16 definiții pentru secret (s.n.)

SECRÉT, -Ă, secreți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care este ținut ascuns, care rămâne necunoscut; confidențial. Tratative secrete.Asociație (sau organizație, societate) secretă = organizație cu caracter conspirativ, constituită în ascuns. ♦ (Despre sentimente) Care nu este declarat sau mărturisit; păstrat în taină. 2. Ascuns vederii, mascat privirilor. Agent secret = persoană cu misiune secretă de informare în domeniul politic, economic sau al criminalității. II. S. n. 1. Ceea ce nu se știe, nu se cunoaște (de nimeni), ceea ce este tăinuit, nu trebuie spus nimănui; taină. ◊ Secret de stat = document sau date privitoare la problemele fundamentale ale vieții politice, economice, precum și ale apărării statului, a căror divulgare este pedepsită penal. 2. Sistem (ingenios) care constituie condiția succesului într-o întreprindere; procedeu special și eficace pentru a obține sau a face ceva. 3. Ceea ce constituie condiția intimă (greu de realizat) a unei științe, a unei arte. 4. (Înv.) Discreție. 5. (Ieșit din uz) Celulă izolată într-o închisoare. [Var.: sâcrét, -eátă adj.] – Din fr. secret, lat. secretus.

SECRÉT, -Ă, secreți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care este ținut ascuns, care rămâne necunoscut, nedivulgat; confidențial. Tratative secrete.Asociație (sau organizație, societate) secretă = organizație cu caracter conspirativ, constituită în ascuns. ♦ (Despre sentimente) Care nu este declarat sau mărturisit; păstrat în taină. 2. Ascuns vederii, mascat privirilor. ◊ Agent secret = agent de siguranță; detectiv. II. S. n. 1. Ceea ce nu se știe, nu se cunoaște (de nimeni), ceea ce este tăinuit, nu trebuie spus nimănui; taină. ◊ Secret de stat = document sau date privitoare la problemele de bază ale vieții politice, economice, precum și ale apărării statului, a căror divulgare este interzisă prin lege. 2. Sistem (ingenios) care constituie condiția succesului într-o întreprindere; procedeu special și eficace pentru a obține sau a face ceva. 3. Ceea ce constituie condiția intimă (greu de realizat) a unei științe, a unei arte. 4. (Înv.) Discreție. 5. (Ieșit din uz) Celulă izolată într-o închisoare. [Var.: sâcrét, -eátă adj.] – Din fr. secret, lat. secretus.

SECRÉT1, secrete, s. n. 1. Ceea ce se ține ascuns, tăinuit, ceea ce nu se știe, nu se cunoaște (de nimeni). V. mister, taină. Secretul mîniei mele rămăsese ascuns. GALACTION, O. I 104. Misterios, fără să spuie cuiva secretul numelui său... el muri... mut pînă-n ultimul moment. EMINESCU, N. 39. Acest secret mintea omenească nu-l poate încă pătrunde. BĂLCESCU, O. II 10. ♦ Ceea ce nu trebuie spus nimănui, ceea ce nu se difuzează în public. În sat trece drept omul care știe toate secretele de la telegraf, dar e giuruit să le tacă. PĂUN-PINCIO, P. 99. Destăinuesc secrete intime de poet Ce nu sînt ale mele... ALECSANDRI, T. II 200. ◊ Secret de stat = problemă cunoscută de un număr restrîns de persoane deținînd funcții de conducere în stat și a cărei divulgare ar pune în pericol siguranța statului. Secret profesional v. profesional. 2. Sistem (ingenios) constituind cheia succesului, a reușitei într-o întreprindere, procedeu special și eficace pentru a obține ceva. Secretul, cum ți-am repetat de atîtea ori, era simplu. C. PETRESCU, C. V. 158. Secretul eroului nostru fu de o simplitate nespusă. HASDEU, I. V. 42. Eu singur știu secretul prin care într-o clipă Renumele-i de fală să cadă. ALECSANDRI, T. II 246. ♦ Metodă, formulă de lucru, de fabricație necunoscută altora. Au venit la noi să ne spioneze... Să ne smulgă secretul! BARANGA, I. 170. ♦ Truc, șmecherie. Aveam și la sigiliu un secret al meu. Puneam ceară roșie, iscăleam «Marin» și pe toată lungimea iscăliturii trăgeam vizibil o dungă. BARANGA, I. 202. 3. Ceea ce constituie condiția intimă (și greu de realizat) a unei științe, a unei arte. Armonia asta este marele secret al artei. CARAGIALE, O. III 251. 4. (Învechit) Discreție. În politică tactul, consecvența și secretul țin întîiul loc. GHICA, A. 781. Inițiații erau formați în grupuri de cîte zece, fiecare frate cunoscînd numai pe șeful său imediat... căruia datora ascultare și supunere cu pericolul vieții și al averii, păstrînd secretul cel mai absolut. id. S. A. 148. 5. (Ieșit din uz) Celulă izolată într-o închisoare. Inspectorul trecuse pe la secție adineaori; cercetase la secret... și liberase pe cele trei femei. CARAGIALE, M. 36. ◊ Expr. A pune (sau a băga) pe cineva la secret = a închide pe cineva, a întemnița. – Pl. și: secreturi (MACEDONSKI, O. I 262, NEGRUZZI, S. II 239).

secrét2 (se-cret) s. n., pl. secréte

secrét s. n. (sil. -cret), pl. secréte

SECRÉT adj., s. 1. adj. v. nemărturisit. 2. adj. confidențial, încifrat, tainic. (Dispoziții ~.) 3. adj. v. tăinuit. 4. adj. v. ezoteric. 5. adj. v. ilegal. 6. adj. v. ascuns. 7. adj. ascuns, camuflat, mascat. (Pătrunde printr-o intrare ~.) 8. adj. codificat, încifrat. (Un mesaj ~.) 9. s. taină, (rar) arcan, (înv. și pop.) tăinicie, (înv.) tăinuire, (fig.) ascunziș. (Are ~ele ei.) 10. s. taină, (înv. și pop.) meșteșug. (Nu i-a putut smulge ~ul.) 11. s. v. discreție. 12. s. enigmă, mister, taină, (rar) misteriozitate, (fig.) șaradă. (~ele naturii.)

SECRÉT s.n. 1. Ceea ce este ținut în taină, ceea ce nu se dă publicității; mister, taină. 2. Mijloc, procedeu eficace și special pentru a obține ceva. 3. Ceea ce constituie condiția intimă a unei științe, a unei arte. [Pl. -te, -turi. / < lat. secretum, cf. fr. secret].

SECRÉT, -Ă I. adj. 1. tainic, tăinuit, ascuns. 2. mascat, ascuns privirii. II. s. n. 1. ceea ce este ținut în taină, ce nu se dă publicității; mister. 2. mijloc, procedeu eficace și special pentru a obține ceva. 3. ceea ce constituie condiția intimă a unei științe, unei arte. (< fr. secret, lat. secretus)

SECRÉT1 ~e n. 1) Fapt ce trebuie ținut ascuns; lucru care nu trebuie divulgat; taină. 2) Mijloc ascuns, cunoscut de un număr redus de persoane, care asigură reușita unei acțiuni; cheie a succesului. 3) Loc izolat într-o închisoare. [Sil. se-cret] /<fr. secret, lat. secretus

secrét s.n. (înv.) substanță organică produsă și eliminată de celulele glandulare; scurgere, scursoare, scursură, secreție.

secret a. 1. cunoscut numai de unul sau de foarte puțini oameni: procedeu secret. ║ n. 1. ceeace trebue să se ție ascuns: i-a spus un secret; 2. tăcere despre ceva spus: ține secretul; 3. procedeu cunoscut de o singură persoană sau națiune: Chinezii au secretul de a face lacul; 4. mijloc particular spre a reuși: are secretul de a plăcea; 5. partea cea mai grea și mai esențială a unei științe, arte: secretele artei de a domni; 6. celulă într’o închisoare unde se izolează deținutul de orice comunicațiune: a pune un condamnat la secret; în secret, în particular, fără martori.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

SECRET adj., s. 1. adj. nedeclarat, nedezvăluit, nedivulgat, nemărturisit. (Intenții ~.) 2. adj. confidențial, tainic. (Dispoziții ~.) 3. adj. ascuns, tainic, tăinuit. (O iubire ~.) 4. adj. ascuns, ezoteric, tainic. (O doctrină ~.) 5. adj. clandestin, conspirativ, ilegal, (fig.) subteran. (Organizație ~.) 6. adj. ascuns, criptic, enigmatic, misterios, ocult, tainic, (livr.) sibilic, sibilin, sibilinic, (înv.) misteric, tăinos, (fig.) nepătruns. (Emblema are un sens ~.) 7. adj. ascuns, camuflat, mascat. (Pătrunde pe o intrare ~.) 8. s. taină, (rar) arcan, (înv. și pop.) tăinicie, (înv.) tăinuire, (fig.) ascunziș. (Are ~ele ei.) 9. s. taină, (înv. și pop.) meșteșug. (Nu i-a putut smulge ~.) 10. s. discreție, tăcere. (A păstrat un ~ absolut asupra celor discutate.) 11. s. enigmă, mister, taină, (rar) misteriozitate, (fig.) șaradă. (~ele naturii.)

LES SECRET D’ENNUYER EST CELUI DE TOUT DIRE (fr.) secretul de a plictisi este acela de a spune totul – Voltaire, „Discours sur l’home”, VI, 171.

THERE ARE NO SECRETS EXCEPT THE SECRETS THAT KEEP THEMSELVES (engl.) nu există secrete cu excepția celor care se păstrează singure – G.B. Shaw, „Back to Methuselah”, 908.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

A PĂSTRA UN SECRET a închide pianul, a merge pe biteș / pe blat / pe burtă / pe gușă / pe șeșt, a nu zice nici pâs.

a pune la secret (pe cineva) expr. (intl., înv.) a întemnița (pe cineva), a închide (pe cineva).

Intrare: secret (s.n.)
secret1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabisire: se-cret
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular secret secretul
plural secrete secretele
genitiv-dativ singular secret secretului
plural secrete secretelor
vocativ singular
plural
secret2 (pl. -uri) substantiv neutru
  • silabisire: se-cret
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular secret secretul
plural secreturi secreturile
genitiv-dativ singular secret secretului
plural secreturi secreturilor
vocativ singular
plural