urs s. m., pl. urși

URS subst. 1. – frecv. (Mar); -escu (T Div); -ești t. Ursu pren. (Tis; P⁵); -l pren. (Tec I, II; Drj 84); n. unic: (Morl 6; Moț; Ștef; Glos Sd XI 271 etc.); -l lui Mone, olt.,. 1614 (Sd VI 463); -lescu, -leanu. 2. Ursuleți mold. (Sd XXII). 3. Ursuliță, I. (Neculce 1711). 4. Urse (16. B V 262). 5. Ursa b. (16 B I 109, 110; Sd XV 28, XVI, XXI); – f. (Vr C 4); Ursă fiul lui Obrejie (Cat mold II). 6. Ursach/e, -i (CL; Buc; Arh). 7. Ursan (Vit 20; Bîr I, II; Sd V 94; Î Div); Ursăscu (Cl; Hur 124). 8. Ursați șl Ursățăii ceată (î Div) și ss. (Tis; Gorj). 9. Urșan/i s; -u, Fl. (Î Div). 10. Ursei s. 11. Urseții s. 12. Ursin act. 13. Ursoiu, mold.: Ursoaia b. (Glos). 14. Ursoian (Arh); Ursoianu mold. (Sd XXI 295); Ursuian, I. (BCI VIII 12). 15. Ursolea s. 16. Ursotea meșter, 1694 (AO XIX 173). 17. Urșon (Arh). 18. Ursuțu fam (Ard); – Candrea (Buc). 19. Cf. Ursebea și Ursebaș (Moț).

ÎNJUGĂ-URS, D. Sărățeanu și Jugă-urs, str. în Ploiești, < vb. a înjuga.