15 definiții pentru tulburare
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TULBURARE, tulburări, s. f. Acțiunea de a (se) tulbura și rezultatul ei. 1. Pierdere a limpezimii, a transparenței unui lichid (din cauza impurităților). 2. Învolburare a unei ape, a atmosferei etc.; fig. neastâmpăr. 3. Fig. Neliniște sufletească, îngrijorare, frământare, emoție. ♦ Mânie, furie. 4. Fig. Tumult, dezordine, răzvrătire, răscoală. 5. Fig. Dereglare a funcției unui organ anatomic, a unei facultăți fizice sau psihice. [Var.: turburare s. f.] – V. tulbura.
TULBURARE, tulburări, s. f. Acțiunea de a (se) tulbura și rezultatul ei. 1. Pierdere a limpezimii, a transparenței unui lichid (din cauza impurităților). 2. Învolburare a unei ape, a atmosferei etc.; fig. neastâmpăr. 3. Fig. Neliniște sufletească, îngrijorare, frământare, emoție. ♦ Mânie, furie. 4. Fig. Tumult, dezordine, răzvrătire, răscoală. 5. Fig. Dereglare a funcției unui organ anatomic, a unei facultăți fizice sau psihice. [Var.: turburare s. f.] – V. tulbura.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tulburare sf [At: CORESI, EV. 266 / V: (înv) turb~ / Pl: ~rări / E: tulbura] 1 Pierdere a limpezimii unui lichid (din cauza impurităților). 2 Învolburare a unei ape, a atmosferei etc. Si: (înv) tulburat1, tulbureală (3). 3 (Fig) Neliniște sufletească Si: agitație, emoție, frământare, îngrijorare, răscolire, (îvr) tulbur, (înv) nepace, tulbureală (5), tumult (3). 4 (Fig) Mânie1. 5 (Fig) Răzvrătire. 6 (Fig) Incomodare într-o activitate Si: deranjare, perturbare, stânjenire, stingherire. 7 Dereglare a funcției unui organ anatomic, a unei facultăți fizice sau psihice.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TULBURARE, tulburări, s. f. (Și în forma turburare) Acțiunea de a (se) tulbura și rezultatul ei. 1. Învolburare; fig. neastîmpăr. Eram vesel ca vremea cea bună și... copilăros ca vîntul în turburarea sa. CREANGĂ, A. 34. Ferice de acela ce-n tulburare-i poate Pe-un cal să se arunce și prin văzduh să-noate. ALECSANDRI, P. I 133. 2. Neliniște, îngrijorare, frămîntare, emoție, zbucium. Umbra înserării începea să se întărească și Șoimaru nu putu băga de samă tulburarea ei. SADOVEANU, O. VII 124. Intra, oare, în turburarea mea și ceva din prestigiul acelui obraz atît de drag, trandafiriu? GALACTION, O. I 58. Ați văzut și voi, fetelor, cum a venit? – le-ntreabă el, ascunzîndu-și, pe cît poate, tulburarea sufletească. SP. POPESCU, M. G. 29. ♦ Mînie, furie. [Lui Tomșa] îi fremătau buzele subțiri de tulburare. SADOVEANU, O. VII 128. Să vază supărarea și tulburarea celorlalte zeițe. ISPIRESCU, U. 10. Fraților, să dați iertare Că am fost în turburare, Căci în cugete curate Acuma vă dau dreptate. TEODORESCU, P. P. 106. 3. Tumult, dezordine, răscoală, răzvrătire, revoltă. Acești cîrtitori de la orașe... ar mai pofti tulburări și războaie. SADOVEANU, E. 29. Vorbește despre niște tulburări țărănești izbucnite undeva, prin Moldova. REBREANU, R. I 299. Se făcu o tulburare și o răscoală între dînșii de nu-i mai putea da nimeni de căpătîi. ISPIRESCU, L. 375. Acest regat, căzînd în turburări civile, se subjugă de Vasili II. BĂLCESCU, O. II 12. 4. Stingherirea activității unui organ anatomic sau a funcției lui. S-au semnalat tulburări de vedere. DANIELOPOLU, F. N. II 38. – Variantă: turburare s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TURBURARE s. f. v. tulburare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TURBURARE s. f. v. tulburare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
TURBURARE s. f. v. tulburare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
turburare sf vz tulburare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
turburare f. 1. acțiunea de a (se) turbura: turburarea apei; 2. confuziune, agitațiune dezordonată: a cauza turburare; 3. neliniște sufletească: e plin de turburare; 4. pl. răscoale populare, răsboaie civile: a ațâța turburări.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
turburáre (vest) și tulb- (est) f. Acțiunea de a saŭ de a se tulbura: turburarea apeĭ. Fig. Agitațiune tumultoasă: a nu putea vorbi în mijlocu turburăriĭ. Neînțelegere, discordie: a aduce turburare într’o familie. Neliniște sufletească, îngrijorare: plin de turburare. Pl. Răscoală, revoltă: a reprima sever turburările.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tulburare s. f., g.-d. art. tulburării; pl. tulburări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tulburare s. f., g.-d. art. tulburării; pl. tulburări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tulburare s. f., g.-d. art. tulburării; pl. tulburări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TULBURARE s. v. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TULBURARE s. 1. v. împăienjenire. 2. zăpăceală. (~ ce l-a cuprins când l-a văzut.) 3. (fig.) întunecare. (~ a minții cuiva.) 4. v. instigare. 5. v. agitație. 6. dezordine, (înv.) neașezare. (S-au produs unele ~ări sociale.) 7. v. deranjare. 8. v. perturbare. 9. v. dereglare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TULBURARE s. 1. zăpăceală. (~ ce l-a cuprins cînd l-a văzut.) 2.* (fig.) întunecare. (~ a minții cuiva.) 3. ațîțare, incitare, instigare, instigație, întărîtare, provocare, stîrnire, (rar) incitație, provocație, (pop.) zădărîre. (~ maselor.) 4. agitație, frămîntare, vîlvă, zarvă. (Din nimic s-a stîrnit o ~.) 5. dezordine, (înv.) neașezare. (S-au produs unele ~ sociale.) 6. deranjare, incomodare, jenare, stinghereală, stingherire, stînjeneală, stînjenire, (livr.) conturbare, (pop.) zăticnire. (~ cuiva de la lucru.) 7. perturbare, perturbație. (~ a ordinii publice.) 8. (MED.) deranjament, dereglare. (~ organică, funcțională.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tulburare s. v. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIȚĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
TULBURARE VESTIBULARĂ ansamblul simptomelor cauzate de deteriorarea aparatului vestibular în timpul zborului (amețeli, grețuri, paliditate, palpitații, pierderea echilibrului, vomismente etc.) datorate aeronavei care produce: accelerații, suprasarcini, menținerea unei ponderabilități scăzute sau a imponderabilității, factori stimulatori termici și electrici etc., la nivelul analizatorului. Tulburarea vestibulară se previne prin antrenarea personalului navigant.
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tulburare, tulburărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) tulbura și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. Pierdere a limpezimii, a transparenței unui lichid (din cauza impurităților). DEX '09 DEX '98
- 1.2. Învolburare a unei ape, a atmosferei etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Eram vesel ca vremea cea bună și... copilăros ca vîntul în turburarea sa. CREANGĂ, A. 34. DLRLC
- 1.2.1. Neastâmpăr. DEX '09 DLRLCsinonime: neastâmpăr
- Ferice de acela ce-n tulburare-i poate Pe-un cal să se arunce și prin văzduh să-noate. ALECSANDRI, P. I 133. DLRLC
-
-
- 1.3. Neliniște sufletească. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: emoție frământare neliniște zbucium îngrijorare
- Umbra înserării începea să se întărească și Șoimaru nu putu băga de samă tulburarea ei. SADOVEANU, O. VII 124. DLRLC
- Intra, oare, în turburarea mea și ceva din prestigiul acelui obraz atît de drag, trandafiriu? GALACTION, O. I 58. DLRLC
- Ați văzut și voi, fetelor, cum a venit? – le-ntreabă el, ascunzîndu-și, pe cît poate, tulburarea sufletească. SP. POPESCU, M. G. 29. DLRLC
-
- [Lui Tomșa] îi fremătau buzele subțiri de tulburare. SADOVEANU, O. VII 128. DLRLC
- Să vază supărarea și tulburarea celorlalte zeițe. ISPIRESCU, U. 10. DLRLC
- Fraților, să dați iertare Că am fost în turburare, Căci în cugete curate Acuma vă dau dreptate. TEODORESCU, P. P. 106. DLRLC
-
-
- 1.4. Dezordine, revoltă, răscoală, răzvrătire, tumult. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dezordine revoltă răscoală răzvrătire tumult
- Acești cîrtitori de la orașe... ar mai pofti tulburări și războaie. SADOVEANU, E. 29. DLRLC
- Vorbește despre niște tulburări țărănești izbucnite undeva, prin Moldova. REBREANU, R. I 299. DLRLC
- Se făcu o tulburare și o răscoală între dînșii de nu-i mai putea da nimeni de căpătîi. ISPIRESCU, L. 375. DLRLC
- Acest regat, căzînd în turburări civile, se subjugă de Vasili II. BĂLCESCU, O. II 12. DLRLC
-
- 1.5. Dereglare a funcției unui organ anatomic, a unei facultăți fizice sau psihice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- S-au semnalat tulburări de vedere. DANIELOPOLU, F. N. II 38. DLRLC
-
-
etimologie:
- tulbura DEX '98 DEX '09