SECONDA, secondez, vb. I. Tranz. 1. A sprijini, a ajuta, a însoți, a fi alături de cineva în acțiunile sale. 2. (Muz.) A acompania. [Var.: secunda vb. I] – Din fr. seconder, lat. secundare.

seconda v vz secunda

SECONDA vb. I. v. secunda.

SECUNDA vb. I v. seconda.

secunda vt [At: BĂLCESCU, M. V. 662 / V: ~con~ / Pzi: ~dez / E: lat secundare, fr seconder, ger sekundieren] 1 (Fșa; c. i. mai ales oameni, colectivități sau acțiuni ale lor) A fi alături de cineva în acțiunile sale Si: a ajuta, a asista. 2 (Îvr; c. i. una dintre părțile aflate în duel) A asista în calitate de martori. 3 A ocupa locul al doilea într-o ierarhie. 4 (Muz) A acompania (2).

SECUNDA, secundez, vb. I. Tranz. 1. A sprijini, a ajuta, a însoți, a fi alături de cineva în acțiunile sale. 2. (Muz.) A acompania. [Var.: seconda vb. I] – Din fr. seconder, lat. secundare.

SECUNDA, secundez, vb. I. 1. Tranz. A urma, a sprijini, a fi alături de cineva în acțiunile lui. Tineretul care l-a secundat nu era însă îndestulător de pregătit. SADOVEANU, E. 50. Capul statului n-ar avea să se teamă că nu va găsi cine să-l secundeze, de cîte ori va cere de la poporul său să-i dea sprijin pentru realizarea unei mari idei civilizatoare. ODOBESCU, S. III 338. ♦ (Franțuzism) A ajuta, a favoriza. Semănăturile... fiind secundate de un timp bun, au crescut. I. IONESCU, D. 298. 2. Intranz. (Muz.) A acompania. (Atestat în forma seconda) Are... la vioară numai trei coarde, dar secondează cu aceeași patimă. REBREANU, I. 12. Seconda atît de fals, că lui însuși îi era rușine. id. ib. 34. – Variantă: seconda vb. I.

SECUNDA vb. I. tr. 1. A ajuta, a sprijini, a însoți pe cineva în acțiunile sale etc. 2. (Muz.) A acompania. [Var. seconda vb. I. / < fr. seconder, cf. lat. secundare].

SECUNDA vb. tr. 1. a ajuta, a sprijini, a însoți pe cineva în acțiunile sale etc. 2. (muz.) a acompania. (< fr. seconder, lat. secundare)

A SECUNDA ~ez tranz. 1) (persoane) A ajuta (la înfăptuirea unor acțiuni), aflându-se alături. 2) A însoți cu o melodie; a acompania. /<lat. secundare, fr. seconder

secundà v. a ajuta, a favoriza, a servi pe cineva.

*secundéz v. tr. (lat secundare, fr. seconder). Urmez ca ajutor: avocat secundat de secretaru luĭ. Ajut, favorizez: norocu a secundat geniu luĭ Columb.

seconda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. secondez, 3 secondează; conj. prez. 1 sg. să secondez, 3 să secondeze

!seconda (a ~) vb., ind. prez. 3 secondează

secunda vb., ind. prez. 1 sg. secundez, 3 sg. și pl. secundează

secundez.

SECUNDA vb. 1. v. asista. 2. v. acompania.

SECUNDA vb. 1. a ajuta, a asista. (Îl ~ la operație.) 2. (MUZ.) a acompania. (Îl ~ la pian.)

seconda prattica v. musica mensurata; monodie.