de a vîntura; fig. frămîntare, tulburare. Stăteau după tejghele într-o încremenire mai presus de toate vînturările. CAMILAR, N. II 321.

VÎNTURĂ-LÚME s. m. Hoinar, aventurier. Cum să îngenunche tîmplă-n tîmplă cu toți oropsiții... și cu atîția vîntură-lume. CAMILAR, N. II 11. În castelul de la Zips al palatinului Laski, Despot se întîlnește cu alți vîntură-lume. ALECSANDRI, T. II 49.

VÎNTURĂ-ȚÁRĂ s. m. Hoinar, aventurier. Omul ăsta e om, nu e vîntură-țară. ARDELEANU, D. 187.

A VÂNTURÁ vântur tranz. 1) (cereale) A trece prin vânturătoare. 2) fig. A face să se împrăștie, să se spulbere. A-i ~ pe năvălitori. 3) (moarea) A scoate din vas și a turna la loc de câteva ori la rând; a pritoci. 4) A mișca într-o parte și în alta; a agita. ~ căciulile în aer. 5) fig. (vorbe, vești, știri) A interpreta în fel și chip; a comenta în mod subiectiv. ~ intrigi. 6) A umbla mult; a bate drumurile. ◊ ~ lumea a călători mult. /<lat. ventulare

vânturà v. 1. a curăța grânele scuturându-le de mai multe ori: a vântura grâul; 2. fig a curăța: să vânture ca pleava oștirile dușmane AL.; 3. a străbate repede: ce vântură Europa cu spada veșnic goală Al. [Lat. VENTULARE = VENTILARE].

vî́ntur, a v. tr. (lat. véntulo, -áre, d. ventus, vînt. V. zvîntur, ventilez). Curăț grăunțele de pleavă, aruncîndu-le în aer ca să le bată vîntu și să înlăture pleava saŭ le agit cu lopata ca să se ventileze. Fig. Resping, împrăștiĭ: a-ĭ vîntura pe dușmanĭ. Cutreĭer: a vîntura lumea. Agit, discut (în ainte de a aduce în deliberare): a vîntura o ideĭe. V. refl. Vin des, mă tot duc și vin, mă zvîntur, mă fîțîĭ, cutreĭer: Ce te tot vînturĭ pe aicĭ? Acest om s’a vînturat pin toată lumea.

vî́ntură-lume și vî́ntură-țară m. fără pl. Aventurier: un vîntură-țară, niște vîntură-țară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vânturáre s. f., g.-d. art. vânturắrii; pl. vânturắri

arată toate definițiile

Intrare: vânturare
vânturare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânturare
  • vânturarea
plural
  • vânturări
  • vânturările
genitiv-dativ singular
  • vânturări
  • vânturării
plural
  • vânturări
  • vânturărilor
vocativ singular
plural
Intrare: vântura
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vântura
  • vânturare
  • vânturat
  • vânturatu‑
  • vânturând
  • vânturându‑
singular plural
  • vântură
  • vânturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vântur
(să)
  • vântur
  • vânturam
  • vânturai
  • vânturasem
a II-a (tu)
  • vânturi
(să)
  • vânturi
  • vânturai
  • vânturași
  • vânturaseși
a III-a (el, ea)
  • vântură
(să)
  • vânture
  • vântura
  • vântură
  • vânturase
plural I (noi)
  • vânturăm
(să)
  • vânturăm
  • vânturam
  • vânturarăm
  • vânturaserăm
  • vânturasem
a II-a (voi)
  • vânturați
(să)
  • vânturați
  • vânturați
  • vânturarăți
  • vânturaserăți
  • vânturaseți
a III-a (ei, ele)
  • vântură
(să)
  • vânture
  • vânturau
  • vântura
  • vânturaseră
Intrare: vânturar
vânturar substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânturar
  • vânturarul
  • vânturaru‑
plural
  • vânturare
  • vânturarele
genitiv-dativ singular
  • vânturar
  • vânturarului
plural
  • vânturare
  • vânturarelor
vocativ singular
plural
Intrare: vântură-lume (s.f.)
vântură-lume2 (s.f.) substantiv feminin invariabil
substantiv feminin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vântură-lume
  • vântură-lume
plural
  • vântură-lume
  • vântură-lume
genitiv-dativ singular
  • vântură-lume
  • vântură-lume
plural
  • vântură-lume
  • vântură-lume
vocativ singular
plural
Intrare: vântură-lume (s.m.)
vântură-lume1 (s.m.) substantiv masculin invariabil
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vântură-lume
  • vântură-lume
plural
  • vântură-lume
  • vântură-lume
genitiv-dativ singular
  • vântură-lume
  • vântură-lume
plural
  • vântură-lume
  • vântură-lume
vocativ singular
plural
Intrare: vântură-țară (s.f.)
vântură-țară2 (s.f.) substantiv feminin invariabil
substantiv feminin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânturăa
  • vânturăa
plural
  • vânturăa
  • vânturăa
genitiv-dativ singular
  • vânturăa
  • vânturăa
plural
  • vânturăa
  • vânturăa
vocativ singular
plural
Intrare: vântură-țară (s.m.)
vântură-țară1 (s.m.) substantiv masculin invariabil
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânturăa
  • vânturăa
plural
  • vânturăa
  • vânturăa
genitiv-dativ singular
  • vânturăa
  • vânturăa
plural
  • vânturăa
  • vânturăa
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vânturare

etimologie:

  • vezi vântura
    surse: DEX '98 DEX '09

vântura

  • 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 5 exemple
    exemple
    • Blajina noră... acuși pisa mălaiul și-l vîntura. CREANGĂ, P. 6.
      surse: DLRLC
    • Și grîul se triera și flăcăi îl vîntura. ALECSANDRI, P. P. 389.
      surse: DLRLC
    • Este un iepure șchiop Într-un vîrf de plop Și vîntură bob (Vântul). GOROVEI, C. 397.
      surse: DLRLC
    • absolut Cînd ajunse acasă, Chirică trierase, vînturase, măcinase. CREANGĂ, P. 160.
      surse: DLRLC
    • figurat Sînt idei care... cer să fie dezbătute, analizate și cernute prin sita discuțiunilor publice, pînă cînd, despărțite și vînturate de orice tărîțe, va rămînea numai grăunțele curat. ODOBESCU, S. III 407.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
      exemple
      • Morile vuiau de-a lungul apei, vînturînd prin spițele lor late talazele limpezi și clăbucite de spumă. DELAVRANCEA, T. 204.
        surse: DLRLC
      • Peste-un ceas păgînitatea e ca pleava vînturată. EMINESCU, O. I 148.
        surse: DLRLC
      • Să vînture ca pleava oștirile dușmane. ALECSANDRI, O. 207.
        surse: DLRLC
  • 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: pritoci un exemplu
    exemple
    • reflexiv pasiv După ce se capătă zeama colorată, se lasă de se răcește bine sau se vîntură dintr-un vas în altul. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 53.
      surse: DLRLC
  • 3. A mișca încoace și încolo.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: agita 4 exemple
    exemple
    • Vîntura în mînă o biciușcă. PAS, Z. I 49.
      surse: DLRLC
    • Cîțiva călăreți ieșiră din rînduri și începură a-și vîntura brațele în aer. SADOVEANU, O. I 183.
      surse: DLRLC
    • Și chiuind se tot duceau feciorii vînturînd căciulile. MIRONESCU, S. A. 56.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Deasupra mulțimii de țărani se vînturau securile și ciomegele. DUMITRIU, N. 112.
      surse: DLRLC
    • 3.1. reflexiv A umbla repede (și fără rost) de colo până colo.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Trîntea ușile mînioasă și se vîntura în ogradă de la zămnic la poieți. C. PETRESCU, R. DR. 242.
        surse: DLRLC
    • 3.2. figurat A întoarce pe dos.
      exemple
      • Mă suii pe doi scai Și vedeam doi cai Și vîntul Vînturînd pămîntul (Plugul). GOROVEI, C. 298.
        surse: DLRLC
      • figurat Încruntat își vîntura sub țilindru tot soiul de întrebări și răspunsuri. C. PETRESCU, A. R. 34.
        surse: DLRLC
      • Ce grozav îmi vînturi mintea... moarte. VLAHUȚĂ, P. 45.
        surse: DLRLC
  • 4. figurat A da în vileag vorbe, fapte etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: comenta povesti un exemplu
    exemple
    • Femeile vîntură intrigile obicinuite ale capitalei. DELAVRANCEA, la CADE.
      surse: DLRLC
  • 5. figurat A umbla mult; a bate drumurile.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX sinonime: colinda cutreiera răscoli umbla 3 exemple
    exemple
    • Copil el să fie-acum... S-alerge cu dragii tovarăși, Să vînture lumea pe plac! COȘBUC, P. II 95.
      surse: DLRLC
    • Crăișorule... să aibi tu puterea mea, ai vîntura țările și mările. CREANGĂ, P. 190.
      surse: DLRLC
    • M-am săturat de vînturat lumea. ALECSANDRI, T. I 438.
      surse: DLRLC
  • 6. rar (Despre vânt) A bate peste...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sufla un exemplu
    exemple
    • Eu m-aș face vînt de vară. Fața vîntura-ți-o-aș. ALECSANDRI, P. P. 367.
      surse: DLRLC

etimologie:

vânturar

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Are un moț de pene împestrițate... Cînd zboară, și-l pleacă pe spate, iară cînd se pune jos, îl întinde ca un vînturar. MARIAN, O. II 157.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Vânturi (pluralul lui vânt) + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98

vântură-lume

  • exemple
    • Cum să îngenunche tîmplă-n tîmplă cu toți oropsiții... și cu atîția vîntură-lume. CAMILAR, N. II 11.
      surse: DLRLC
    • În castelul de la Zips al palatinului Laski, Despot se întîlnește cu alți vîntură-lume. ALECSANDRI, T. II 49.
      surse: DLRLC

etimologie:

vântură-țară

etimologie: