vânturare sf [At: CANTEMIR, I. I. II, 58 / Pl: ~rări / E: vântura] 1 Curățare de impurității a boabelor (de cereale) prin cădere de la mică înălțime, cu ajutorul vântului (1) sau al unei mașini speciale Si: vânturat¹ (1), vânturătură (1), (reg) păluire. 2 Lopătare. 3 (Rar) Vărsare a unui lichid dintr-un recipient în altul în scopul răcirii, al omogenizării acestuia etc. 4 Aerisire a apei prin agitarea acesteia. 5 (Fig) Neliniște sufletească. 6 Difuzare a știrilor, a ideilor. 7 Colportare. 8 (Înv) Aerisire a unei încăperi.