7 definiții pentru truditor (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRUDITÓR, -OÁRE, truditori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care muncește din greu, care desfășoară o activitate obositoare, extenuantă. – Trudi + suf. -tor.

truditor, ~oare smf, a [At: LB / Pl: ~i, ~oare / E: trudi + -tor] (Pop; și liv) 1-2 (Persoană) care muncește din greu.

TRUDITÓR, -OÁRE, truditori, -oare, adj. (Pop. și livr.; adesea substantivat) Care muncește din greu, care desfășoară o activitate obositoare, extenuantă. – Trudi + suf. -tor.

TRUDITÓR, -OÁRE, truditori, -oare, adj. (Și substantivat) Care desfășoară o activitate obositoare, extenuantă; care se străduiește, care muncește din greu. Voinic, cu mijlocul supt ca la toți truditorii din greu. SADOVEANU, A. L. 158.

TRUDITÓR2 ~i m. rar Persoană care produce nemijlocit bunuri materiale; om al muncii. /a trudi + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

truditór adj. m., s. m., pl. truditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. truditoáre

truditór adj. m., s. m., pl. truditóri; f. sg. și pl. truditoáre

Intrare: truditor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • truditor
  • truditorul
  • truditoru‑
plural
  • truditori
  • truditorii
genitiv-dativ singular
  • truditor
  • truditorului
plural
  • truditori
  • truditorilor
vocativ singular
  • truditorule
plural
  • truditorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

truditor, -oare truditoare

  • 1. (Persoană) care muncește din greu, care desfășoară o activitate obositoare, extenuantă.
    exemple
    • Voinic, cu mijlocul supt ca la toți truditorii din greu. SADOVEANU, A. L. 158.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Trudi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09