tăinuire sf [At: (sf. sec. XVIII) ap. LET. III, 273/34 / Pl: ~ri / E: tăinui] 1 Păstrare a unei taine (1). 2 Înțelegere ascunsă. 3 Secret² (3). 4 (Pop; îlav) Cu ~ Tainic (8). 5 (Jur) Infracțiune care constă în primirea, transformarea sau valorificarea unui bun, în scopul realizării unui folos material, cunoscând că acesta provine din săvârșirea unei fapte ilicite.