15 definiții pentru marginal


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARGINÁL, -Ă, marginali, -e, adj. Care se află la margine; spec. (despre note, glose, comentarii) care este scris pe marginea unui text tipărit sau a unui manuscris. ♦ P. ext. (Despre chestiuni, probleme) Secundar. – Din fr. marginal.

MARGINÁL, -Ă, marginali, -e, adj. Care se află la margine; spec. (despre note, glose, comentarii) care este scris pe marginea unui text tipărit sau a unui manuscris. ♦ P. ext. (Despre chestiuni, probleme) Secundar. – Din fr. marginal.

marginal, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: măr~ / Pl: ~i, ~e / E: fr marginal] 1 (Liv) Care se află la margine. 2 (Spc; d. note, glose, comentarii) Care este făcut pe marginea unui text tipărit sau a unui manuscris. 3 (Pex; d. chestiuni, probleme, idei) Secundar.

MARGINÁL, -Ă, marginali, -e, adj. Care se află la margine; (despre o notă, un comentariu etc.) care e scris pe marginea unui text tipărit sau manuscris. ♦ (Despre o problemă, o propunere etc.) Secundar.

MARGINÁL, -Ă adj. 1. De margine; scris pe marginea unui text. 2. Secundar. [Cf. fr. marginal, it. marginale].

MARGINÁL, -Ă adj. 1. de margine; scris pe marginea unui text. 2. (fig.) lăturalnic, secundar. (< fr. marginal)

MARGINÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care se află la margine; situat la margine. 2) (despre note, observații, comentarii) Care este scris pe marginea unui text tipărit sau a unui manuscris; realizat pe marginea unui text tipărit sau a unui manuscris. 3) Care este mai puțin important; de importanță minoră; secundar. /<fr. marginal

marginal a. scris sau tipărit pe de margini: note marginale.

*marginál, -ă adj. (fr. marginal, it. marginale, d. lat. margo, márginis, margine). Pus la margine: note marginale (la cărțĭ), petre marginale (la trotuare).

mărginal, ~ă a vz marginal


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

marginál adj. m., pl. margináli; f. marginálă, pl. marginále

marginál adj. m., pl. margináli; f. sg. marginálă, pl. marginále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MARGINÁL adj. 1. v. periferic. (Zonă ~.) 2. v. secundar.

MARGINAL adj. 1. periferic. (Zonă ~.) 2. colateral, lăturalnic, minor, neimportant, neînsemnat, secundar, (rar) lateral, (fig.) periferic. (O problemă ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MARGINÁL, -Ă (< fr.) adj. 1. Care se află la margine; spec. scris pe marginea unui text manuscris sau tipărit. ♦ Fig. (Despre probleme, situații etc.) Secundar, fără importanță. 2. (EC. Pol.) Analiză m. = tehnică de analiză a modificării unei variabile dependente cauzată de modificarea unei variabile independente (de ex. costul m. este costul suplimentar necesar pentru a asigura creșterea cu o unitate a volumului producției față de un nivel predeterminat al acestuia).

Intrare: marginal
marginal adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marginal
  • marginalul
  • marginalu‑
  • margina
  • marginala
plural
  • marginali
  • marginalii
  • marginale
  • marginalele
genitiv-dativ singular
  • marginal
  • marginalului
  • marginale
  • marginalei
plural
  • marginali
  • marginalilor
  • marginale
  • marginalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

marginal

etimologie: