24 de definiții pentru secundar (adj.) secondar secondariu secundariu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECUNDÁR2, -Ă, secundari, -e, adj. 1. Care ocupă locul al doilea (în timp) într-o succesiune. ◊ Eră secundară = a doua eră geologică, caracterizată prin apariția primelor păsări, a mamiferelor și peștilor osoși; era mezozoică. (Ieșit din uz) Curs secundar = ciclu școlar care urma după ciclul primar. (Ieșit din uz) Profesor secundar = profesor care predă în cursul secundar. Sifilis secundar = sifilis aflat în a doua fază, caracterizat prin apariția unor erupții pe piele. 2. Care se plasează pe al doilea plan din punct de vedere al importanței; de mai mică importanță. ◊ (Gram.) Propoziție secundară (și substantivat, f.) = propoziție care nu este de sine stătătoare, depinzând în frază de propoziția principală (din punctul de vedere al înțelesului). Medic secundar (și substantivat, m.) = medic care, în urma unui concurs, este admis să lucreze într-o clinică între 3 și 5 ani, în vederea specializării sale. Fenomen secundar = fenomen patologic puțin important, care apare în cursul unei boli, ca efect al fenomenelor ei caracteristice și care nu influențează cursul bolii. – Din fr. secondaire, lat. secundarius.2

secundar2, [At: M. COSTIN, LET. I, 20/2 / V: (înv) ~iu, ~condar, ~condariu / Pl: ~i, ~e / E: lat secundarius, fr secondaire] 1-2 a (Înv) Secund1 (1-2). 3 a (Pex) Care este lipsit de importanță Si: satelit (1), colateral, lăturalnic, marginal, minor, neimportant, periferic, lateral. 4-5 sm, a (Șîs Medic ~, doctor ~) (Grad în ierarhia medicală) care urmează imediat după medicul stagiar și care precedă medicul specialist și medicul primar. 6 sm (Pex) Medic secundar (5). 7 sm (Îlav) În ~ În al doilea rând. 8 a (Spc; d. propoziții sau d. părți de propoziție) Care depinde, din punct de vedere gramatical, de o altă parte de propoziție (principală) Si: subordonat. 9 sf Propoziție subordonată. 10 a (Muz; d. voci) Care, în compoziție, servește la completarea armoniilor, sprijinind vocea principală care poartă melodia. 11 a (Muz; îs) Ton ~ Ton armonic superior și de combinație. 12 a Care se produce după un alt eveniment, în a doua fază, fiind legat (sau chiar determinat) de faza anterioară (de obicei inițială). 13 a (Îs) Învățământ ~ (sau, înv, învățătură ~ă) Treaptă a învățământului public care continuă învățământul primar Si: învățământ mediu. 14 a (Iuz; îs) Școală ~ă (sau curs ~) Școală de învățământ secundar (12) Si: gimnaziu, liceu, școală medie. 15 a (Iuz; îs) Curs ~ Ciclu de cursuri care se predau în învățământul secundar (12). 16 a (Iuz; îs) Studii (sau, îvr, învățături) ~e Studii făcute într-o școală secundară (13). 17-18 sf, a (Iuz; șîs Clasă ~ă) (Studii) care au fost făcute într-un an de învățământ secundar (12). 19 a (Iuz; îs) Profesor (de cursul) ~ Profesor care predă în învățământul secundar (12). 20 a (Îs) Raze ~e Raze X care sunt emise de un corp bombardat cu raze X primare. 21 a (Glg; d. straturi, terenuri etc.) Care aparține celei de-a doua eră geologică Si: mezozoic. 22 a (Glg; d. straturi, terenuri etc.) Care se referă la cea de-a doua eră geologică Si: mezozoic. 23-24 sn, a (Șîs Eră ~ă) A doua eră geologică, caracterizată prin mișcări importante ale scoarței pământești și prin apariția primelor păsări, a primelor mamifere și a primilor pești osoși Si: mezozoic. 25 s Grupă de straturi geologice din secundar2 (22) Si: mezozoic. 26 a (Îs) Fenomen ~ Fenomen patologic puțin important care apare în cursul unei boli ca efect al fenomenelor ei caracteristice și care nu influențează cursul bolii.

SECUNDÁR2, -Ă, secundari, -e, adj. 1. Care ocupă locul al doilea (în timp) într-o succesiune. ♦ Era secundară = a doua eră geologică, caracterizată prin apariția primelor păsări, mamifere și pești osoși; era mezozoică. (Ieșit din uz) Curs secundar = ciclu școlar care urma după ciclul primar. (Ieșit din uz) Profesor secundar = profesor care predă în cursul secundar. Sifilis secundar = sifilis aflat în a doua fază, caracterizat prin apariția unor erupții pe piele. 2. Care se plasează pe al doilea plan din punct de vedere al importanței; de mai mică importanță. ◊ (Gram.) Propoziție secundară (și substantivat, f.) = propoziție care nu este de sine stătătoare, depinzând în frază de propoziția principală (din punctul de vedere al înțelesului). Medic secundar (și substantivat, m.) = medic care, în urma unui concurs, este admis să lucreze într-o clinică între 3 și 5 ani, în vederea specializării sale. Fenomen secundar = fenomen patologic puțin important, care apare în cursul unei boli, ca efect al fenomenelor ei caracteristice și care nu influențează cursul bolii. – Din fr. secondaire, lat. secundarius.

SECUNDÁR2, -Ă, secundari, -e, adj. 1. Care ocupă al doilea loc într-o succesiune. ◊ Era secundară = era mezozoică, v. mezozoic. (Învechit) Curs secundar = ciclu școlar care urma după ciclul primar; școală medie. Deși Apostol era silitor, tatăl hotărî să-l trimită, pentru cursurile secundare, la liceul din Năsăud. REBREANU, P. S. 35. Sifilis secundar = sifilis aflat în a doua fază și caracterizat prin apariția unor erupții pe piele. 2. (În opoziție cu principal) Care se plasează pe al doilea plan din punctul de vedere al importanței. V. accesoriu. Problemă de ordin secundar.Pînă acum Ion-vodă juca un rol secundar în analele romîne și forma o lipsă în istoria universală. HASDEU, I. V. 213. ◊ Medic secundar = medic care ocupă locul al doilea, după medicul primar, într-un spital. Fenomen secundar = fenomen patologic puțin important, care apare în cursul unei boli ca efect al fenomenelor ei caracteristice și care nu influențează cursul bolii. (Fiz.) Raze secundare = raze X care însoțesc razele primare.

SECUNDÁR, -Ă adj. 1. Care nu vine decât în al doilea rând, de importanță mai mică; accesoriu. ◊ Medic secundar (și s.m.) = medic care, în urma unui concurs este admis să se specializeze într-o clinică; fenomen secundar = fenomen puțin important care apare în cursul unei boli. 2. Care urmează după primul; al doilea. ◊ (Geol.; și s.n.) Era secundară = mezozoic; propoziție secundară = propoziție subordonată, dependentă. // s.n. Ac al ceasornicului care indică secundele. [Var. secondar, -ă adj. / cf. fr. secondaire, lat. secundarius].

SECUNDÁR2, -Ă adj. 1. în al doilea rând ca importanță, interes etc.; accesoriu. ♦ învățământ ~ = formă de învățământ de al doilea grad, care urmează celui primar; liceal, mediu; (ec.) sector ~ = ansamblu de activități economice în care materiile prime sunt transformate în produse industriale sau bunuri de consum; medic ~ = medic care, în urma unui concurs, este admis să se specializeze într-o clinică; fenomen ~ = fenomen puțin important care apare în cursul unei boli. ◊ (psih.) cu reacții lente, durabile și profunde. 2. care urmează după primul. ♦ era ~ă = mezozoic; propoziție ~ă = propoziție subordonată. (< fr. secondaire, lat. secundarius)

SECUNDÁR2 ~ă (~i, ~e) 1) Care ocupă un loc secund; situat pe al doilea loc; colateral. 2) Care este mai puțin important; de importanță mai mică; marginal. Rol ~. Produs ~.(Propoziție) ~ă propoziție dependentă de altă propoziție. /<lat. secundarius, fr. secondaire

secundar a. 1. care vine în al doilea rând, accesoriu; 2. se zice de învățământul intermediar între cel primar și cel superior; 3. instituțiunile unde se capătă acest învățământ: școalele secundare se mai numesc gimnazii, licee, seminarii, externate.

*secundár, -ă adj. (lat. secundarius, fr. secondaire). Accesoriŭ, maĭ puțin important, de al doilea rînd: importanță secundară. Învățămintu secundar, școala secundară, care e între școala primară și universitate (liceu saŭ gimnaziu, seminariu, școala comercială, profesională ș.a.). Profesor secundar, profesor de școală secundară. Med. Care se arată după altele, vorbind de semnele boalelor. Geol. Era secundară, era caracterizată pin mulțimea reptilelor și a amoniților și pin aparițiunea păsărilor și mamiferelor.

SECONDÁR, -Ă adj. v. secundar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

secundár1 adj. m., pl. secundári; f. secundáră, pl. secundáre

secundár adj. m., pl. secundári; f. sg. secundáră, pl. secundáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SECUNDÁR adj. 1. v. mezozoic. 2. v. liceal. 3. v. auxiliar. 4. v. subordonat. 5. colateral, lăturalnic, marginal, minor, neimportant, neînsemnat, (rar) lateral, (fig.) periferic. (O problemă ~.) 6. mic, minor, redus. (Problemă de importanță ~.) 7. v. neesențial. 8. episodic, neesențial. (Un rol ~ într-o piesă.)

SECUNDAR adj. 1. (GEOL.) mezozoic. (Era ~.) 2. liceal. (Învățămînt ~.) 3. accesoriu, anex, auxiliar, subsidiar. (Element ~ într-un mecanism.) 4. (GRAM.) dependent, subordonat. (Propoziție ~.) 5. colateral, lăturalnic, marginal, minor, neimportant, neînsemnat, (rar) lateral, (fig.) periferic. (O problemă ~.) 6. mic, redus. (Problemă de importanță ~.) 7. accidental, neesențial. (Un aspect ~.) 8. episodic, neesențial. (Un rol ~ într-o piesă.)

Secundar ≠ central, esențial, primar, principal

GRUPĂ SECUNDÁRĂ s. v. subgrupă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SECUNDÁR, -Ă adj. (cf. fr. secondaire, lat. secundaris): în sintagmele funcție secundară, parte de propoziție secundară, propoziție secundară, sens secundar și vocabular secundar (v.).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SECUNDÁR2, -Ă, (< fr.) adj. 1. Care ocupă locul al doilea într-o succesiune, într-o ierarhie. ◊ (GEOL.) Eră s. = Mezozoic. 2. Care se plasează pe al doilea plan din punctul de vedere al importanței; accesoriu (1). ◊ Propoziție s. (și subst. f.) ◊ Propoziție subordonată dependentă, în cadrul unei fraze, de propoziția principală din punctul de vedere al sensului. Medic s. = medic admis să se specializeze într-o clinică, după ce a susținut un concurs. Vegetație s. (asociație vegetală s.) = vegetație care apare (după îndepărtarea prin acțiunea omului a vegetației inițiale) ca urmare a dinamicii proprii a covorului vegetal (fără a fi semănată sau plantată de om), reflectând în compoziția ei floristică influența condițiilor locale de mediu. Se menține ca atare ca urmare a utilizării antropice moderate; dacă utilizarea antropică încetează, tinde să evolueze spre tipul de vegetație inițial, dacă presiunea antropică este prea mare se degradează. Asociațiile de pajiști folosite ca pășuni și fânețe în România au în cele mai multe cazuri caracter secundar, fiind formate în urma defrișării pădurii sau a rariștilor și tufărișurilor subalpine. Sin. vegetație seminaturală.

Intrare: secundar (adj.)
secundar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secundar
  • secundarul
  • secundaru‑
  • secunda
  • secundara
plural
  • secundari
  • secundarii
  • secundare
  • secundarele
genitiv-dativ singular
  • secundar
  • secundarului
  • secundare
  • secundarei
plural
  • secundari
  • secundarilor
  • secundare
  • secundarelor
vocativ singular
plural
secondar adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secondar
  • secondarul
  • secondaru‑
  • seconda
  • secondara
plural
  • secondari
  • secondarii
  • secondare
  • secondarele
genitiv-dativ singular
  • secondar
  • secondarului
  • secondare
  • secondarei
plural
  • secondari
  • secondarilor
  • secondare
  • secondarelor
vocativ singular
plural
secondariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
secundariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

secundar (adj.) secondar secondariu secundariu

  • 1. Care ocupă locul al doilea (în timp) într-o succesiune.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: accesoriu (adj.)
    • 1.1. Eră secundară = a doua eră geologică, caracterizată prin apariția primelor păsări, a mamiferelor și peștilor osoși; era mezozoică.
      surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: mezozoic (s.n.)
    • 1.2. ieșit din uz Curs secundar = ciclu școlar care urma după ciclul primar.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Deși Apostol era silitor, tatăl hotărî să-l trimită, pentru cursurile secundare, la liceul din Năsăud. REBREANU, P. S. 35.
        surse: DLRLC
    • 1.3. ieșit din uz Profesor secundar = profesor care predă în cursul secundar.
      surse: DEX '09
    • 1.4. Sifilis secundar = sifilis aflat în a doua fază, caracterizat prin apariția unor erupții pe piele.
      surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. Care se plasează pe al doilea plan din punct de vedere al importanței; de mai mică importanță.
    exemple
    • Problemă de ordin secundar.
      surse: DLRLC
    • Pînă acum Ion-vodă juca un rol secundar în analele romîne și forma o lipsă în istoria universală. HASDEU, I. V. 213.
      surse: DLRLC
    • 2.1. gramatică (și) substantivat feminin Propoziție secundară = propoziție care nu este de sine stătătoare, depinzând în frază de propoziția principală (din punctul de vedere al înțelesului).
      surse: DEX '09 DN
    • 2.2. (și) substantivat masculin Medic secundar = medic care, în urma unui concurs, este admis să lucreze într-o clinică între 3 și 5 ani, în vederea specializării sale.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 2.3. Fenomen secundar = fenomen patologic puțin important, care apare în cursul unei boli, ca efect al fenomenelor ei caracteristice și care nu influențează cursul bolii.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
      • 2.3.1. psihologie Cu reacții lente, durabile și profunde.
        surse: MDN '00
    • 2.4. fizică Raze secundare = raze X care însoțesc razele primare.
      surse: DLRLC
    • 2.5. Învățământ secundar = formă de învățământ de al doilea grad, care urmează celui primar.
      surse: MDN '00 sinonime: liceal mediu (adj.)
    • 2.6. economie Sector secundar = ansamblu de activități economice în care materiile prime sunt transformate în produse industriale sau bunuri de consum.
      surse: MDN '00

etimologie: