TRÎNDAV, -Ă, trîndavi, -e, adj. (Despre oameni și despre firea lor) Care se mișcă greu, care lucrează încet și în silă, căruia îi place să lenevească; leneș, inactiv. Fusese un bărbat înalt, voinic, Radu Ochian, moale, trîndav. STANCU, D. 5. Gusturile-mi stătătoare și trîndava-mi fire nu m-au iertat să deviu vînător. ODOBESCU, S. III 13. Al tău duh este trîndav, produce foarte greu. NEGRUZZI, S. II 218. ◊ Fig. Aci, pe vale, curge Siretul; mai încolo, pe un pestriț prundiș, se leagănă trîndava Moldovă. NEGRUZZI, S. I 193. ◊ (Substantivat) E un leneș... și-l ducem la spînzurătoare, ca să curățim satul de un trîndav. CREANGĂ, P. 330. Am să dezbar eu Roma de-un trîndav desfrînat. ALECSANDRI, T. II 301. – Accentuat și: trîndav.