17 definiții pentru acompania

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACOMPANIA, acompaniez, vb. I. Tranz. 1. A susține o melodie printr-un acompaniament muzical (vocal sau instrumental); a ține isonul. 2. A întovărăși, a însoți pe cineva. [Pr: -ni-a] – Din fr. accompagner.

acompania vt [At: EMINESCU, N. 46 / P: ~ni-a / Pzi: ~iez / E: fr accompagner] 1 A însoți. 2 A executa partea de acompaniament a unei piese muzicale.

*ACOMPANIA (-aniez) vb. tr. 1 A însoți, a întovărăși, a petrece pe cineva 2 🎼 A însoți cu vocea sau cu un instrument partea principală a unei bucăți muzicale întărind-o și mărindu-i astfel efectul: începui să-l acompaniez, bătînd toba cu deștele pe fundul pălăriei (CAR.) [fr. accompagner].

ACOMPANIA, acompaniez, vb. I. Tranz. 1. A susține o melodie printr-un acompaniament muzical (vocal sau instrumental); a ține isonul. 2. A întovărăși, a însoți pe cineva. [Pr.: -ni-a] – Din fr. accompagner.

ACOMPANIA, acompaniez, vb. I. Tranz. 1. A însoți, a susține o melodie cîntată din gură sau dintr-un instrument muzical, cu altă melodie, în armonie cu cea dintîi, cîntată din gură, dintr-un instrument sau dintr-un grup de instrumente. Văzu... o jună fată... acompaniind sunetele ușoare a unor note dumnezeiești cu glasul ei dulce. EMINESCU, N. 46. 2. (Franțuzism) A întovărăși, a însoți, a petrece -pe cineva, a merge împreună cu cineva. Poți să mă acom- paniezi pînă la gară? – Pronunțat: -ni-a.

ACOMPANIA, acompaniez, vb. I. Tranz. 1. A însoți o melodie cîntată din gură sau dintr-un instrument muzical cu altă melodie, în armonie cu cea dintîi, cîntată din gură, dintr-un instrument sau dintr-un grup de instrumente. 2. A întovărăși, a însoți pe cineva. [Pr.: -ni-a] – Fr. accompagner.

ACOMPANIA vb. I. tr. 1. A însoți cu vocea sau cu un instrument partea principală a unei bucăți muzicale. 2. A însoți, a întovărăși pe cineva. [Pron. -ni-a, p. i. 3,6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. / < fr. accompagner, cf. it. accompagnare].

ACOMPANIA vb. tr. 1. a susține cu vocea sau cu un instrument partea principală a unei bucăți muzicale. 2. a însoți pe cineva. (< fr. accompagner)

A ACOMPANIA ~ez tranz. 1) (interpreți sau melodii) A susține printr-un acompaniament. 2) (persoane) A urma în calitate de însoțitor; a însoți; a întovărăși; a conduce. /<fr. accompagner

acompanià v. 1. a însoți (din amicie sau politeță), a petrece pe cineva; 2. a însoți cu un instrument sau cu vocea partea principală a unei bucăți muzicale.

*acompaniéz v. tr. (fr. accompagner). Merg împreună cu cineva, conduc, însoțesc. Escortez. Muz. Cînt împreună cu cineva.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

acompania (a ~) (desp. -ni-a) vb., ind. prez. 1 sg. acompaniez (desp. -ni-ez), 3 acompania, 1 pl. acompaniem; conj. prez. 1 sg. să acompaniez, 3 să acompanieze; ger. acompaniind (desp. -ni-ind)

acompania (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 acompaniază, 1 pl. acompaniem (-ni-em); conj. prez. 3 să acompanieze; ger. acompaniind (-ni-ind)

acompania vb. (sil. -ni-a), ind. prez. 1 sg. acompaniez, 3 sg. și pl. acompaniază, 1 pl. acompaniem (sil. -ni-em); conj. prez. 3 sg. și pl. acompanieze; ger. acompaniind (sil. -ni-ind)

acompania (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. acompaniază, 1 pl. acompaniem, 2 pl. acompaniați, ger. acompaniind, part. acompaniat)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ACOMPANIA vb. 1. (MUZ.) a secunda. (Îl ~ la pian.) 2. v. însoți.

ACOMPANIA vb. 1. (MUZ.) a secunda. (Îl ~ la pian.) 2. a conduce, a duce, a însoți, a întovărăși, a petrece, (reg.) a întroloca. (L-a ~ pînă la poartă.)

Intrare: acompania
  • silabație: -ni-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acompania
  • acompaniere
  • acompaniat
  • acompaniatu‑
  • acompaniind
  • acompaniindu‑
singular plural
  • acompania
  • acompaniați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acompaniez
(să)
  • acompaniez
  • acompaniam
  • acompaniai
  • acompaniasem
a II-a (tu)
  • acompaniezi
(să)
  • acompaniezi
  • acompaniai
  • acompaniași
  • acompaniaseși
a III-a (el, ea)
  • acompania
(să)
  • acompanieze
  • acompania
  • acompanie
  • acompaniase
plural I (noi)
  • acompaniem
(să)
  • acompaniem
  • acompaniam
  • acompaniarăm
  • acompaniaserăm
  • acompaniasem
a II-a (voi)
  • acompaniați
(să)
  • acompaniați
  • acompaniați
  • acompaniarăți
  • acompaniaserăți
  • acompaniaseți
a III-a (ei, ele)
  • acompania
(să)
  • acompanieze
  • acompaniau
  • acompania
  • acompaniaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

acompania, acompaniezverb

  • 1. A susține o melodie printr-un acompaniament muzical (vocal sau instrumental); a ține isonul. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: seconda
    • format_quote Văzu... o jună fată... acompaniind sunetele ușoare a unor note dumnezeiești cu glasul ei dulce. EMINESCU, N. 46. DLRLC
  • 2. A întovărăși, a însoți pe cineva. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Poți să mă acompaniezi până la gară? DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.