SECUNDARĂ s. f. (< adj. secundar, -ă, cf. fr. secondaire, lat. secundarius): propoziție cu înțeles insuficient, care depinde lexical de o altă propoziție din cadrul frazei, ea neputând exista ca unitate de sine stătătoare.◊ ~ regentă: s. de care depinde sintactic o propoziție subordonată, ca în exemplul „E drept că nici afară nu se știe nimic de ceea ce se petrece în mină” (Geo Bogza). ◊ ~ coordonată: s. care se află într-un raport de coordonare prin juxtapunere (coordonată juxtapusă, asindetică) sau prin joncțiune (coordonată joncțională) cu o altă propoziție secundară din frază, ca în exemplele „Miron nu se mai întreabă dacă cineva îl privește, dacă lumea nu cumva bănuiește” (I. Slavici); „Ar fi de dorit să știe unde-i și ce face” (idem).