TRÂNDAV, -Ă, trândavi, -e, adj. (Pop.; despre oameni sau despre firea lor; și substantivat) Care se mișcă și lucrează încet și în silă; căruia îi place să lenevească; leneș, molatic, inactiv. [Acc. și: trândav] – Cf. sb. truntav.

trândav², ~ă [At: MUMULEANU, ap. GCR II, 247/24 / V: (reg) ~ntav, ~dov / A și: (reg) ~dav / Pl: ~i, ~e / E: ns cf srb truntav] 1-2 smf, a (Pop) (Persoană) care lucrează încet și în silă Si: leneș, (pop) trândăvit² (1), (îvr) trândăvos (1), (reg) trând³ (1), trândos² (1), trânduș (1). 3-4 smf, a (Pop) (Persoană) căreia îi place să lenevească Si: leneș, (pop) trândăvit² (2), (îvr) trândăvos (2), (reg) trând³ (2), trândos² (2), trânduș (2). 5 a (Pop; pex) Lipsit de voiciune. 6 a (Pop) Care exprimă lene. 7 a (Reg; d. oameni) Care este moleșit Si: (reg) toropit¹ (1). 8 a (Mol; d. pâine) Care nu este bine coaptă Si: (reg) trând³ (3), trândăvit² (3), trândos² (3). 9 a (Reg; d. alimente) Stricat. 10 a (Reg; d. lemne) Umed.

trândav¹ s [At: TETRAEV. (1574), 117 / Pl: ? / E: ns cf trând¹] (Med; înv) Hidropizie.

trândăvi vi [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~dovi, ~ntă~ / Pzi: ~vesc / E: trândav²] (Pop) A trăi în trândăvie Si: a lenevi.

trândov, ~ă a vz trândav²

trândovi v vz trândăvi

trântav, ~ă a vz trândav²

trântăvi v vz trândăvi

TRÂNDAV, -Ă, trândavi, -e, adj. (Pop.; despre oameni sau despre firea lor; și substantivat) Care se mișcă și lucrează încet și în silă; căruia îi place să lenevească; leneș, molatic, inactiv. [Acc. și: trândav] – Cf. scr. truntav.

TRÎNDAV, -Ă, trîndavi, -e, adj. (Despre oameni și despre firea lor) Care se mișcă greu, care lucrează încet și în silă, căruia îi place să lenevească; leneș, inactiv. Fusese un bărbat înalt, voinic, Radu Ochian, moale, trîndav. STANCU, D. 5. Gusturile-mi stătătoare și trîndava-mi fire nu m-au iertat să deviu vînător. ODOBESCU, S. III 13. Al tău duh este trîndav, produce foarte greu. NEGRUZZI, S. II 218. ◊ Fig. Aci, pe vale, curge Siretul; mai încolo, pe un pestriț prundiș, se leagănă trîndava Moldovă. NEGRUZZI, S. I 193. ◊ (Substantivat) E un leneș... și-l ducem la spînzurătoare, ca să curățim satul de un trîndav. CREANGĂ, P. 330. Am să dezbar eu Roma de-un trîndav desfrînat. ALECSANDRI, T. II 301. – Accentuat și: trîndav.

TRÎNDĂVI, trîndăvesc, vb. IV. Intranz. A trăi în trîndăvie, a-și trece vremea nelucrînd nimic; a lenevi. Parcă n-ai fi stat toată ziua să trîndăvești. DUMITRIU, N. 38. N-aș vrea să trîndăvesc sau să am o slujbă care să nu prezinte nici un interes. DEMETRIUS, C. 47. Avea și el un frate care mai mult trîndăvea decît muncea. PAS, Z. I 100.

TRÂNDAV ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care trândăvește; care nu vrea să muncească; leneș; lenos; puturos. /cf. sl. truntav

A TRÂNDĂVI ~esc intranz. A-și petrece vremea lenevind; a lenevi; a lenoși. /Din trândav

trândav a. care zace fără a fi bolnav. ║ m. om foarte leneș. [Vechiu-rom. și dial. trând, umflătură și trândav = slav. TRÕDU, colică (v. trânji)].

trândăvì v. a fi trândav.

trîndav (est) și -áv (vest), -ă adj. (d. trînd; sîrb. trunjav, leneș, truntav, greŭ. V. și trîntor. Cp. cu bobletic). Vechĭ. Idropic. Azĭ. Fig. Foarte leneș, sibarit. – În Cov. trîntav.

trîndăvésc v. tr. Fac trîndav. V. intr. Trăĭesc în trîndăvie. V. refl. Mă fac trîndav. – În Cov. trînt-. V. lenevesc.

trândav adj. m., pl. trândavi; f. trândavă, pl. trândave

trândăvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trândăvesc, 3 sg. trândăvește, imperf. 1 trândăveam; conj. prez. 1 sg. să trândăvesc, 3 să trândăvească

trândav adj. m., pl. trândavi; f. trândavă, pl. trândave

trândăvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trândăvesc, imperf. 3 sg. trândăvea; conj. prez. 3 să trândăvească

trândav adj. m., pl. trândavi, f. sg. trândavă, pl. trândave

trândăvi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trândăvesc, imperf. 3 sg. trândăvea; conj. prez. 3 sg. și pl. trândăvească

trândav.

TRÂNDAV adj., s. v. leneș.

TRÂNDĂVI vb. v. lenevi.

TRÎNDAV adj., s. indolent, leneș, puturos, trîntor, (rar) somnoros, (înv. și pop.) neharnic, (reg.) caniv, lenos, zăcaș, (Mold.) duglan, dugliș, lainic, (prin Olt.) sanchiu, (Transilv. și Bucov.) trînd, (înv.) lenevos, tanduriu. (Om ~.)

TRÎNDĂVI vb. a lenevi, (rar și fam.) a tîndăli, (rar) a tolăni, a trîntori, (reg.) a migăli, a milcoși, a putori, a zăcări, (prin Ban.) a modoși, (fig.) a cloci. (Toată ziua ~.)

Trândav ≠ harnic, muncitor, robaci, truditor

A trândăvi ≠ a lucra, a munci, a se trudi