12 definiții pentru tăinuire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂINUIRE, tăinuiri, s. f. Acțiunea de a tăinui și rezultatul ei; înțelegere ascunsă; sfat ținut în taină. ♦ Infracțiune care constă în primirea sau transferarea unui bun sau în înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând faptul că bunul respectiv provine dintr-o acțiune sancționată de legea penală și urmărind obținerea unui folos material. – V. tăinui.

TĂINUIRE, tăinuiri, s. f. Acțiunea de a tăinui și rezultatul ei; înțelegere ascunsă; sfat ținut în taină. ♦ Infracțiune care constă în primirea sau transferarea unui bun sau în înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând faptul că bunul respectiv provine dintr-o acțiune sancționată de legea penală și urmărind obținerea unui folos material. – V. tăinui.

tăinuire sf [At: (sf. sec. XVIII) ap. LET. III, 273/34 / Pl: ~ri / E: tăinui] 1 Păstrare a unei taine (1). 2 Înțelegere ascunsă. 3 Secret2 (3). 4 (Pop; îlav) Cu ~ Tainic (8). 5 (Jur) Infracțiune care constă în primirea, transformarea sau valorificarea unui bun, în scopul realizării unui folos material, cunoscând că acesta provine din săvârșirea unei fapte ilicite.

TĂINUIRE s. f. Acțiunea de a tăinui; înțelegere ascunsă; sfat ținut în taină.

TĂINUIRE ~i f. 1) A TĂINUI. 2) jur. Infracțiune constând în primirea ori transmiterea unui bun provenit din comiterea unui act condamnat de legea penală. /v. a tăinui

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tăinuire s. f., g.-d. art. tăinuirii; pl. tăinuiri

tăinuire s. f., g.-d. art. tăinuirii; pl. tăinuiri

tăinuire s. f., g.-d. art. tăinuirii; pl. tăinuiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TĂINUIRE s. ascundere, mascare. (~ ignoranței.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TĂINUIRE. Subst. Tăinuire, ascundere, dosire (pop. și fam.), pitire (pop.), pitulare (pop.), camuflare, camuflaj, mascare; deghizare (fig.), travestire (fig.); disimulare. Taină, tăinicie (pop.), secret, arcan (livr.); mister, enigmă, rebus (fig.), șaradă (fig.), criptogramă. Criptonim; pseudonim. Clandestinitate (rar), conspirativitate, ilegalitate. Uneltire, intrigă, cabală (fig.), urzeală (fig.); complot, conspirație, conjurație (rar). Asociație secretă. Secret militar; secret de stat. Tainiță, taină (fig.), loc ascuns, ascunzătoare, ascunziș. Tăinuitor. Conspirator, complotist, conjurat (rar); ilegalist. Adj. Tainic, tăinuit; neștiut (de alții), ascuns, ferit, dosit (pop. și fam.), pitit (pop.), pitulat (pop.), camuflat, mascat (fig.), deghizat (fig.), travestit (fig.); disimulat. Secret, strict secret, confidențial. Misterios, enigmatic; criptonim; criptografic. Clandestin, conspirativ, ilegal. Vb. A tăinui, a ascunde, a acoperi, a dosi (pop. și fam.), a piti (pop.), a pitula (pop.), a camufla, a masca (fig.), a deghiza (fig.), a travesti (fig.); a disimula. A ține în secret, a ține sub lacăt (sub cheie), a închide cu șapte lacăte, a păstra un secret (o taină). A se ascunde, a se tăinui (rar), a se dosi (pop. și fam.), a se piti (pop.), a se pitula (pop.), a se feri, a se pune la adăpost, a se adăposti, a sta (a fi, a rămîne) în (la) umbră (întuneric). A unelti, a urzi (fig.), a conspira, a complota. Adv. În (mare) taină, în secret. Pe furiș, în (pe) ascuns, pe pitulate; pe nevăzute, pe nesimțite; cu ascunzișuri. Incognito. V. ilegalitate, împotrivire, răzvrătire.

Intrare: tăinuire
tăinuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăinuire
  • tăinuirea
plural
  • tăinuiri
  • tăinuirile
genitiv-dativ singular
  • tăinuiri
  • tăinuirii
plural
  • tăinuiri
  • tăinuirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tăinuire, tăinuirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a tăinui și rezultatul ei; înțelegere ascunsă; sfat ținut în taină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Infracțiune care constă în primirea sau transferarea unui bun sau în înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând faptul că bunul respectiv provine dintr-o acțiune sancționată de legea penală și urmărind obținerea unui folos material. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi tăinui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.