19 definiții pentru seconda secunda


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECONDÁ, secondez, vb. I. Tranz. 1. A sprijini, a ajuta, a însoți, a fi alături de cineva în acțiunile sale. 2. (Muz.) A acompania. [Var.: secundá vb. I] – Din fr. seconder, lat. secundare.

SECONDÁ vb. I v. secunda.

secunda vt [At: BĂLCESCU, M. V. 662 / V: ~con~ / Pzi: ~dez / E: lat secundare, fr seconder, ger sekundieren] 1 (Fșa; c. i. mai ales oameni, colectivități sau acțiuni ale lor) A fi alături de cineva în acțiunile sale Si: a ajuta, a asista. 2 (Îvr; c. i. una dintre părțile aflate în duel) A asista în calitate de martori. 3 A ocupa locul al doilea într-o ierarhie. 4 (Muz) A acompania (2).

SECUNDÁ, secundez, vb. I. Tranz. 1. A sprijini, a ajuta, a însoți, a fi alături de cineva în acțiunile sale. 2. (Muz.) A acompania. [Var.: secondá vb. I] – Din fr. seconder, lat. secundare.

SECUNDÁ, secundez, vb. I. 1. Tranz. A urma, a sprijini, a fi alături de cineva în acțiunile lui. Tineretul care l-a secundat nu era însă îndestulător de pregătit. SADOVEANU, E. 50. Capul statului n-ar avea să se teamă că nu va găsi cine să-l secundeze, de cîte ori va cere de la poporul său să-i dea sprijin pentru realizarea unei mari idei civilizatoare. ODOBESCU, S. III 338. ♦ (Franțuzism) A ajuta, a favoriza. Semănăturile... fiind secundate de un timp bun, au crescut. I. IONESCU, D. 298. 2. Intranz. (Muz.) A acompania. (Atestat în forma seconda) Are... la vioară numai trei coarde, dar secondează cu aceeași patimă. REBREANU, I. 12. Seconda atît de fals, că lui însuși îi era rușine. id. ib. 34. – Variantă: secondá vb. I.

SECUNDÁ vb. I. tr. 1. A ajuta, a sprijini, a însoți pe cineva în acțiunile sale etc. 2. (Muz.) A acompania. [Var. seconda vb. I. / < fr. seconder, cf. lat. secundare].

SECUNDÁ vb. tr. 1. a ajuta, a sprijini, a însoți pe cineva în acțiunile sale etc. 2. (muz.) a acompania. (< fr. seconder, lat. secundare)

A SECUNDÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A ajuta (la înfăptuirea unor acțiuni), aflându-se alături. 2) A însoți cu o melodie; a acompania. /<lat. secundare, fr. seconder

secundà v. a ajuta, a favoriza, a servi pe cineva.

*secundéz v. tr. (lat secundare, fr. seconder). Urmez ca ajutor: avocat secundat de secretaru luĭ. Ajut, favorizez: norocu a secundat geniu luĭ Columb.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!secondá (a ~) vb., ind. prez. 3 secondeáză

secundá vb., ind. prez. 1 sg. secundéz, 3 sg. și pl. secundeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SECUNDÁ vb. 1. v. asista. 2. v. acompania.

SECUNDA vb. 1. a ajuta, a asista. (Îl ~ la operație.) 2. (MUZ.) a acompania. (Îl ~ la pian.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

seconda prattica v. musica mensurata; monodie.

Intrare: seconda
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • seconda
  • secondare
  • secondat
  • secondatu‑
  • secondând
  • secondându‑
singular plural
  • secondea
  • secondați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • secondez
(să)
  • secondez
  • secondam
  • secondai
  • secondasem
a II-a (tu)
  • secondezi
(să)
  • secondezi
  • secondai
  • secondași
  • secondaseși
a III-a (el, ea)
  • secondea
(să)
  • secondeze
  • seconda
  • secondă
  • secondase
plural I (noi)
  • secondăm
(să)
  • secondăm
  • secondam
  • secondarăm
  • secondaserăm
  • secondasem
a II-a (voi)
  • secondați
(să)
  • secondați
  • secondați
  • secondarăți
  • secondaserăți
  • secondaseți
a III-a (ei, ele)
  • secondea
(să)
  • secondeze
  • secondau
  • seconda
  • secondaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • secunda
  • secundare
  • secundat
  • secundatu‑
  • secundând
  • secundându‑
singular plural
  • secundea
  • secundați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • secundez
(să)
  • secundez
  • secundam
  • secundai
  • secundasem
a II-a (tu)
  • secundezi
(să)
  • secundezi
  • secundai
  • secundași
  • secundaseși
a III-a (el, ea)
  • secundea
(să)
  • secundeze
  • secunda
  • secundă
  • secundase
plural I (noi)
  • secundăm
(să)
  • secundăm
  • secundam
  • secundarăm
  • secundaserăm
  • secundasem
a II-a (voi)
  • secundați
(să)
  • secundați
  • secundați
  • secundarăți
  • secundaserăți
  • secundaseți
a III-a (ei, ele)
  • secundea
(să)
  • secundeze
  • secundau
  • secunda
  • secundaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

seconda secunda

  • 1. A fi alături de cineva în acțiunile sale.
    exemple
    • Tineretul care l-a secundat nu era însă îndestulător de pregătit. SADOVEANU, E. 50.
      surse: DLRLC
    • Capul statului n-ar avea să se teamă că nu va găsi cine să-l secundeze, de cîte ori va cere de la poporul său să-i dea sprijin pentru realizarea unei mari idei civilizatoare. ODOBESCU, S. III 338.
      surse: DLRLC
    • Semănăturile... fiind secundate de un timp bun, au crescut. I. IONESCU, D. 298.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Are... la vioară numai trei coarde, dar secondează cu aceeași patimă. REBREANU, I. 12.
      surse: DLRLC
    • Seconda atît de fals, că lui însuși îi era rușine. REBREANU, I. 34.
      surse: DLRLC

etimologie: