14 definiții pentru tulburare turburare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TULBURÁRE, tulburări, s. f. Acțiunea de a (se) tulbura și rezultatul ei. 1. Pierdere a limpezimii, a transparenței unui lichid (din cauza impurităților). 2. Învolburare a unei ape, a atmosferei etc.; fig. neastâmpăr. 3. Fig. Neliniște sufletească, îngrijorare, frământare, emoție. ♦ Mânie, furie. 4. Fig. Tumult, dezordine, răzvrătire, răscoală. 5. Fig. Dereglare a funcției unui organ anatomic, a unei facultăți fizice sau psihice. [Var.: turburáre s. f.] – V. tulbura.

TULBURÁRE, tulburări, s. f. Acțiunea de a (se) tulbura și rezultatul ei. 1. Pierdere a limpezimii, a transparenței unui lichid (din cauza impurităților). 2. Învolburare a unei ape, a atmosferei etc.; fig. neastâmpăr. 3. Fig. Neliniște sufletească, îngrijorare, frământare, emoție. ♦ Mânie, furie. 4. Fig. Tumult, dezordine, răzvrătire, răscoală. 5. Fig. Dereglare a funcției unui organ anatomic, a unei facultăți fizice sau psihice. [Var.: turburáre s. f.] – V. tulbura.

tulburare sf [At: CORESI, EV. 266 / V: (înv) turb~ / Pl: ~rări / E: tulbura] 1 Pierdere a limpezimii unui lichid (din cauza impurităților). 2 Învolburare a unei ape, a atmosferei etc. Si: (înv) tulburat1, tulbureală (3). 3 (Fig) Neliniște sufletească Si: agitație, emoție, frământare, îngrijorare, răscolire, (îvr) tulbur, (înv) nepace, tulbureală (5), tumult (3). 4 (Fig) Mânie1. 5 (Fig) Răzvrătire. 6 (Fig) Incomodare într-o activitate Si: deranjare, perturbare, stânjenire, stingherire. 7 Dereglare a funcției unui organ anatomic, a unei facultăți fizice sau psihice.

TULBURÁRE, tulburări, s. f. (Și în forma turburare) Acțiunea de a (se) tulbura și rezultatul ei. 1. Învolburare; fig. neastîmpăr. Eram vesel ca vremea cea bună și... copilăros ca vîntul în turburarea sa. CREANGĂ, A. 34. Ferice de acela ce-n tulburare-i poate Pe-un cal să se arunce și prin văzduh să-noate. ALECSANDRI, P. I 133. 2. Neliniște, îngrijorare, frămîntare, emoție, zbucium. Umbra înserării începea să se întărească și Șoimaru nu putu băga de samă tulburarea ei. SADOVEANU, O. VII 124. Intra, oare, în turburarea mea și ceva din prestigiul acelui obraz atît de drag, trandafiriu? GALACTION, O. I 58. Ați văzut și voi, fetelor, cum a venit?le-ntreabă el, ascunzîndu-și, pe cît poate, tulburarea sufletească. SP. POPESCU, M. G. 29. ♦ Mînie, furie. [Lui Tomșa] îi fremătau buzele subțiri de tulburare. SADOVEANU, O. VII 128. Să vază supărarea și tulburarea celorlalte zeițe. ISPIRESCU, U. 10. Fraților, să dați iertare Că am fost în turburare, Căci în cugete curate Acuma vă dau dreptate. TEODORESCU, P. P. 106. 3. Tumult, dezordine, răscoală, răzvrătire, revoltă. Acești cîrtitori de la orașe... ar mai pofti tulburări și războaie. SADOVEANU, E. 29. Vorbește despre niște tulburări țărănești izbucnite undeva, prin Moldova. REBREANU, R. I 299. Se făcu o tulburare și o răscoală între dînșii de nu-i mai putea da nimeni de căpătîi. ISPIRESCU, L. 375. Acest regat, căzînd în turburări civile, se subjugă de Vasili II. BĂLCESCU, O. II 12. 4. Stingherirea activității unui organ anatomic sau a funcției lui. S-au semnalat tulburări de vedere. DANIELOPOLU, F. N. II 38. – Variantă: turburáre s. f.

TURBURÁRE s. f. v. tulburare.

TURBURÁRE s. f. v. tulburare.

turburare sf vz tulburare

turburare f. 1. acțiunea de a (se) turbura: turburarea apei; 2. confuziune, agitațiune dezordonată: a cauza turburare; 3. neliniște sufletească: e plin de turburare; 4. pl. răscoale populare, râsboaie civile: a ațâța turburări.

turburáre (vest) și tulb- (est) f. Acțiunea de a saŭ de a se tulbura: turburarea apeĭ. Fig. Agitațiune tumultoasă: a nu putea vorbi în mijlocu turburăriĭ. Neînțelegere, discordie: a aduce turburare într’o familie. Neliniște sufletească, îngrijorare: plin de turburare. Pl. Răscoală, revoltă: a reprima sever turburările.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tulburáre s. f., g.-d. art. tulburắrii; pl. tulburắri

tulburáre s. f., g.-d. art. tulburării; pl. tulburări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TULBURÁRE s. 1. v. împăienjenire. 2. zăpăceală. (~ ce l-a cuprins când l-a văzut.) 3. (fig.) întunecare. (~ a minții cuiva.) 4. v. instigare. 5. v. agitație. 6. dezordine, (înv.) neașezare. (S-au produs unele ~ări sociale.) 7. v. deranjare. 8. v. perturbare. 9. v. dereglare.

TULBURÁRE s. v. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă.

TULBURARE s. 1. zăpăceală. (~ ce l-a cuprins cînd l-a văzut.) 2.* (fig.) întunecare. (~ a minții cuiva.) 3. ațîțare, incitare, instigare, instigație, întărîtare, provocare, stîrnire, (rar) incitație, provocație, (pop.) zădărîre. (~ maselor.) 4. agitație, frămîntare, vîlvă, zarvă. (Din nimic s-a stîrnit o ~.) 5. dezordine, (înv.) neașezare. (S-au produs unele ~ sociale.) 6. deranjare, incomodare, jenare, stinghereală, stingherire, stînjeneală, stînjenire, (livr.) conturbare, (pop.) zăticnire. (~ cuiva de la lucru.) 7. perturbare, perturbație. (~ a ordinii publice.) 8. (MED.) deranjament, dereglare. (~ organică, funcțională.)

tulburare s. v. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIȚĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TULBURARE VESTIBULARĂ ansamblul simptomelor cauzate de deteriorarea aparatului vestibular în timpul zborului (amețeli, grețuri, paliditate, palpitații, pierderea echilibrului, vomismente etc.) datorate aeronavei care produce: accelerații, suprasarcini, menținerea unei ponderabilități scăzute sau a imponderabilității, factori stimulatori termici și electrici etc., la nivelul analizatorului. Tulburarea vestibulară se previne prin antrenarea personalului navigant.

Intrare: tulburare
tulburare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tulburare
  • tulburarea
plural
  • tulburări
  • tulburările
genitiv-dativ singular
  • tulburări
  • tulburării
plural
  • tulburări
  • tulburărilor
vocativ singular
plural
turburare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turburare
  • turburarea
plural
  • turburări
  • turburările
genitiv-dativ singular
  • turburări
  • turburării
plural
  • turburări
  • turburărilor
vocativ singular
plural

tulburare turburare

  • 1. Acțiunea de a (se) tulbura și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Pierdere a limpezimii, a transparenței unui lichid (din cauza impurităților).
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Învolburare a unei ape, a atmosferei etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Eram vesel ca vremea cea bună și... copilăros ca vîntul în turburarea sa. CREANGĂ, A. 34.
        surse: DLRLC
      • surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Ferice de acela ce-n tulburare-i poate Pe-un cal să se arunce și prin văzduh să-noate. ALECSANDRI, P. I 133.
          surse: DLRLC
    • 1.3. figurat Neliniște sufletească.
      exemple
      • Umbra înserării începea să se întărească și Șoimaru nu putu băga de samă tulburarea ei. SADOVEANU, O. VII 124.
        surse: DLRLC
      • Intra, oare, în turburarea mea și ceva din prestigiul acelui obraz atît de drag, trandafiriu? GALACTION, O. I 58.
        surse: DLRLC
      • Ați văzut și voi, fetelor, cum a venit? – le-ntreabă el, ascunzîndu-și, pe cît poate, tulburarea sufletească. SP. POPESCU, M. G. 29.
        surse: DLRLC
      • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
        exemple
        • [Lui Tomșa] îi fremătau buzele subțiri de tulburare. SADOVEANU, O. VII 128.
          surse: DLRLC
        • Să vază supărarea și tulburarea celorlalte zeițe. ISPIRESCU, U. 10.
          surse: DLRLC
        • Fraților, să dați iertare Că am fost în turburare, Căci în cugete curate Acuma vă dau dreptate. TEODORESCU, P. P. 106.
          surse: DLRLC
    • exemple
      • Acești cîrtitori de la orașe... ar mai pofti tulburări și războaie. SADOVEANU, E. 29.
        surse: DLRLC
      • Vorbește despre niște tulburări țărănești izbucnite undeva, prin Moldova. REBREANU, R. I 299.
        surse: DLRLC
      • Se făcu o tulburare și o răscoală între dînșii de nu-i mai putea da nimeni de căpătîi. ISPIRESCU, L. 375.
        surse: DLRLC
      • Acest regat, căzînd în turburări civile, se subjugă de Vasili II. BĂLCESCU, O. II 12.
        surse: DLRLC
    • 1.5. figurat Dereglare a funcției unui organ anatomic, a unei facultăți fizice sau psihice.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • S-au semnalat tulburări de vedere. DANIELOPOLU, F. N. II 38.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi tulbura
    surse: DEX '98 DEX '09