9 intrări

school Articole pe această temă:

91 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URÁT1, uraturi, s. n. Urare. – V. ura2.

URÁT1, uraturi, s. n. Urare. – V. ura2.

URÁT2, urați, s. m. (Chim.) Sare a acidului uric. – Din fr. urate.

URÁT2, urați, s. m. (Chim.) Sare a acidului uric. – Din fr. urate.

urat2 sn [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) urezat (Pl: urezate) / Pl: ~uri / E: ura2] 1 Datina de a umbla din casă în casă pentru a face urări (2) cu prilejul sărbătorilor de iarnă Si: (reg) uret. 2 (Reg; îe) De-a ~ului La urat (1). 3 Urare (1). 4 (Reg; îf urezat) Chiuit1 (1).

urat1 sm [At: MAN. SĂNĂT. 287/19 / Pl: ~ați și ~e sn / E: fr urate] (Chm) 1 Sare a acidului uric. 2 Ester al acidului uric.

URÁT2, urați, s. m. Sare a acidului uric.

URÁT1 s. n. Exprimare a unei dorințe de bine la adresa cuiva; urare. Să s-arate împăratul!... – Nu se poate, căci oștenii început-au cu uratul. EFTIMIU, Î. 31. ♦ Colindatul pe la case în seara de anul nou, cu recitarea «plugușorului». Să deie colac flăcăilor... cînd vin cu uratul. ȘEZ. III 109.

URÁT s.m. Sare sau ester al acidului uric. [< fr. urate].

URÁT s. m. sare a acidului uric. (< fr. urate)

urat n. fapta de a ura: a umbla cu uratul.

2) *urát m. și n., pl. e (d. acid uric). Chim. Sare de acid uric.

1) urát n., pl. urĭ. Acțiunea de a ura: De urat, am maĭ ura, Dar nĭ-e că vom însera Pe la curtea dumneavoastră, Departe de casa noastră (P. P.).

URÁ2, urez, vb. I. 1. Tranz. (Construit cu dativul) A adresa cuiva o dorință de bine, de obicei cu ocazia unui eveniment deosebit, a felicita; a închina în sănătatea cuiva. 2. Intranz. A recita versuri populare care conțin urări, când se umblă cu colindul, cu sorcova etc. – Lat. orare.

URẤT, -Ă, (I) urâți, -te, adj., (II) adv., (III) s. n. I. Adj. 1. Care are o înfățișare neplăcută, care este lipsit de frumusețe, de armonie; p. ext. pocit, hâd, hidos. 2. Care displace, care provoacă repulsie din punct de vedere moral. ♦ (Despre comportare, fapte) Contrar moralei, dreptății, bunei-cuviințe; necuviincios; imoral; reprobabil. ♦ Neplăcut; grav. 3. (Despre vreme) Posomorât, ploios, friguros. II. Adv. într-un mod neplăcut, nepotrivit; imoral. ◊ Expr. A se uita urât la cineva = a privi cu dușmănie pe cineva. III. S. n. 1. Stare sufletească apăsătoare provocată de teamă, de singurătate, de lipsă de ocupație, de viață banală etc.; plictiseală; indispoziție. ◊ Loc. prep. De urâtul cuiva (sau a ceva) = din cauza plictiselii sau aversiunii (provocate de cineva sau de ceva). ◊ Expr. A-i fi (cuiva) urât = a) a se teme (în singurătate); b) a se plictisi. A-și face de urât = a se distra, a-și alunga plictiseala. A ține cuiva de urât = a sta în compania cuiva (pentru a nu se plictisi). 2. Dezgust, aversiune față de cineva sau de ceva. – V. urî.

URÎ́, urăsc, vb. IV. 1. Tranz. A purta cuiva un sentiment de dușmănie, a manifesta aversiune față de cineva sau de ceva. 2. Refl. impers. (Construit cu dativul) A se plictisi, a se sătura de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A i se urî cu viața = a nu mai dori să trăiască. – Lat. *horrire (= horrere, horrescere).

ura2 [At: MOXA, 355/29 / V: (îrg) ora, (înv) urăzi, (reg) uri, urî, ureza, hureza, aura (P: a-u-) / Pzi: 1 urez și (îrg) ur; 4 (reg) urezăm / Cj: 1 și (reg) să ur / Im: 2 și (reg) ură / E: ml orare] 1-2 vti (Înv; adesea urmat de reproducerea unei comunicări în vorbire directă) A vorbi. 3-4 vti (îrg; d. preoți; construit adesea cu dativul și determinat prin „bine”) A cere ocrotirea divină pentru cineva sau pentru ceva Si: a binecuvânta (2). 5-6 vti (Înv; și ccd) A da cuiva ajutorul ceresc Si: a binecuvânta (3). 7 vi (Înv; ccd; determinat prin „bine”) A aduce (prin vorbe) laudă cuiva Si: a binecuvânta (5). 8 vt (Înv; și îf urăzi) A prevesti (1). 9 vt (Construit de obicei cu dativul) A adresa cuiva o dorință de bine (cu prilejul unei aniversări, unui început de acțiune etc. 10 vt (Construit de obicei cu dativul) A închina un pahar în sănătatea cuiva, pentru succesul sau fericirea cuiva. 11 vt (Înv) A saluta. 12 vi A recita versuri populare care conțin urări, când se umblă cu colindul. 13 vi (Reg) A rosti o orație de nuntă. 14 vi (Reg) A chiui (1). 15 vt (Reg; îf ureza) A face cuiva reproșuri.

urât2, ~ă [At: PSALT. 223 / V: (îrg) urit, (îvr) or~ a / Pl: ~âți, ~e / E: urî1] 1-2 smf, a Urâcios (1-2). 3 smf (Îvr) Persoană care urăște1 pe cineva. 4 a Care displace. 5 a Urâcios (8). 6 av (Reg; îe) A(-i) fi (sau, popular, a-i cădea) (cuiva) ~ (cineva sau ceva) A provoca dezgustul sau antipatia cuiva. 7 a (Îe) A-i face (cuiva) zile ~e A supăra foarte tare (și în permanență) pe cineva. 8 a (D. comportare, fapte, acțiuni etc.) Contrar moralei, dreptății, bunei-cuviințe Si: necuviincios, reprobabil. 9 a (Reg; d. oameni și d. îmbrăcăminte) Murdar. 10 av Într-un mod neplăcut. 11 av Cum nu se cuvine Si: necuviincios. 12 av (Îe) A se uita ~ (la cineva sau la ceva) A privi pe cineva sau ceva cu neplăcere. 13 av (Îe) A o păți ~ A avea neplăceri mari. 14 av (Îae) A intra într-o încurcătură. 15 av (Îe) A face ~ A se comporta agresiv, violent. 16 av (Indică intensitatea) Puternic. 17 a (D. ființe; îoc frumos) Care este lipsit de frumusețe, de armonie Si: (îrg) urâcios (9), hidos, hâd (1), pocit2, smârceav, smârced, smârd. 18 a (Gmț; îs; îoc sexul frumos) Sexul ~ Sexul tare. 19 av (Îe) A face ~ (și urmat de o determinare în dativ) A nu se potrivi cu ansamblul sau cu restul Si: a distona (1). 20 sm (Mol) Personaj care apare în procesiunea vicleimului. 21 a (D. vreme, anotimpuri etc.) Caracterizat prin condiții neprielnice, neplăcute (de temperatură, de umiditate etc.) Si: (reg) urâcios (10). 22 sn (Art.; îoc frumosul) Categorie a esteticii care transfigurează artistic aspecte dizgrațioase, dezagreabile, producând astfel emoție estetică.

urât1 sn [At: PSALT. 43 / V: (îrg) urit, (reg) sf / Pl: ? / E: urî1] 1 (Îvr) Dușmănire. 2 Sentiment de neplăcere (instinctivă) față de ceva sau de cineva Si: antipatie (1), aversiune (1), dezgust. 3 (Pop; îe) A-i fi (cuiva) ~ de (cineva) A nu simpatiza pe cineva. 4 (Înv; îe) A-i fi cuiva (cu) ~ a... (sau să...) A nu-i plăcea să... 5 (Înv; îe) A cădea (ceva) cu ~ (cuiva) A-i displăcea (1). 6 (Mun; îe) A-și face de ~ cu (cineva) A se purta rău cu cineva. 7 (În superstiții; îe) A fi rău de ~ A fi neprielnic cuiva, făcându-l să nu fie iubit. 8 (Reg; îe) Nu ți-e ~ Se spune în chip de dojană unuia care a făcut un lucru nepermis, reprobabil, lipsit de cuviință. 9 Stare sufletească apăsătoare, provocată de lipsa de ocupație, de monotonie, de singurătate etc. Si: plictiseală. 10 (Îe) A-și face de ~ A-și alunga plictiseala Si: a se disfra (3). 11 (Adesea construit cu verbele „a fi”, „a se face” și cu subiectul logic în dativ) Stare de neliniște și de tulburare pe care o încearcă cineva în prezența sau la gândul unui pericol, în singurătate, în întuneric etc. Si: frică (1), teamă. 12 (Bot; reg; îc) ~a-fetei Oreșniță (Lathyrus tuberosus).

urî2 vr [At: DLR / Pzi: urăsc / E: ns cf ger huren „a trăi în desfrâu”] (Reg) 1 A se răsfăța. 2 A fi afectat (în purtări, în vorbire).

urî1 [At: PSALT. HUR. 107720 / V: (îrg) uri / Pzi: urăsc / E: ml *horrire (= horrere, horrescerej] 1 vt (Îoc iubi) A avea un sentiment de ură față de cineva Vz a dușmăni, a omrăzi, a vrăjmăși. 2 vt (Reg; îe) A-și ~ zilele A-și dori moartea. 3 vt (Îe) A-l ~ pereții Se spune despre un bolnav care zace de mult. 4 vrr (Reg) A-și pierde dragostea, simpatia față de cineva. 5 vi (Pop) A fi neplăcut, nesuferit cuiva. 6 vt A dori (constant) ca ceva să nu se înfăptuiască, să nu existe. 7 vrp (Îvr) A se face detestat de cineva. 8 vt A nutri o aversiune profundă față de ceva. 9 vr (Îvr) A se dezgusta de cineva. 10 vr (Adesea ccd și udp „de” sau „cu”) A-și pierde interesul pentru ceva sau cineva. 11 vr (Adesea ccd sau udp „de” sau „cu”) A se plictisi. 12 vr A se sătura. 13 vr (Îe) A i se ~ (cuiva) cu viața (sau cu zilele) sau (reg) a i se ~ de zile A se sătura de viață Si: a-și dori moartea. 14 vr (Trs; Mar) A se obosi.

arată toate definițiile

Intrare: urat (chim.)
urat1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urat
  • uratul
  • uratu‑
plural
  • urați
  • urații
genitiv-dativ singular
  • urat
  • uratului
plural
  • urați
  • uraților
vocativ singular
plural
Intrare: urat (part.)
urat3 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urat
  • uratul
  • uratu‑
  • ura
  • urata
plural
  • urați
  • urații
  • urate
  • uratele
genitiv-dativ singular
  • urat
  • uratului
  • urate
  • uratei
plural
  • urați
  • uraților
  • urate
  • uratelor
vocativ singular
plural
Intrare: urat (urare)
urat1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urat
  • uratul
  • uratu‑
plural
  • uraturi
  • uraturile
genitiv-dativ singular
  • urat
  • uratului
plural
  • uraturi
  • uraturilor
vocativ singular
plural
Intrare: ura (vb.)
ura2 (vb.; 1 urez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ura
  • urare
  • urat
  • uratu‑
  • urând
  • urându‑
singular plural
  • urea
  • urați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • urez
(să)
  • urez
  • uram
  • urai
  • urasem
a II-a (tu)
  • urezi
(să)
  • urezi
  • urai
  • urași
  • uraseși
a III-a (el, ea)
  • urea
(să)
  • ureze
  • ura
  • ură
  • urase
plural I (noi)
  • urăm
(să)
  • urăm
  • uram
  • urarăm
  • uraserăm
  • urasem
a II-a (voi)
  • urați
(să)
  • urați
  • urați
  • urarăți
  • uraserăți
  • uraseți
a III-a (ei, ele)
  • urea
(să)
  • ureze
  • urau
  • ura
  • uraseră
ura3 (vb.; 1 ur) verb grupa I conjugarea I
verb (VT1)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ura
  • urare
  • urat
  • uratu‑
  • urând
  • urându‑
singular plural
  • u
  • urați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ur
(să)
  • ur
  • uram
  • urai
  • urasem
a II-a (tu)
  • uri
(să)
  • uri
  • urai
  • urași
  • uraseși
a III-a (el, ea)
  • u
(să)
  • ure
  • ura
  • ură
  • urase
plural I (noi)
  • urăm
(să)
  • urăm
  • uram
  • urarăm
  • uraserăm
  • urasem
a II-a (voi)
  • urați
(să)
  • urați
  • urați
  • urarăți
  • uraserăți
  • uraseți
a III-a (ei, ele)
  • u
(să)
  • ure
  • urau
  • ura
  • uraseră
Intrare: Urât
Urât nume propriu
nume propriu (I3)
  • Urât
Intrare: urât (adj.)
urât1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urât
  • urâtul
  • urâtu‑
  • urâ
  • urâta
plural
  • urâți
  • urâții
  • urâte
  • urâtele
genitiv-dativ singular
  • urât
  • urâtului
  • urâte
  • urâtei
plural
  • urâți
  • urâților
  • urâte
  • urâtelor
vocativ singular
plural
Intrare: urât (adv.)
urât3 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • urât
Intrare: urât (plictiseală)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urât
  • urâtul
  • urâtu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • urât
  • urâtului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: urî
verb (VT410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • urî
  • urâre
  • urât
  • urâtu‑
  • urând
  • urându‑
singular plural
  • urăște
  • uraște
  • urâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • urăsc
(să)
  • urăsc
  • uram
  • urâi
  • urâsem
a II-a (tu)
  • urăști
(să)
  • urăști
  • urai
  • urâși
  • urâseși
a III-a (el, ea)
  • urăște
  • uraște
(să)
  • urască
  • ura
  • urî
  • urâse
plural I (noi)
  • urâm
(să)
  • urâm
  • uram
  • urârăm
  • urâserăm
  • urâsem
a II-a (voi)
  • urâți
(să)
  • urâți
  • urați
  • urârăți
  • urâserăți
  • urâseți
a III-a (ei, ele)
  • urăsc
(să)
  • urască
  • urau
  • urâ
  • urâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urat (chim.)

  • 1. chimie Sare a acidului uric.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

urat (urare)

  • 1. Exprimare a unei dorințe de bine la adresa cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: urare attach_file un exemplu
    exemple
    • Să s-arate împăratul!... – Nu se poate, căci oștenii început-au cu uratul. EFTIMIU, Î. 31.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Colindatul pe la case în seara de anul nou, cu recitarea «plugușorului».
      exemple
      • Să deie colac flăcăilor... cînd vin cu uratul. ȘEZ. III 109.
        surse: DLRLC

etimologie:

ura (vb.)

  • 1. tranzitiv (Construit cu dativul) A adresa cuiva o dorință de bine, de obicei cu ocazia unui eveniment deosebit; a închina în sănătatea cuiva.
    surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 sinonime: felicita attach_file 7 exemple
    exemple
    • Îți mai amintești, veche prietenă, ce mi-ai urat? C. PETRESCU, C. V. 22.
      surse: DLRLC
    • Privitorii, cu căciulele în mînă, îi urau drum bun. CREANGĂ, P. 307.
      surse: DLRLC
    • figurat Batistele se mișcă în aer, urîndu-ne bună-venire. BART, S. M. 31.
      surse: DLRLC
    • Construit cu acuzativul:
      exemple
      • Chelarul și moș Toma grădinarul îmi ieșiră să mă ureze de bună-venire. GANE, N. II 174.
        surse: DLRLC
      • «Să trăiască domnul Ștefan» Mii de glasuri îl urează. ALECSANDRI, P. I 34.
        surse: DLRLC
      • Boierii închinau și urau pe domn. NEGRUZZI, S. I 151.
        surse: DLRLC
    • reflexiv reciproc Urîndu-și drum bun și petrecere frumoasă, au plecat flăcăii. CARAGIALE, O. III 97.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Siimenii și darabanii hăuliră și urară sub ferestre. SADOVEANU, O. VII 110.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Pe deal nechează, Pe vale urează (Trâmbița). GOROVEI, C. 368.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv A recita versuri populare care conțin urări, când se umblă cu colindul, cu sorcova etc.
    surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 NODEX sinonime: colinda hăi (vb.) attach_file 4 exemple
    exemple
    • Ură tu, măi Chiriece... și noi, măi Zaharia, să pufnim din gură ca buhaiul. CREANGĂ, A. 43.
      surse: DLRLC
    • Să le poroncești ca să ureze ca în agiunu sfîntului Vasile. ALECSANDRI, la CADE.
      surse: DLRLC
    • Cinstește pe... plugarii ce ură mai frumos. ȘEZ. III 180.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv rar Lasă-mă... Ca să ur ce mai știu eu... Căci eu știu o urătură. ȘEZ. XVIII 26.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A face orații de nuntă.
    exemple
    • Să nu știe mai multe orații sau urări și să nu le ureze la o ocazie ca aceasta a nunților. MARIAN, NU. 222.
      surse: DLRLC

etimologie:

urât (adj.)

  • 1. Care are o înfățișare neplăcută, care este lipsit de frumusețe, de armonie.
    surse: DEX '09 DLRLC diminutive: urâțel attach_file 7 exemple
    exemple
    • Cuviosul Stratonic nu era om urît. HOGAȘ, DR. II 7.
      surse: DLRLC
    • Azi poteca e urîtă. COȘBUC, P. I 259.
      surse: DLRLC
    • Să-i fi zis toată lumea că-i urît și obraznic, ea ținea una și bună. CREANGĂ, P. 76.
      surse: DLRLC
    • Sosește o babă despletită și urîtă. ȘEZ. II 189.
      surse: DLRLC
    • (În comparații care îi întăresc sensul) Că-i urîtă ca noaptea. HODOȘ, P. P. 179.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Mămucă, să nu mă dai după urît și după bătrîn, ca să mă bucur și eu de viață, cum te-ai bucurat dumneata. SADOVEANU, B. 30.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Cine-i urîtul ăsta, mamă? IOSIF, PATR. 14.
      surse: DLRLC
  • 2. Care displace, care provoacă repulsie din punct de vedere moral.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Cele mai urîte zile de care și azi roșesc au fost acele în care... ședeam la pîndă, spionînd orice mișcare. BART, E. 228.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (Despre comportare, fapte) Contrar moralei, dreptății, bunei-cuviințe.
      exemple
      • Băiatul răspunse ferindu-și privirea în jos, ca și cum... ar fi făcut ceva urît. DUMITRIU, B. F. 101.
        surse: DLRLC
      • 2.1.1. expresie (Despre persoane, lucruri, acțiuni) A-i fi urât cuiva = a deștepta sentimente neplăcute, a provoca dezgustul sau antipatia cuiva.
        exemple
        • Urît mi-a fost în viața mea omul viclean și lingău. CREANGĂ, A. 45.
          surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Există cîteva chestiuni urîte și grave. C. PETRESCU, C. V. 109.
        surse: DLRLC
      • Sosesc... două vești destul de urîte. CARAGIALE, O. III 39.
        surse: DLRLC
  • 3. (Despre vreme) Fără soare.
    exemple
    • Vreme urâtă.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi urî
    surse: DEX '98 DEX '09

urât (adv.)

  • 1. Într-un mod neplăcut, nepotrivit.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: imoral attach_file 2 exemple
    exemple
    • A se purta urât.
      surse: DLRLC
    • Bătrînul rîse urît, dezvelind gingii știrbe, cu dinți răzleți și negri. C. PETRESCU, A. 331.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A se uita urât la cineva = a privi cu dușmănie pe cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
      exemple
      • Se uita urît la el. DUMITRIU, N. 30.
        surse: DLRLC
      • Să faci bunătate să nu te uiți urît la mine. VLAHUȚĂ, O. A. 113.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi urî
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

urât (plictiseală)

  • 1. Stare sufletească apăsătoare provocată de teamă, de singurătate, de lipsă de ocupație, de viață banală etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: indispoziție plictiseală attach_file 4 exemple
    exemple
    • Nu știu cum să-și mai găsească de lucru, ca să le treacă de urîtul așteptării. MACEDONSKI, O. III 5.
      surse: DLRLC
    • Anevoie vremea trece, Cînd urîtul greu te-apasă. VLAHUȚĂ, O. A. 86.
      surse: DLRLC
    • Primblarea, cetirea, muzica nu lăsa urîtul să se introducă în castelul său. NEGRUZZI, S. I 110.
      surse: DLRLC
    • Cînd... nici fumul, nici ciubucul nu pot să-mi mai aline urîtul, atunci cat pe fereastră. RUSSO, O. 36.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune prepozițională De urâtul cuiva (sau a ceva) = din cauza plictiselii sau aversiunii (provocate de cineva sau de ceva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Nu cumva să se întîmple ca vreunui cititor scîrbit... de urîtul precuvîntării, să-i vină răul gînd de a lepăda cartea. ODOBESCU, S. III 11.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune prepozițională rar De urâtul (cuiva sau a ceva) = de dorul cuiva.
      exemple
      • Lira spînzurată-n cui Cam de mult am părăsit-o De urîtul tău, iubito. TOPÎRCEANU, P. 239.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A-i fi (cuiva) urât = a se teme (în singurătate).
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.4. expresie A-i fi (cuiva) urât = a se plictisi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Le țiuia urechile, de urît ce li era. CREANGĂ, P. 73.
        surse: DLRLC
      • Tare mi-i urît aici... Nu știu ce să mă fac toată ziua. ALECSANDRI, T. I 183.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A muri de urât = a se plictisi foarte tare.
      exemple
      • Muream de urît, n-aveam cu cine schimba o vorbă. VLAHUȚĂ, O. A. 470.
        surse: DLRLC
      • D-ta poți să mîi astă-noapte și în păduri, nu cred că-i muri de urît. CREANGĂ, P. 127.
        surse: DLRLC
      • Să nu mă lași multă vreme singur, sufletul meu, că mor de urît făr' de mata. ALECSANDRI, T. I 75.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie A-și face de urât = a se distra, a-și alunga plictiseala.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.7. expresie A ține cuiva de urât = a sta în compania cuiva (pentru a nu se plictisi).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: distra attach_file 2 exemple
      exemple
      • Noi avem să rămînem uitați în lumea noastră, cu păsurile noastre să ne ție de urît. C. PETRESCU, A. R. 54.
        surse: DLRLC
      • Gîndea el că va fi barim o slugă în curte, care să ție de urît mă-si în lipsa lui. ISPIRESCU, L. 123.
        surse: DLRLC
  • 2. Dezgust față de cineva sau de ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: aversiune dezgust

etimologie:

  • vezi urî
    surse: DEX '98 DEX '09

urî

  • 1. tranzitiv A purta cuiva un sentiment de dușmănie, a manifesta aversiune față de cineva sau de ceva.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 5 exemple
    exemple
    • Dacă mai înainte îl privea pe Stamati c-un suveran dispreț, acum ajunsese să-l urască, înverșunată. BART, E. 240.
      surse: DLRLC
    • Romînul știe încă a se bate Și urăște viața fără libertate. BOLINTINEANU, O. 11.
      surse: DLRLC
    • absolut Dacă voi uita tot ce-am îndurat, Nu voi mai urî niciodată. JEBELEANU, C. 9.
      surse: DLRLC
    • absolut Mă simt tot omul de-altădată; Iubesc pe loc, urăsc îndată. MACEDONSKI, O. I. 56.
      surse: DLRLC
    • reflexiv rar Am pierdut dulcea mea pace Și eu însumi m-am urît. HELIADE, O. I 70.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv impersonal (Construit cu dativul) A se plictisi, a se sătura de ceva sau de cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • diferențiere reflexiv reciproc regional A strica prietenia cu cineva, a se certa, a o rupe cu cineva.
      exemple
      • Ci pune capu-n pămînt, C-or gîndi că ne-am urît. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 67.
        surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A i se urî cuiva (cu sau de ceva) sau a i se urî cuiva să... = a se plictisi de cineva, a se sătura de ceva, a nu mai simți nici o plăcere pentru cineva sau pentru ceva.
      exemple
      • Mîndruțo, pentru ce plîngi, dragă? Ți s-a urît de casa mea? IOSIF, T. 246.
        surse: DLRLC
      • Avea gînduri pline de farmec, cu care nu i s-ar fi urît de a sta o veșnicie. VLAHUȚĂ, O. A. I 117.
        surse: DLRLC
      • Ziceau că li se urîse șezînd tot singurele. ISPIRESCU, L. 8.
        surse: DLRLC
      • După cîtăva vreme, simțindu-se iar în puteri, a-nceput a i se urî să stea serile singur. CARAGIALE, O. III 77.
        surse: DLRLC
      • A i se fi urât (?) (cuiva) cu binele (?).
        surse: DLRLC
    • 2.2. expresie A i se urî cu viața sau (tranzitiv, regional) a-și urî zilele = a nu mai dori să trăiască; a se sătura de viață.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Ți s-a urît cu viața? SAHIA, N. 75.
        surse: DLRLC
      • Doamne, moșule... se vede că ți-ai urît zilele. CREANGĂ, P. 82.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină *horrire (= horrere, horrescere).
    surse: DEX '09 DEX '98