9 intrări

78 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

URÁT1, uraturi, s. n. Urare. – V. ura2.

URÁT2, urați, s. m. (Chim.) Sare a acidului uric. – Din fr. urate.

URÁT2, urați, s. m. (Chim.) Sare a acidului uric. – Din fr. urate.

URÁT1, uraturi, s. n. Urare. – V. ura2.

URÁT1 s. n. Exprimare a unei dorințe de bine la adresa cuiva; urare. Să s-arate împăratul!... – Nu se poate, căci oștenii început-au cu uratul. EFTIMIU, Î. 31. ♦ Colindatul pe la case în seara de anul nou, cu recitarea «plugușorului». Să deie colac flăcăilor... cînd vin cu uratul. ȘEZ. III 109.

URÁT2, urați, s. m. Sare a acidului uric.

urát1 (sare a acidului uric) s. m., pl. uráți

urát2 (urare) s. n., pl. uráturi

urát (chim.) s. m., pl. uráți

urát (urare) s. n., pl. uráturi

URÁT s.m. Sare sau ester al acidului uric. [< fr. urate].

URÁT s. m. sare a acidului uric. (< fr. urate)

urat n. fapta de a ura: a umbla cu uratul.

2) *urát m. și n., pl. e (d. acid uric). Chim. Sare de acid uric.

1) urát n., pl. urĭ. Acțiunea de a ura: De urat, am maĭ ura, Dar nĭ-e că vom însera Pe la curtea dumneavoastră, Departe de casa noastră (P. P.).

URÁ2, urez, vb. I. 1. Tranz. (Construit cu dativul) A adresa cuiva o dorință de bine, de obicei cu ocazia unui eveniment deosebit, a felicita; a închina în sănătatea cuiva. 2. Intranz. A recita versuri populare care conțin urări, când se umblă cu colindul, cu sorcova etc. – Lat. orare.

URẤT, -Ă, (I) urâți, -te, adj., (II) adv., (III) s. n. I. Adj. 1. Care are o înfățișare neplăcută, care este lipsit de frumusețe, de armonie; p. ext. pocit, hâd, hidos. 2. Care displace, care provoacă repulsie din punct de vedere moral. ♦ (Despre comportare, fapte) Contrar moralei, dreptății, bunei-cuviințe; necuviincios; imoral; reprobabil. ♦ Neplăcut; grav. 3. (Despre vreme) Posomorât, ploios, friguros. II. Adv. într-un mod neplăcut, nepotrivit; imoral. ◊ Expr. A se uita urât la cineva = a privi cu dușmănie pe cineva. III. S. n. 1. Stare sufletească apăsătoare provocată de teamă, de singurătate, de lipsă de ocupație, de viață banală etc.; plictiseală; indispoziție. ◊ Loc. prep. De urâtul cuiva (sau a ceva) = din cauza plictiselii sau aversiunii (provocate de cineva sau de ceva). ◊ Expr. A-i fi (cuiva) urât = a) a se teme (în singurătate); b) a se plictisi. A-și face de urât = a se distra, a-și alunga plictiseala. A ține cuiva de urât = a sta în compania cuiva (pentru a nu se plictisi). 2. Dezgust, aversiune față de cineva sau de ceva. – V. urî.

URÎ́, urăsc, vb. IV. 1. Tranz. A purta cuiva un sentiment de dușmănie, a manifesta aversiune față de cineva sau de ceva. 2. Refl. impers. (Construit cu dativul) A se plictisi, a se sătura de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A i se urî cu viața = a nu mai dori să trăiască. – Lat. *horrire (= horrere, horrescere).

URÁ2, urez, vb. I. 1. Tranz. (Construit cu dativul) A adresa cuiva o dorință de bine (cu prilejul unei aniversări, al unui început de acțiune etc.); a închina în sănătatea cuiva. 2. Intranz. A recita versuri populare care conțin urări, când se umblă cu colindul. – Lat. orare.

Intrare: ura (vb.)
ura (vb.; 1 urez) verb grupa I conjugarea a II-a
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ura urare urat urând singular plural
urea urați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) urez (să) urez uram urai urasem
a II-a (tu) urezi (să) urezi urai urași uraseși
a III-a (el, ea) urea (să) ureze ura ură urase
plural I (noi) urăm (să) urăm uram urarăm uraserăm, urasem*
a II-a (voi) urați (să) urați urați urarăți uraserăți, uraseți*
a III-a (ei, ele) urea (să) ureze urau ura uraseră
ura (vb.; 1 ur) verb grupa I conjugarea I
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ura urare urat urând singular plural
u urați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ur (să) ur uram urai urasem
a II-a (tu) uri (să) uri urai urași uraseși
a III-a (el, ea) u (să) ure ura ură urase
plural I (noi) urăm (să) urăm uram urarăm uraserăm, urasem*
a II-a (voi) urați (să) urați urați urarăți uraserăți, uraseți*
a III-a (ei, ele) u (să) ure urau ura uraseră
Intrare: urat (urare)
urat (s.n.) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular urat uratul
plural uraturi uraturile
genitiv-dativ singular urat uratului
plural uraturi uraturilor
vocativ singular
plural
Intrare: urî
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) urî urâre urât urând singular plural
urăște, uraște* urâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) urăsc (să) urăsc uram urâi urâsem
a II-a (tu) urăști (să) urăști urai urâși urâseși
a III-a (el, ea) urăște, uraște* (să) urască ura urî urâse
plural I (noi) urâm (să) urâm uram urârăm urâserăm, urâsem*
a II-a (voi) urâți (să) urâți urați urârăți urâserăți, urâseți*
a III-a (ei, ele) urăsc (să) urască urau urâ urâseră
Intrare: Urât
Urât
Intrare: urat (chim.)
urat (s.m.) substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular urat uratul
plural urați urații
genitiv-dativ singular urat uratului
plural urați uraților
vocativ singular
plural
Intrare: urât (adj.)
urât (adj.) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular urât urâtul urâ urâta
plural urâți urâții urâte urâtele
genitiv-dativ singular urât urâtului urâte urâtei
plural urâți urâților urâte urâtelor
vocativ singular
plural
Intrare: urat (part.)
urat (part.) participiu
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular urat uratul ura urata
plural urați urații urate uratele
genitiv-dativ singular urat uratului urate uratei
plural urați uraților urate uratelor
vocativ singular
plural
Intrare: urât (adv.)
urât (adv.) adverb
Intrare: urât (plictiseală)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular urât urâtul
plural
genitiv-dativ singular urât urâtului
plural
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

urat (chim.)

  • 1. chimie Sare a acidului uric.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

urat (urare)

  • 1. Exprimare a unei dorințe de bine la adresa cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: urare un exemplu
    exemple
    • Să s-arate împăratul!... – Nu se poate, căci oștenii început-au cu uratul. EFTIMIU, Î. 31.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Colindatul pe la case în seara de anul nou, cu recitarea «plugușorului».
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Să deie colac flăcăilor... cînd vin cu uratul. ȘEZ. III 109.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ura (1.)
    surse: DEX '09 DEX '98

ura (vb.) urat

  • 1. tranzitiv (Construit cu dativul) A adresa cuiva o dorință de bine, de obicei cu ocazia unui eveniment deosebit; a închina în sănătatea cuiva.
    surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 sinonime: felicita 7 exemple
    exemple
    • Îți mai amintești, veche prietenă, ce mi-ai urat? C. PETRESCU, C. V. 22.
      surse: DLRLC
    • Privitorii, cu căciulele în mînă, îi urau drum bun. CREANGĂ, P. 307.
      surse: DLRLC
    • figurat Batistele se mișcă în aer, urîndu-ne bună-venire. BART, S. M. 31.
      surse: DLRLC
    • Construit cu acuzativul:
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Chelarul și moș Toma grădinarul îmi ieșiră să mă ureze de bună-venire. GANE, N. II 174.
        surse: DLRLC
      • «Să trăiască domnul Ștefan» Mii de glasuri îl urează. ALECSANDRI, P. I 34.
        surse: DLRLC
      • Boierii închinau și urau pe domn. NEGRUZZI, S. I 151.
        surse: DLRLC
    • reflexiv reciproc Urîndu-și drum bun și petrecere frumoasă, au plecat flăcăii. CARAGIALE, O. III 97.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Siimenii și darabanii hăuliră și urară sub ferestre. SADOVEANU, O. VII 110.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Pe deal nechează, Pe vale urează (Trâmbița). GOROVEI, C. 368.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv A recita versuri populare care conțin urări, când se umblă cu colindul, cu sorcova etc.
    surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 NODEX sinonime: colinda hăi (vb.) 4 exemple
    exemple
    • Ură tu, măi Chiriece... și noi, măi Zaharia, să pufnim din gură ca buhaiul. CREANGĂ, A. 43.
      surse: DLRLC
    • Să le poroncești ca să ureze ca în agiunu sfîntului Vasile. ALECSANDRI, la CADE.
      surse: DLRLC
    • Cinstește pe... plugarii ce ură mai frumos. ȘEZ. III 180.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv rar Lasă-mă... Ca să ur ce mai știu eu... Căci eu știu o urătură. ȘEZ. XVIII 26.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A face orații de nuntă.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Să nu știe mai multe orații sau urări și să nu le ureze la o ocazie ca aceasta a nunților. MARIAN, NU. 222.
      surse: DLRLC

etimologie:

urât (adj.)

  • 1. Care are o înfățișare neplăcută, care este lipsit de frumusețe, de armonie.
    surse: DEX '09 DLRLC diminutive: urâțel 7 exemple
    exemple
    • Cuviosul Stratonic nu era om urît. HOGAȘ, DR. II 7.
      surse: DLRLC
    • Azi poteca e urîtă. COȘBUC, P. I 259.
      surse: DLRLC
    • Să-i fi zis toată lumea că-i urît și obraznic, ea ținea una și bună. CREANGĂ, P. 76.
      surse: DLRLC
    • Sosește o babă despletită și urîtă. ȘEZ. II 189.
      surse: DLRLC
    • (În comparații care îi întăresc sensul) Că-i urîtă ca noaptea. HODOȘ, P. P. 179.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Mămucă, să nu mă dai după urît și după bătrîn, ca să mă bucur și eu de viață, cum te-ai bucurat dumneata. SADOVEANU, B. 30.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Cine-i urîtul ăsta, mamă? IOSIF, PATR. 14.
      surse: DLRLC
  • 2. Care displace, care provoacă repulsie din punct de vedere moral.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Cele mai urîte zile de care și azi roșesc au fost acele în care... ședeam la pîndă, spionînd orice mișcare. BART, E. 228.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (Despre comportare, fapte) Contrar moralei, dreptății, bunei-cuviințe.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: imoral necuviincios reprobabil un exemplu
      exemple
      • Băiatul răspunse ferindu-și privirea în jos, ca și cum... ar fi făcut ceva urît. DUMITRIU, B. F. 101.
        surse: DLRLC
      • 2.1.1. expresie (Despre persoane, lucruri, acțiuni) A-i fi urât cuiva = a deștepta sentimente neplăcute, a provoca dezgustul sau antipatia cuiva.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Urît mi-a fost în viața mea omul viclean și lingău. CREANGĂ, A. 45.
          surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Există cîteva chestiuni urîte și grave. C. PETRESCU, C. V. 109.
        surse: DLRLC
      • Sosesc... două vești destul de urîte. CARAGIALE, O. III 39.
        surse: DLRLC
  • 3. (Despre vreme) Fără soare.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: friguros ploios posomorât un exemplu
    exemple
    • Vreme urâtă.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi urî
    surse: DEX '98 DEX '09

urât (adv.)

  • 1. Într-un mod neplăcut, nepotrivit.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: imoral 2 exemple
    exemple
    • A se purta urât.
      surse: DLRLC
    • Bătrînul rîse urît, dezvelind gingii știrbe, cu dinți răzleți și negri. C. PETRESCU, A. 331.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A se uita urât la cineva = a privi cu dușmănie pe cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Se uita urît la el. DUMITRIU, N. 30.
        surse: DLRLC
      • Să faci bunătate să nu te uiți urît la mine. VLAHUȚĂ, O. A. 113.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi urî
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

urât (plictiseală)

  • 1. Stare sufletească apăsătoare provocată de teamă, de singurătate, de lipsă de ocupație, de viață banală etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: indispoziție plictiseală 4 exemple
    exemple
    • Nu știu cum să-și mai găsească de lucru, ca să le treacă de urîtul așteptării. MACEDONSKI, O. III 5.
      surse: DLRLC
    • Anevoie vremea trece, Cînd urîtul greu te-apasă. VLAHUȚĂ, O. A. 86.
      surse: DLRLC
    • Primblarea, cetirea, muzica nu lăsa urîtul să se introducă în castelul său. NEGRUZZI, S. I 110.
      surse: DLRLC
    • Cînd... nici fumul, nici ciubucul nu pot să-mi mai aline urîtul, atunci cat pe fereastră. RUSSO, O. 36.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune prepozițională De urâtul cuiva (sau a ceva) = din cauza plictiselii sau aversiunii (provocate de cineva sau de ceva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Nu cumva să se întîmple ca vreunui cititor scîrbit... de urîtul precuvîntării, să-i vină răul gînd de a lepăda cartea. ODOBESCU, S. III 11.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune prepozițională rar De urâtul (cuiva sau a ceva) = de dorul cuiva.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Lira spînzurată-n cui Cam de mult am părăsit-o De urîtul tău, iubito. TOPÎRCEANU, P. 239.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A-i fi (cuiva) urât = a se teme (în singurătate).
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.4. expresie A-i fi (cuiva) urât = a se plictisi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Le țiuia urechile, de urît ce li era. CREANGĂ, P. 73.
        surse: DLRLC
      • Tare mi-i urît aici... Nu știu ce să mă fac toată ziua. ALECSANDRI, T. I 183.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A muri de urât = a se plictisi foarte tare.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Muream de urît, n-aveam cu cine schimba o vorbă. VLAHUȚĂ, O. A. 470.
        surse: DLRLC
      • D-ta poți să mîi astă-noapte și în păduri, nu cred că-i muri de urît. CREANGĂ, P. 127.
        surse: DLRLC
      • Să nu mă lași multă vreme singur, sufletul meu, că mor de urît făr de mata. ALECSANDRI, T. I 75.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie A-și face de urât = a se distra, a-și alunga plictiseala.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.7. expresie A ține cuiva de urât = a sta în compania cuiva (pentru a nu se plictisi).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: distra 2 exemple
      exemple
      • Noi avem să rămînem uitați în lumea noastră, cu păsurile noastre să ne ție de urît. C. PETRESCU, A. R. 54.
        surse: DLRLC
      • Gîndea el că va fi barim o slugă în curte, care să ție de urît mă-si în lipsa lui. ISPIRESCU, L. 123.
        surse: DLRLC
  • 2. Dezgust față de cineva sau de ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: aversiune dezgust

etimologie:

  • vezi urî
    surse: DEX '98 DEX '09

urî urâre

  • 1. tranzitiv A purta cuiva un sentiment de dușmănie, a manifesta aversiune față de cineva sau de ceva.
    surse: DEX '09 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • Dacă mai înainte îl privea pe Stamati c-un suveran dispreț, acum ajunsese să-l urască, înverșunată. BART, E. 240.
      surse: DLRLC
    • Romînul știe încă a se bate Și urăște viața fără libertate. BOLINTINEANU, O. 11.
      surse: DLRLC
    • absolut Dacă voi uita tot ce-am îndurat, Nu voi mai urî niciodată. JEBELEANU, C. 9.
      surse: DLRLC
    • absolut Mă simt tot omul de-altădată; Iubesc pe loc, urăsc îndată. MACEDONSKI, O. I. 56.
      surse: DLRLC
    • reflexiv rar Am pierdut dulcea mea pace Și eu însumi m-am urît. HELIADE, O. I 70.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv impersonal (Construit cu dativul) A se plictisi, a se sătura de ceva sau de cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • diferențiere reflexiv reciproc regional A strica prietenia cu cineva, a se certa, a o rupe cu cineva.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ci pune capu-n pămînt, C-or gîndi că ne-am urît. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 67.
        surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A i se urî cuiva (cu sau de ceva) sau a i se urî cuiva să... = a se plictisi de cineva, a se sătura de ceva, a nu mai simți nici o plăcere pentru cineva sau pentru ceva.
      surse: DLRLC 5 exemple
      exemple
      • Mîndruțo, pentru ce plîngi, dragă? Ți s-a urît de casa mea? IOSIF, T. 246.
        surse: DLRLC
      • Avea gînduri pline de farmec, cu care nu i s-ar fi urît de a sta o veșnicie. VLAHUȚĂ, O. A. I 117.
        surse: DLRLC
      • Ziceau că li se urîse șezînd tot singurele. ISPIRESCU, L. 8.
        surse: DLRLC
      • După cîtăva vreme, simțindu-se iar în puteri, a-nceput a i se urî să stea serile singur. CARAGIALE, O. III 77.
        surse: DLRLC
      • A i se fi urât (27.) (cuiva) cu binele (27.).
        surse: DLRLC
    • 2.2. expresie A i se urî cu viața sau (tranzitiv, regional) a-și urî zilele = a nu mai dori să trăiască; a se sătura de viață.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Ți s-a urît cu viața? SAHIA, N. 75.
        surse: DLRLC
      • Doamne, moșule... se vede că ți-ai urît zilele. CREANGĂ, P. 82.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină *horrire (= horrere, horrescere).
    surse: DEX '09 DEX '98