3 intrări

44 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECONDÁ, secondez, vb. I. Tranz. 1. A sprijini, a ajuta, a însoți, a fi alături de cineva în acțiunile sale. 2. (Muz.) A acompania. [Var.: secundá vb. I] – Din fr. seconder, lat. secundare.

SECUNDÁR2, -Ă, secundari, -e, adj. 1. Care ocupă locul al doilea (în timp) într-o succesiune. ◊ Eră secundară = a doua eră geologică, caracterizată prin apariția primelor păsări, a mamiferelor și peștilor osoși; era mezozoică. (Ieșit din uz) Curs secundar = ciclu școlar care urma după ciclul primar. (Ieșit din uz) Profesor secundar = profesor care predă în cursul secundar. Sifilis secundar = sifilis aflat în a doua fază, caracterizat prin apariția unor erupții pe piele. 2. Care se plasează pe al doilea plan din punct de vedere al importanței; de mai mică importanță. ◊ (Gram.) Propoziție secundară (și substantivat, f.) = propoziție care nu este de sine stătătoare, depinzând în frază de propoziția principală (din punctul de vedere al înțelesului). Medic secundar (și substantivat, m.) = medic care, în urma unui concurs, este admis să lucreze într-o clinică între 3 și 5 ani, în vederea specializării sale. Fenomen secundar = fenomen patologic puțin important, care apare în cursul unei boli, ca efect al fenomenelor ei caracteristice și care nu influențează cursul bolii. – Din fr. secondaire, lat. secundarius.2

secunda vt [At: BĂLCESCU, M. V. 662 / V: ~con~ / Pzi: ~dez / E: lat secundare, fr seconder, ger sekundieren] 1 (Fșa; c. i. mai ales oameni, colectivități sau acțiuni ale lor) A fi alături de cineva în acțiunile sale Si: a ajuta, a asista. 2 (Îvr; c. i. una dintre părțile aflate în duel) A asista în calitate de martori. 3 A ocupa locul al doilea într-o ierarhie. 4 (Muz) A acompania (2).

secundar2, [At: M. COSTIN, LET. I, 20/2 / V: (înv) ~iu, ~condar, ~condariu / Pl: ~i, ~e / E: lat secundarius, fr secondaire] 1-2 a (Înv) Secund1 (1-2). 3 a (Pex) Care este lipsit de importanță Si: satelit (1), colateral, lăturalnic, marginal, minor, neimportant, periferic, lateral. 4-5 sm, a (Șîs Medic ~, doctor ~) (Grad în ierarhia medicală) care urmează imediat după medicul stagiar și care precedă medicul specialist și medicul primar. 6 sm (Pex) Medic secundar (5). 7 sm (Îlav) În ~ În al doilea rând. 8 a (Spc; d. propoziții sau d. părți de propoziție) Care depinde, din punct de vedere gramatical, de o altă parte de propoziție (principală) Si: subordonat. 9 sf Propoziție subordonată. 10 a (Muz; d. voci) Care, în compoziție, servește la completarea armoniilor, sprijinind vocea principală care poartă melodia. 11 a (Muz; îs) Ton ~ Ton armonic superior și de combinație. 12 a Care se produce după un alt eveniment, în a doua fază, fiind legat (sau chiar determinat) de faza anterioară (de obicei inițială). 13 a (Îs) Învățământ ~ (sau, înv, învățătură ~ă) Treaptă a învățământului public care continuă învățământul primar Si: învățământ mediu. 14 a (Iuz; îs) Școală ~ă (sau curs ~) Școală de învățământ secundar (12) Si: gimnaziu, liceu, școală medie. 15 a (Iuz; îs) Curs ~ Ciclu de cursuri care se predau în învățământul secundar (12). 16 a (Iuz; îs) Studii (sau, îvr, învățături) ~e Studii făcute într-o școală secundară (13). 17-18 sf, a (Iuz; șîs Clasă ~ă) (Studii) care au fost făcute într-un an de învățământ secundar (12). 19 a (Iuz; îs) Profesor (de cursul) ~ Profesor care predă în învățământul secundar (12). 20 a (Îs) Raze ~e Raze X care sunt emise de un corp bombardat cu raze X primare. 21 a (Glg; d. straturi, terenuri etc.) Care aparține celei de-a doua eră geologică Si: mezozoic. 22 a (Glg; d. straturi, terenuri etc.) Care se referă la cea de-a doua eră geologică Si: mezozoic. 23-24 sn, a (Șîs Eră ~ă) A doua eră geologică, caracterizată prin mișcări importante ale scoarței pământești și prin apariția primelor păsări, a primelor mamifere și a primilor pești osoși Si: mezozoic. 25 s Grupă de straturi geologice din secundar2 (22) Si: mezozoic. 26 a (Îs) Fenomen ~ Fenomen patologic puțin important care apare în cursul unei boli ca efect al fenomenelor ei caracteristice și care nu influențează cursul bolii.

SECONDÁ vb. I v. secunda.

SECUNDÁ, secundez, vb. I. Tranz. 1. A sprijini, a ajuta, a însoți, a fi alături de cineva în acțiunile sale. 2. (Muz.) A acompania. [Var.: secondá vb. I] – Din fr. seconder, lat. secundare.

SECUNDÁR2, -Ă, secundari, -e, adj. 1. Care ocupă locul al doilea (în timp) într-o succesiune. ♦ Era secundară = a doua eră geologică, caracterizată prin apariția primelor păsări, mamifere și pești osoși; era mezozoică. (Ieșit din uz) Curs secundar = ciclu școlar care urma după ciclul primar. (Ieșit din uz) Profesor secundar = profesor care predă în cursul secundar. Sifilis secundar = sifilis aflat în a doua fază, caracterizat prin apariția unor erupții pe piele. 2. Care se plasează pe al doilea plan din punct de vedere al importanței; de mai mică importanță. ◊ (Gram.) Propoziție secundară (și substantivat, f.) = propoziție care nu este de sine stătătoare, depinzând în frază de propoziția principală (din punctul de vedere al înțelesului). Medic secundar (și substantivat, m.) = medic care, în urma unui concurs, este admis să lucreze într-o clinică între 3 și 5 ani, în vederea specializării sale. Fenomen secundar = fenomen patologic puțin important, care apare în cursul unei boli, ca efect al fenomenelor ei caracteristice și care nu influențează cursul bolii. – Din fr. secondaire, lat. secundarius.

SECUNDÁ, secundez, vb. I. 1. Tranz. A urma, a sprijini, a fi alături de cineva în acțiunile lui. Tineretul care l-a secundat nu era însă îndestulător de pregătit. SADOVEANU, E. 50. Capul statului n-ar avea să se teamă că nu va găsi cine să-l secundeze, de cîte ori va cere de la poporul său să-i dea sprijin pentru realizarea unei mari idei civilizatoare. ODOBESCU, S. III 338. ♦ (Franțuzism) A ajuta, a favoriza. Semănăturile... fiind secundate de un timp bun, au crescut. I. IONESCU, D. 298. 2. Intranz. (Muz.) A acompania. (Atestat în forma seconda) Are... la vioară numai trei coarde, dar secondează cu aceeași patimă. REBREANU, I. 12. Seconda atît de fals, că lui însuși îi era rușine. id. ib. 34. – Variantă: secondá vb. I.

SECUNDÁR2, -Ă, secundari, -e, adj. 1. Care ocupă al doilea loc într-o succesiune. ◊ Era secundară = era mezozoică, v. mezozoic. (Învechit) Curs secundar = ciclu școlar care urma după ciclul primar; școală medie. Deși Apostol era silitor, tatăl hotărî să-l trimită, pentru cursurile secundare, la liceul din Năsăud. REBREANU, P. S. 35. Sifilis secundar = sifilis aflat în a doua fază și caracterizat prin apariția unor erupții pe piele. 2. (În opoziție cu principal) Care se plasează pe al doilea plan din punctul de vedere al importanței. V. accesoriu. Problemă de ordin secundar.Pînă acum Ion-vodă juca un rol secundar în analele romîne și forma o lipsă în istoria universală. HASDEU, I. V. 213. ◊ Medic secundar = medic care ocupă locul al doilea, după medicul primar, într-un spital. Fenomen secundar = fenomen patologic puțin important, care apare în cursul unei boli ca efect al fenomenelor ei caracteristice și care nu influențează cursul bolii. (Fiz.) Raze secundare = raze X care însoțesc razele primare.

SECONDÁR, -Ă adj. v. secundar.

SECUNDÁ vb. I. tr. 1. A ajuta, a sprijini, a însoți pe cineva în acțiunile sale etc. 2. (Muz.) A acompania. [Var. seconda vb. I. / < fr. seconder, cf. lat. secundare].

SECUNDÁR, -Ă adj. 1. Care nu vine decât în al doilea rând, de importanță mai mică; accesoriu. ◊ Medic secundar (și s.m.) = medic care, în urma unui concurs este admis să se specializeze într-o clinică; fenomen secundar = fenomen puțin important care apare în cursul unei boli. 2. Care urmează după primul; al doilea. ◊ (Geol.; și s.n.) Era secundară = mezozoic; propoziție secundară = propoziție subordonată, dependentă. // s.n. Ac al ceasornicului care indică secundele. [Var. secondar, -ă adj. / cf. fr. secondaire, lat. secundarius].

SECUNDÁ vb. tr. 1. a ajuta, a sprijini, a însoți pe cineva în acțiunile sale etc. 2. (muz.) a acompania. (< fr. seconder, lat. secundare)

SECUNDÁR2, -Ă adj. 1. în al doilea rând ca importanță, interes etc.; accesoriu. ♦ învățământ ~ = formă de învățământ de al doilea grad, care urmează celui primar; liceal, mediu; (ec.) sector ~ = ansamblu de activități economice în care materiile prime sunt transformate în produse industriale sau bunuri de consum; medic ~ = medic care, în urma unui concurs, este admis să se specializeze într-o clinică; fenomen ~ = fenomen puțin important care apare în cursul unei boli. ◊ (psih.) cu reacții lente, durabile și profunde. 2. care urmează după primul. ♦ era ~ă = mezozoic; propoziție ~ă = propoziție subordonată. (< fr. secondaire, lat. secundarius)

arată toate definițiile

Intrare: secundară
secundară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: seconda
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • seconda
  • secondare
  • secondat
  • secondatu‑
  • secondând
  • secondându‑
singular plural
  • secondea
  • secondați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • secondez
(să)
  • secondez
  • secondam
  • secondai
  • secondasem
a II-a (tu)
  • secondezi
(să)
  • secondezi
  • secondai
  • secondași
  • secondaseși
a III-a (el, ea)
  • secondea
(să)
  • secondeze
  • seconda
  • secondă
  • secondase
plural I (noi)
  • secondăm
(să)
  • secondăm
  • secondam
  • secondarăm
  • secondaserăm
  • secondasem
a II-a (voi)
  • secondați
(să)
  • secondați
  • secondați
  • secondarăți
  • secondaserăți
  • secondaseți
a III-a (ei, ele)
  • secondea
(să)
  • secondeze
  • secondau
  • seconda
  • secondaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • secunda
  • secundare
  • secundat
  • secundatu‑
  • secundând
  • secundându‑
singular plural
  • secundea
  • secundați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • secundez
(să)
  • secundez
  • secundam
  • secundai
  • secundasem
a II-a (tu)
  • secundezi
(să)
  • secundezi
  • secundai
  • secundași
  • secundaseși
a III-a (el, ea)
  • secundea
(să)
  • secundeze
  • secunda
  • secundă
  • secundase
plural I (noi)
  • secundăm
(să)
  • secundăm
  • secundam
  • secundarăm
  • secundaserăm
  • secundasem
a II-a (voi)
  • secundați
(să)
  • secundați
  • secundați
  • secundarăți
  • secundaserăți
  • secundaseți
a III-a (ei, ele)
  • secundea
(să)
  • secundeze
  • secundau
  • secunda
  • secundaseră
Intrare: secundar (adj.)
secundar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secundar
  • secundarul
  • secundaru‑
  • secunda
  • secundara
plural
  • secundari
  • secundarii
  • secundare
  • secundarele
genitiv-dativ singular
  • secundar
  • secundarului
  • secundare
  • secundarei
plural
  • secundari
  • secundarilor
  • secundare
  • secundarelor
vocativ singular
plural
secondar adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secondar
  • secondarul
  • secondaru‑
  • seconda
  • secondara
plural
  • secondari
  • secondarii
  • secondare
  • secondarele
genitiv-dativ singular
  • secondar
  • secondarului
  • secondare
  • secondarei
plural
  • secondari
  • secondarilor
  • secondare
  • secondarelor
vocativ singular
plural
secondariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
secundariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

seconda secunda

  • 1. A fi alături de cineva în acțiunile sale.
    exemple
    • Tineretul care l-a secundat nu era însă îndestulător de pregătit. SADOVEANU, E. 50.
      surse: DLRLC
    • Capul statului n-ar avea să se teamă că nu va găsi cine să-l secundeze, de cîte ori va cere de la poporul său să-i dea sprijin pentru realizarea unei mari idei civilizatoare. ODOBESCU, S. III 338.
      surse: DLRLC
    • Semănăturile... fiind secundate de un timp bun, au crescut. I. IONESCU, D. 298.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Are... la vioară numai trei coarde, dar secondează cu aceeași patimă. REBREANU, I. 12.
      surse: DLRLC
    • Seconda atît de fals, că lui însuși îi era rușine. REBREANU, I. 34.
      surse: DLRLC

etimologie:

secundar (adj.) secondar secondariu secundariu

  • 1. Care ocupă locul al doilea (în timp) într-o succesiune.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: accesoriu (adj.)
    • 1.1. Eră secundară = a doua eră geologică, caracterizată prin apariția primelor păsări, a mamiferelor și peștilor osoși; era mezozoică.
      surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: mezozoic (s.n.)
    • 1.2. ieșit din uz Curs secundar = ciclu școlar care urma după ciclul primar.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Deși Apostol era silitor, tatăl hotărî să-l trimită, pentru cursurile secundare, la liceul din Năsăud. REBREANU, P. S. 35.
        surse: DLRLC
    • 1.3. ieșit din uz Profesor secundar = profesor care predă în cursul secundar.
      surse: DEX '09
    • 1.4. Sifilis secundar = sifilis aflat în a doua fază, caracterizat prin apariția unor erupții pe piele.
      surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. Care se plasează pe al doilea plan din punct de vedere al importanței; de mai mică importanță.
    exemple
    • Problemă de ordin secundar.
      surse: DLRLC
    • Pînă acum Ion-vodă juca un rol secundar în analele romîne și forma o lipsă în istoria universală. HASDEU, I. V. 213.
      surse: DLRLC
    • 2.1. gramatică (și) substantivat feminin Propoziție secundară = propoziție care nu este de sine stătătoare, depinzând în frază de propoziția principală (din punctul de vedere al înțelesului).
      surse: DEX '09 DN
    • 2.2. (și) substantivat masculin Medic secundar = medic care, în urma unui concurs, este admis să lucreze într-o clinică între 3 și 5 ani, în vederea specializării sale.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 2.3. Fenomen secundar = fenomen patologic puțin important, care apare în cursul unei boli, ca efect al fenomenelor ei caracteristice și care nu influențează cursul bolii.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
      • 2.3.1. psihologie Cu reacții lente, durabile și profunde.
        surse: MDN '00
    • 2.4. fizică Raze secundare = raze X care însoțesc razele primare.
      surse: DLRLC
    • 2.5. Învățământ secundar = formă de învățământ de al doilea grad, care urmează celui primar.
      surse: MDN '00 sinonime: liceal mediu (adj.)
    • 2.6. economie Sector secundar = ansamblu de activități economice în care materiile prime sunt transformate în produse industriale sau bunuri de consum.
      surse: MDN '00

etimologie: