mascare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~cări / E: masca] 1 Acoperire a feței cu o mască¹ (1). 2 Acoperire a ceva pentru a ascunde privirilor. 3 (Pgn) Ascundere. 4 Disimulare.

MASCARE, mascări, s. f. Acțiunea de a masca; ascundere, camuflare. Împrejurul observatorului sînt rămășițe de tufe, lăsate înadins pentru mascare. REBREANU, P. S. 104.

MASCARE s.f. Acțiunea de a (se) masca și rezultatul ei; ascundere (sub mască). [< masca].

mascare s. f., g.-d. art. mascării; pl. mascări

mascare s. f., g.-d. art. mascării; pl. mascări

mascare s. f., g.-d. art. mascării; pl. mascări

MASCARE s. 1. v. camuflare. 2. v. acoperire. 3. v. ascundere. 4. ascundere, tăinuire. (~ ignoranței.)

MASCARE s. v. disimulare.

MASCARE s. 1. camuflaj, camuflare. (Operația de ~ a geamurilor.) 2. acoperire, ascundere. (~ unei uși cu o perdea.) 3. ascundere, voalare. (~ luminii soarelui de către nori.) 4. ascundere, tăinuire. (~ ignoranței.)

mascare s. v. DISIMULARE.

MASCARE s. f. Acțiunea de a (s e) m a s c a. Cf. COSTINESCU, LM, DDRF. Împrejurul observatorului sînt rămășițe de tufe, lăsate înadins pentru mascare. REBREANU, P. S. 104. - Pl.: mascări. – V. masca.