tăinui [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 161^v/15 / Pzi: ~esc, (reg) tăinui; 3, 6 (reg) tăinuie / E: taină + -ui] 1 vt A păstra o taină (1) în legătură cu ceva sau cu cineva. Si: a ascunde, (reg) a tăgădui (4), a titcui (1). 2 vi (Reg; îe) Rău am mai ~t-o Rău mi-a mai umblat. 3-4 vtr A (se) feri de cineva (sau de ceva) pentru a nu fi văzut sau găsit Si: a (se) ascunde. 5 vt (Jur) A săvârși o tăinuire (5). 6 vi (Reg) A tăifăsui.