14 intrări

Articole pe această temă:

65 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URS, urși, s. m. 1. Mamifer omnivor cu trupul masiv, acoperit de o blană brună-negricioasă sau roșcată, cu botul ascuțit și cu coada scurtă (Ursus arctos).Expr. A vinde pielea ursului din pădure = a conta pe un lucru înainte de a fi sigur că-l poți obține. A trage nădejde ca ursul de coadă = a nădăjdui lucruri imposibil de realizat. A se aduna ca la urs = a se aduna în număr foarte mare. ♦ Epitet dat unui om greoi, ursuz, nesociabil. ◊ Compus: Urs-alb (sau -polar) = specie de urs cu blana albă, care trăiește în regiunile arctice (Ursus maritimus). 2. (Reg.) Boț de mămăligă cu brânză la mijloc. 3. (Reg.) Fiecare dintre grinzile longitudinale ale unui pod de lemn. ♦ Fiecare dintre stâlpii care susțin talpa prispei la casele țărănești. – Lat. ursus.

URS, urși, s. m. 1. Mamifer omnivor cu trupul masiv, acoperit de o blană brună-negricioasă sau roșcată, cu botul ascuțit și cu coada scurtă (Ursus arctos).Urs alb (sau polar) = specie de urs cu blana albă, care trăiește în regiunile arctice (Ursus maritimus).Expr. A vinde pielea ursului din pădure = a conta pe un lucru înainte de a fi sigur că-l poți obține. A trage nădejde ca ursul de coadă = a nădăjdui lucruri imposibil de realizat. A se aduna ca la urs = a se aduna în număr foarte mare. ♦ Epitet dat unui om greoi, ursuz, nesociabil. 2. (Reg.) Boț de mămăligă cu brânză la mijloc. 3. (Reg.) Fiecare dintre grinzile longitudinale ale unui pod de lemn. ♦ Fiecare dintre stâlpii care susțin talpa prispei la casele țărănești. – Lat. ursus.

URS, urși, s. m. 1. Mamifer carnivor cu trupul masiv, acoperit de o blană deasă brun-negricioasă sau roșcată; se hrănește și cu vegetale, iar iarna hibernează (Ursus arctos). Cît despre zmeură, dacă mi-ar fi fost sete, n-aș fi avut decît să întind mîna și s-o culeg chiar de subt labele ursului. HOGAȘ, M. N. 171. Cum văzu ursul, îl luă la cătare cu o săgeată. ISPIRESCU, L. 326. La capătul podului îl și întîmpină un urs mornăind. CREANGĂ, P. 185. ◊ (Cu aluzie la animalul îmblînzit și dresat) Lumea se uita la noi ca la urs. PREDA, Î. 88. Se țineau [copiii] după ei ca după urs. CAMIL PETRESCU, O. II 250. Mai bine jucam ursul la porțile străine. BOLINTINEANU, O. 198. ◊ Urs alb = urs polar. Urs polar v. polar.Expr. A vinde pielea ursului din pădure sau tocmeala în tîrg și ursul în crîng = a conta pe un lucru înainte de a fi sigur că îl ai. A trage nădejde ca ursul de coadă = a nădăjdui lucruri imposibil de realizat. (În basme) De cînd se băteau urșii în coadă = foarte demult, de cînd nu se ține minte. A fost odată, ca niciodată... de cînd se băteau urșii în coadă. ISPIRESCU, L. 1. (Glumeț) De aia n-are ursul coadă, se spune acelora care au o purtare nepotrivită cu situația lor, cu momentul respectiv etc. ♦ Fig. Om greoi sau ursuz, nesociabil, care fuge de lume, care trăiește retras. Să încălzesc apă pentru ursul meu. DAVIDOGLU, M. 44. D-apoi bine, băiete, ce mă socoți pe mine?... urs din bîrlog? ALECSANDRI, T. 1369. ◊ Compuse: (Bot.) laba-ursului v. labă (1); barba-ursului v. barbă; brînca-ursului v. brîncă2 (3). 2. Boț de mămăligă umplut cu brînză și prăjit pe jăratic; bulz. Nu știu cum îi cade un urs mare din sîn și de-a dura prin clasă. CREANGĂ, A. 77. Ursul se pune în traista gospodarului cînd pleacă la drum. ȘEZ. VII 115. 3. Fiecare dintre grinzile longitudinale ale unui pod de lemn. ♦ Fiecare dintre stîlpii care susțin talpa prispei la casele țărănești.

URS urși m. 1) Mamifer omnivor, de talie mare, greoi și masiv, cu blană deasă, de obicei de culoare brună, cu botul alungit și coadă scurtă. ◊ ~ alb (sau polar) urs cu blana albă răspândit în regiunile arctice. A se aduna (sau a se uita) ca la ~ a se aduna multă lume să privească ceva neobișnuit. De când avea ~ul coadă din timpuri foarte îndepărtate. ~ul nu joacă de voie, ci de nevoie constrângerea e necesară pentru acei care nu înțeleg de bună voie (că trebuie să facă ceva). Cum merge ~ul la deal încet și apăsat; greoi. Mierea-~ului plantă erbacee de pădure, având tulpina erectă, slab ramificată, cu frunze late, păroase și cu flori mici, roșii, violacee sau albe. 2) fig. Om greoi și mătăhălos. ◊ A trăi ca ~ul în bârlog a evita societatea; a duce un mod de viață retras. 3) reg. Boț de mămăligă cu brânză în mijloc; cocoloș; bulz. /<lat. ursus

urs m. 1. mare cuadruped carnivor, foarte păros, talpa goală și coada foarte scurtă, labe late și prevăzute cu ghiare încovoiate, se agață pe arbori; merge pe două picioare și, domesticit, învață a juca; cel mai mare e ursul alb din ghețurile mărilor polare; 2. fig. om puțin sociabil; 3. boț de mămăligă îmbrânzită; 4. sensuri tehnice: a) unealtă de fierar; b) pl. taracii ce sprijină coastele prispei caselor țărănești. [Lat. URSUS; sensul 3 face aluziune la laba fiarei (cf. gâscă), iar 4 la ghiarele sale].

urs m. (lat. ŭrsus, it. orso, sard. ursu, pv. ors, fr. ours, cat. ors, os, sp. oso). Un animal canin plantigrad sălbatic cu păru cafeniŭ, maĭ mare și maĭ greoĭ de cît lupu. (Deși e carnivor, mănîncă cu plăcere poame și mĭere. Urșiĭ de la polĭ îs albĭ. Țiganiĭ de la noĭ îi învață să joace și umblă cu ei pin oraș ca să cîștige parale. În poveștĭ e poreclit moș Martin). Fig. Om greoĭ și ursuz. Bulz, cocoloș de mămăligă umplut cu brînză de burduf. – A se aduna (a privi) lumea ca la urs, a se aduna (a privi) în mare număr. Joacă ursu pin vecinĭ (și decĭ va veni și pe la noĭ), un pericul se arată nu departe (o moarte, un războĭ) și ne amenință și pe noĭ. Cîrna nas și ursu coadă, V. cîrn.

urs, urși, s.m. – 1. (zool.) Ursul brun (Ursus arctos), mamiferul cel mai mare din pădurile județului. Semnalat în Munții Rodnei și Munții Maramureșului, mai frecvent pe Valea Ruscovei și în pădurile de pe Valea Izei, dar și în Munții Gutâi (Posea, 1980: 75). 2. Mască zoomorfă. Jocul ursului. În primele decenii după război, acest obicei se mai practica doar în câteva sate din Maramureș (Sarasău, Berbești, Ruscova, Poienile de sub Munte etc.). În Maramureș, se practica „din bătrâni”. Ceata era formată din 6-7 persoane, cu două măști de urs. Tinerii care acompaniază „urșii” nu au rol de ursari, ca și în Moldova. În unele sate maramureșene (Berbești, Sat Șugatag), se practica jocul ursului și la nuntă (la miezul nopții), joc bazat numai pe pantomimă și având un caracter ritual. De asemenea, la Săcel, Săliștea, Borșa și Moisei se practica jocul ursului la priveghi, tot cu rol ritual (Nistor, 1973: 15-17). În vechime, pe parcursul sărbătorilor de primăvară, în Maramureș se susțineau minispectacole cu caracter ritualic, în cadrul cărora se utilizau măști zoomorfe, personajele întruchipând cerbi, urși sau alte animale. „În cultul lui Zamolxis au fost preluate credințe și superstiții anterioare despre cultul ursului. Acest cult implica și purtarea unor măști-costume, care asigurau pe lângă secretul inițierii depline și pe acela al ascezei celor inițiați” (Berdan, 2002: 89-93). 3. Tălpile caselor, din trunchiuri masive de stejar (Pănoiu, 1977: 28); 4. Porțiunile de 20-30 cm de la baza stâlpilor porților de lemn din Maramureș; de obicei se ornamentează (Nistor, 1977: 22). 5. (gastr.) „Cocoloși de mămăligă ce au în interior brânză, făcuți și mâncați în special de copii, până când gospodina prepară păturile de coleșă cu brânză” (Faiciuc, 1998: 183). 6. Dispozitiv pentru micșorarea vitezei buștenilor pe uluc (Gh. Pop, 1971: 88). 7. Cele patru lemne scobite care strâng și țin în loc piatra zăcătoare, la morile de apă (Felecan 1983). 8. Cei patru sau șase stâlpi pe care stă podul morii; babe (Felecan, 1983). ♦ (top.) Ursu, cascadă situată pe Valea Neagră, pe drumul ce duce spre Stațiunea Izvoare; are o cădere de circa 10 m (Portase, 2006: 63). ♦ (onom.) Urs, Ursan, Ursanu, Ursaru, Ursoi, Ursu, Ursuleac, Ursulean, Ursuleanu, Ursulescu, Ursuț, nume de familie (237 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Lat. ursus „urs” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, cf. DER; DEX, MDA).

acant m. 1. plantă spinoasă, numită obișnuit pălămidă sau brânca ursului, însemnată prin frumusețea frunzelor sale; 2. Arh. podoabă care imitează frunzele acelei plante.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bárba-úrsului (plantă) s. f. art., g.-d. art. bắrbii-úrsului

brấnca-úrsului (plantă) s. f. art., g.-d. art. brấncii-úrsului

ciuboțíca-úrsului (plantă) s. f. art., g.-d. art. ciuboțélei-úrsului

!lába-úrsului (plantă) s. f. art, g.-d. art. lábei-úrsului

!lába-úrsului-róșie (plantă) (-și-e) s. f. art., g.-d. art. lábei-úrsului-róșie

*miérea-úrsului (plantă) s. f. art., g.-d. art. miérii-úrsului

!strúgurii-úrsului (plantă) s. m. art.

!urs-álb (specie de urși) s. m., pl. urși-álbi

!urs-de-máre (pește) s. m., pl. urși-de-máre

!urs-polár (specie de urși) s. m., pl. urși-polári

arată toate definițiile

Intrare: Urs
nume propriu (I3)
  • Urs
Intrare: urs
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urs
  • ursul
  • ursu‑
plural
  • urși
  • urșii
genitiv-dativ singular
  • urs
  • ursului
plural
  • urși
  • urșilor
vocativ singular
  • ursule
plural
  • urșilor
Intrare: barba-ursului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barba-ursului
plural
genitiv-dativ singular
  • bărbii-ursului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: brânca-ursului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brânca-ursului
plural
genitiv-dativ singular
  • brâncii-ursului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: ciuboțica-ursului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciuboțica-ursului
plural
genitiv-dativ singular
  • ciuboțelei-ursului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: fiere-de-urs
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fiere-de-urs
  • fierea-de-urs
plural
genitiv-dativ singular
  • fieri-de-urs
  • fierii-de-urs
plural
vocativ singular
plural
Intrare: laba-ursului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • laba-ursului
plural
genitiv-dativ singular
  • labei-ursului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: laba-ursului-roșie
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • laba-ursului-roșie
plural
genitiv-dativ singular
  • labei-ursului-roșie
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mierea-ursului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mierea-ursului
plural
genitiv-dativ singular
  • mierii-ursului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: strugurii-ursului
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • strugurii-ursului
genitiv-dativ singular
plural
  • strugurilor-ursului
vocativ singular
plural
Intrare: talpa-ursului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • talpa-ursului
plural
genitiv-dativ singular
  • tălpii-ursului
plural
vocativ singular
plural
Acanthus longifolius biologie  nomenclatura binară
compus
  • Acanthus longifolius
Intrare: urs-alb
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urs-alb
  • ursul-alb
plural
  • urși-albi
  • urșii-albi
genitiv-dativ singular
  • urs-alb
  • ursului-alb
plural
  • urși-albi
  • urșilor-albi
vocativ singular
plural
Intrare: urs-de-mare
urs-de-mare substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urs-de-mare
  • ursul-de-mare
plural
  • urși-de-mare
  • urșii-de-mare
genitiv-dativ singular
  • urs-de-mare
  • ursului-de-mare
plural
  • urși-de-mare
  • urșilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: urs-polar
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urs-polar
  • ursul-polar
plural
  • urși-polari
  • urșii-polari
genitiv-dativ singular
  • urs-polar
  • ursului-polar
plural
  • urși-polari
  • urșilor-polari
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urs ursus

  • 1. Mamifer omnivor cu trupul masiv, acoperit de o blană deasă brună-negricioasă sau roșcată, cu botul ascuțit și cu coada scurtă; se hrănește și cu vegetale, iar iarna hibernează (Ursus arctos).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX diminutive: ursac ursuleț 4 exemple
    exemple
    • Cît despre zmeură, dacă mi-ar fi fost sete, n-aș fi avut decît să întind mîna și s-o culeg chiar de subt labele ursului. HOGAȘ, M. N. 171.
      surse: DLRLC
    • Cum văzu ursul, îl luă la cătare cu o săgeată. ISPIRESCU, L. 326.
      surse: DLRLC
    • La capătul podului îl și întîmpină un urs mornăind. CREANGĂ, P. 185.
      surse: DLRLC
    • Cu aluzie la animalul îmblânzit și dresat:
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Lumea se uita la noi ca la urs. PREDA, Î. 88.
        surse: DLRLC
      • Se țineau [copiii] după ei ca după urs. CAMIL PETRESCU, O. II 250.
        surse: DLRLC
      • Mai bine jucam ursul la porțile străine. BOLINTINEANU, O. 198.
        surse: DLRLC
    • 1.1. Urs alb (sau polar) = specie de urs cu blana albă, care trăiește în regiunile arctice (Ursus maritimus).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.2. expresie A vinde pielea ursului din pădure sau tocmeala în târg și ursul în crâng = a conta pe un lucru înainte de a fi sigur că-l poți obține.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. expresie A trage nădejde ca ursul de coadă = a nădăjdui lucruri imposibil de realizat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.4. expresie A se aduna (sau a se uita) ca la urs = a se aduna în număr foarte mare (să privească ceva neobișnuit).
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
    • 1.5. expresie în basme De când se băteau urșii în coadă sau de când avea ursul coadă = foarte demult, de când nu se ține minte.
      surse: DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • A fost odată, ca niciodată... de cînd se băteau urșii în coadă. ISPIRESCU, L. 1.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie glumeț De aia n-are ursul coadă, se spune acelora care au o purtare nepotrivită cu situația lor, cu momentul respectiv etc.
      surse: DLRLC
    • 1.7. expresie Ursul nu joacă de voie, ci de nevoie = constrângerea e necesară pentru acei care nu înțeleg de bună voie (că trebuie să facă ceva).
      surse: NODEX
    • 1.8. expresie Cum merge ursul la deal = încet și apăsat.
      surse: NODEX sinonime: greoi încet (adj.)
    • 1.9. figurat Epitet dat unui om greoi, ursuz, nesociabil, care fuge de lume, care trăiește retras.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Să încălzesc apă pentru ursul meu. DAVIDOGLU, M. 44.
        surse: DLRLC
      • D-apoi bine, băiete, ce mă socoți pe mine?... urs din bîrlog? ALECSANDRI, T. 1369.
        surse: DLRLC
      • 1.9.1. expresie A trăi ca ursul în bârlog = a evita societatea; a duce un mod de viață retras.
        surse: NODEX
  • 2. regional Boț de mămăligă cu brânză la mijloc și prăjit pe jăratic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: bulz cocoloș 2 exemple
    exemple
    • Nu știu cum îi cade un urs mare din sîn și de-a dura prin clasă. CREANGĂ, A. 77.
      surse: DLRLC
    • Ursul se pune în traista gospodarului cînd pleacă la drum. ȘEZ. VII 115.
      surse: DLRLC
  • 3. regional Fiecare dintre grinzile longitudinale ale unui pod de lemn.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 3.1. Fiecare dintre stâlpii care susțin talpa prispei la casele țărănești.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

barba-ursului

  • 1. Plantă erbacee a cărei tulpină, conținând silice, se întrebuințează în medicină, precum și în industrie la lustruitul mobilelor; pletele-muierii (Equisetum arvense).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: pedicuță

etimologie:

brânca-ursului

etimologie:

fiere-de-urs

  • 1. compus Numele a doi arbuști tropicali și mediteraneeni din care se extrage saburul:
    surse: DEX '09 sinonime: aloe
    • 1.1. arbust înalt de 3-4 m, cu frunze mari și flori violacee dispuse într-un spic (Aloë ferox).
      surse: DEX '09
    • 1.2. arbust înalt de 1 m, ramificat, cu frunze dispuse în rozetă (Aloë succotrina).
      surse: DEX '09

etimologie:

laba-ursului

mierea-ursului

etimologie:

talpa-ursului Acanthus longifolius

etimologie: