2 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂINUÍRE, tăinuiri, s. f. Acțiunea de a tăinui și rezultatul ei; înțelegere ascunsă; sfat ținut în taină. ♦ Infracțiune care constă în primirea sau transferarea unui bun sau în înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând faptul că bunul respectiv provine dintr-o acțiune sancționată de legea penală și urmărind obținerea unui folos material. – V. tăinui.

TĂINUÍRE, tăinuiri, s. f. Acțiunea de a tăinui și rezultatul ei; înțelegere ascunsă; sfat ținut în taină. ♦ Infracțiune care constă în primirea sau transferarea unui bun sau în înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând faptul că bunul respectiv provine dintr-o acțiune sancționată de legea penală și urmărind obținerea unui folos material. – V. tăinui.

tăinuire sf [At: (sf. sec. XVIII) ap. LET. III, 273/34 / Pl: ~ri / E: tăinui] 1 Păstrare a unei taine (1). 2 Înțelegere ascunsă. 3 Secret2 (3). 4 (Pop; îlav) Cu ~ Tainic (8). 5 (Jur) Infracțiune care constă în primirea, transformarea sau valorificarea unui bun, în scopul realizării unui folos material, cunoscând că acesta provine din săvârșirea unei fapte ilicite.

TĂINUÍRE s. f. Acțiunea de a tăinui; înțelegere ascunsă; sfat ținut în taină.

TĂINUÍRE ~i f. 1) A TĂINUI. 2) jur. Infracțiune constând în primirea ori transmiterea unui bun provenit din comiterea unui act condamnat de legea penală. /v. a tăinui

TĂINUÍ, tăinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A păstra o taină, a ține secret, a nu lăsa să se știe, să se afle ceva; a ascunde, a acoperi. ♦ Refl. (Rar) A se ascunde. 2. Intranz. (Pop.) A sta de vorbă, a sta la taifas, a discuta (în intimitate). – Taină + suf. -ui.

TĂINUÍ, tăinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A păstra o taină, a ține secret, a nu lăsa să se știe, să se afle ceva; a ascunde, a acoperi. ♦ Refl. (Rar) A se ascunde. 2. Intranz. (Pop.) A sta de vorbă, a sta la taifas, a discuta (în intimitate). – Taină + suf. -ui.

tăini vi [At: JIPESCU, O. 102 / P: tă-i~ / Pzi: ~nesc / E: taină] (Reg) A tăifăsui.

tăinui [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 161v/15 / Pzi: ~esc, (reg) tăinui; 3, 6 (reg) tăinuie / E: taină + -ui] 1 vt A păstra o taină (1) în legătură cu ceva sau cu cineva. Si: a ascunde, (reg) a tăgădui (4), a titcui (1). 2 vi (Reg; îe) Rău am mai ~t-o Rău mi-a mai umblat. 3-4 vtr A (se) feri de cineva (sau de ceva) pentru a nu fi văzut sau găsit Si: a (se) ascunde. 5 vt (Jur) A săvârși o tăinuire (5). 6 vi (Reg) A tăifăsui.

TĂINUÍ, tăinuiesc și tắinui, vb. IV. 1. Tranz. A păstra o taină în legătură cu ceva sau cu cineva, a nu da pe față, a face să nu se știe, să nu se afle; a ascunde. Avendrea tăinuie furturile. STANCU, D. 294. Își tăinuise unul altuia șiretenia de-acasă. CARAGIALE, O. III 105. Ea a rămas credincioasă bărbatului său Dar încă tot tăinuindu-și numele. NEGRUZZI, S. III 415. ◊ Fig. Salcîmii cu miros dulce tăinuiau cărările. EMINESCU, N. 71. ♦ (Subiectul este un lucru) A ascunde. Beciul privighitorului Pîrvu din Tîrgu-Neamțului putea să tăinuiască la nevoie o domniță. CREANGĂ, O. A. 74. O faptă cît de frumoasă, ca o floare cu otravă, Tăinuiește cîteodată pieirea cea mai grozavă. HASDEU, R. V. 57. ◊ Refl. Cerul vînăt, cu soare zgîrcit care se ivea la răstimpuri și se tăinuia pe după o trîmbă de nori alburii. PAS, L. I 8. În această odaie închisă cu cheia pentru ca copiii să nu intre, Eminovici se tăinuia cîteodată spre a-și face socotelile ori a frunzări prin cronici. CĂLINESCU, E. 50. Acum ei s-au tăinuit Și din față ne-au pierit. ALECSANDRI, P. I 102. (Fig.) Descoperă-i [vieții] linia și accentul care se tăinuiesc altor priviri. PAS, Z. I 10. 2. Intranz. A sta de vorbă, a sta la sfat, a discuta (în intimitate). Mătușa Uțupăr tăinuie cu mama. STANCU, D. 13. Așa învingeau adesea cele mai mari nemulțumiri: rîzînd împreună, tăinuind ceasuri întregi. BASSARABESCU, V. 13. Nevestele stau mai la o parte, tăinuind de ale lor. VLAHUȚĂ, O. A. II 160. – Variantă: tăiní (PAMFILE, CR. 15) vb. IV.

A TĂINUÍ ~iésc tranz. 1) (informații, știri) A face să rămână absolut necunoscut; a ține în taină. 2) (persoane, lucruri) A pune într-un loc ferit pentru a sustrage ulterior; a acoperi; a ascunde; a dosi. /taină + suf. ~ui

tăinuì v. 1. a ascunde, a ținea ascuns: beciul putea să tăinuiască o domniță CR.; 2. a convorbi intim. [V. taină].

tăĭnésc v. intr. (d. taĭnă). Vest. Staŭ la taĭfas intim. V. tăĭnuĭesc.

tăĭnuĭésc v. tr. (d. taĭnă). Țin ascuns, țin secret: a tăĭnui un furt. V. intr. Tăĭnesc, staŭ „la taĭnă”, la taĭfas intim, vorbesc în secret: tăĭnuind eĭ așa, s’apropiară de sat (NPl. Ceaur, 91).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tăinuíre s. f., g.-d. art. tăinuírii; pl. tăinuíri

tăinuíre s. f., g.-d. art. tăinuírii; pl. tăinuíri

tăinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăinuiésc, imperf. 3 sg. tăinuiá; conj. prez. 3 să tăinuiáscă

tăinuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăinuiésc, imperf. 3 sg. tăinuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tăinuiáscă

tăinui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăinuiesc, conj. tăinuiască)

tăinuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂINUÍRE s. v. secret, taină.

arată toate definițiile

Intrare: tăinuire
tăinuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăinuire
  • tăinuirea
plural
  • tăinuiri
  • tăinuirile
genitiv-dativ singular
  • tăinuiri
  • tăinuirii
plural
  • tăinuiri
  • tăinuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: tăinui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tăinui
  • tăinuire
  • tăinuit
  • tăinuitu‑
  • tăinuind
  • tăinuindu‑
singular plural
  • tăinuiește
  • tăinuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tăinuiesc
(să)
  • tăinuiesc
  • tăinuiam
  • tăinuii
  • tăinuisem
a II-a (tu)
  • tăinuiești
(să)
  • tăinuiești
  • tăinuiai
  • tăinuiși
  • tăinuiseși
a III-a (el, ea)
  • tăinuiește
(să)
  • tăinuiască
  • tăinuia
  • tăinui
  • tăinuise
plural I (noi)
  • tăinuim
(să)
  • tăinuim
  • tăinuiam
  • tăinuirăm
  • tăinuiserăm
  • tăinuisem
a II-a (voi)
  • tăinuiți
(să)
  • tăinuiți
  • tăinuiați
  • tăinuirăți
  • tăinuiserăți
  • tăinuiseți
a III-a (ei, ele)
  • tăinuiesc
(să)
  • tăinuiască
  • tăinuiau
  • tăinui
  • tăinuiseră
verb (VT401)
Surse flexiune: Scriban
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tăini
  • tăinire
  • tăinit
  • tăinitu‑
  • tăinind
  • tăinindu‑
singular plural
  • tăinește
  • tăiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tăinesc
(să)
  • tăinesc
  • tăineam
  • tăinii
  • tăinisem
a II-a (tu)
  • tăinești
(să)
  • tăinești
  • tăineai
  • tăiniși
  • tăiniseși
a III-a (el, ea)
  • tăinește
(să)
  • tăinească
  • tăinea
  • tăini
  • tăinise
plural I (noi)
  • tăinim
(să)
  • tăinim
  • tăineam
  • tăinirăm
  • tăiniserăm
  • tăinisem
a II-a (voi)
  • tăiniți
(să)
  • tăiniți
  • tăineați
  • tăinirăți
  • tăiniserăți
  • tăiniseți
a III-a (ei, ele)
  • tăinesc
(să)
  • tăinească
  • tăineau
  • tăini
  • tăiniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tăinuire

  • 1. Acțiunea de a tăinui și rezultatul ei; înțelegere ascunsă; sfat ținut în taină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ascundere mascare secret (s.n.) taină
    • 1.1. Infracțiune care constă în primirea sau transferarea unui bun sau în înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând faptul că bunul respectiv provine dintr-o acțiune sancționată de legea penală și urmărind obținerea unui folos material.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi tăinui
    surse: DEX '98 DEX '09

tăinui tăini

  • 1. tranzitiv A păstra o taină, a ține secret, a nu lăsa să se știe, să se afle ceva.
    exemple
    • Avendrea tăinuie furturile. STANCU, D. 294.
      surse: DLRLC
    • Își tăinuise unul altuia șiretenia de-acasă. CARAGIALE, O. III 105.
      surse: DLRLC
    • Ea a rămas credincioasă bărbatului său Dar încă tot tăinuindu-și numele. NEGRUZZI, S. III 415.
      surse: DLRLC
    • figurat Salcîmii cu miros dulce tăinuiau cărările. EMINESCU, N. 71.
      surse: DLRLC
    • Beciul privighitorului Pîrvu din Tîrgu-Neamțului putea să tăinuiască la nevoie o domniță. CREANGĂ, O. A. 74.
      surse: DLRLC
    • O faptă cît de frumoasă, ca o floare cu otravă, Tăinuiește cîteodată pieirea cea mai grozavă. HASDEU, R. V. 57.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv rar A se ascunde.
      surse: DEX '09 DEX '98 attach_file 4 exemple
      exemple
      • Cerul vînăt, cu soare zgîrcit care se ivea la răstimpuri și se tăinuia pe după o trîmbă de nori alburii. PAS, L. I 8.
        surse: DLRLC
      • În această odaie închisă cu cheia pentru ca copiii să nu intre, Eminovici se tăinuia cîteodată spre a-și face socotelile ori a frunzări prin cronici. CĂLINESCU, E. 50.
        surse: DLRLC
      • Acum ei s-au tăinuit Și din față ne-au pierit. ALECSANDRI, P. I 102.
        surse: DLRLC
      • figurat Descoperă-i [vieții] linia și accentul care se tăinuiesc altor priviri. PAS, Z. I 10.
        surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv popular A sta de vorbă, a sta la taifas, a discuta (în intimitate).
    exemple
    • Mătușa Uțupăr tăinuie cu mama. STANCU, D. 13.
      surse: DLRLC
    • Așa învingeau adesea cele mai mari nemulțumiri: rîzînd împreună, tăinuind ceasuri întregi. BASSARABESCU, V. 13.
      surse: DLRLC
    • Nevestele stau mai la o parte, tăinuind de ale lor. VLAHUȚĂ, O. A. II 160.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Taină + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09