15 definiții pentru imoral


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

imoral, ~ă a [At: GHEREA, ST. CR. II, 275 / Pl: ~i, ~e / E: fr immoral] 1 Care este contrar moralei. 2 Care încalcă principiile moralei. 3 Care nu are nici un principiu moral.

IMORÁL, -Ă, imorali, -e, adj. Care este contrar moralei, care calcă principiile ei, care nu are niciun principiu moral. – Din fr. immoral.

IMORÁL, -Ă, imorali, -e, adj. Care este contrar moralei, care calcă principiile ei, care nu are nici un principiu moral. – Din fr. immoral.

IMORÁL, -Ă, imorali, -e, adj. Care e contrar moralei, care calcă principiile morale. Purtare imorală.Îl credem însă pe d. Alexandrescu cu totul greșit, cînd găsește imorală «Năpasta». GHEREA, ST. CR. II 275.

IMORÁL, -Ă adj. Contrar principiilor morale. [Cf. fr. immoral, it. immorale].

IMORÁL, -Ă adj. contrar principiilor morale; care nu are nici un principiu moral. (< fr. immoral)

IMORÁL ~ă (~i, ~e) Care este în contradicție cu principiile moralei; lipsit de integritate morală; contrar moralei; nemoral. /<fr. immoral

imoral a. 1. lipsit de principiile morale: om imoral; 2. contrar moralei: carte imorală.

*imorál, -ă adj. (in-, ne, și moral; fr. immoral). Corupt, depravat, stricat, lipsit de morală: persoană, vĭață imorală. Adv. Fără morală: a trăi imoral. V. amoral.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

imorál adj. m., pl. imoráli; f. imorálă, pl. imorále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IMORÁL adj., s. 1. adj. (rar) neetic, nemoral. (Aspecte morale și imorale.) 2. adj. v. corupt. 3. adj., s. depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, stricat, (pop.) curvar, (înv.) preacurvar, preacurvitor. (Un bărbat imoral.) 4. adj. v. obscen.

IMORAL adj., s. 1. adj. (rar) neetic, nemoral. (Aspecte morale și ~.) 2. adj. corupt, decăzut, depravat, desfrînat, destrăbălat, dezmățat, nerușinat, pervertit, stricat, vicios, (livr.) libertin, (rar) deșănțat, (pop. și fam.) parșiv, (pop.) deșucheat, (înv. și reg.) rușinat, (reg.) șucheat, teșmenit, (înv.) aselghicesc, demoralizat, spurcat. (Viață ~.) 3. adj., s. depravat, desfrînat, destrăbălat, dezmățat, stricat, (pop.) curvar, (înv.) preacurvar, preacurvitor. (Un bărbat ~.) 4. adj. deșănțat, impudic, indecent, necuviincios, nerușinat, obscen, pornografic, scabros, scîrbos, trivial, vulgar, (livr.) licențios, (înv. și pop.) scîrnav, slobod, (reg.) porcotos, (fam.) deșucheat, porcos, (fig.) decoltat, deocheat, îmbăiat, picant, piperat, porcesc, spurcat. (O glumă ~.)

Imoral ≠ moral, necorupt

Intrare: imoral
imoral adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imoral
  • imoralul
  • imoralu‑
  • imora
  • imorala
plural
  • imorali
  • imoralii
  • imorale
  • imoralele
genitiv-dativ singular
  • imoral
  • imoralului
  • imorale
  • imoralei
plural
  • imorali
  • imoralilor
  • imorale
  • imoralelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

imoral

  • 1. Care este contrar moralei, care calcă principiile ei, care nu are niciun principiu moral.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: nemoral antonime: moral 2 exemple
    exemple
    • Purtare imorală.
      surse: DLRLC
    • Îl credem însă pe d. Alexandrescu cu totul greșit, cînd găsește imorală «Năpasta». GHEREA, ST. CR. II 275.
      surse: DLRLC

etimologie: