9 intrări

84 de definiții

din care

Explicative DEX

SAIA3, saiele, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură (subțire) de lână. ♦ Îmbrăcăminte confecționată din această țesătură. [Pr.: sa-ia] – Din tc. saya.

SAIA3, saiele, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură (subțire) de lână. ♦ Îmbrăcăminte confecționată din această țesătură. [Pr.: sa-ia] – Din tc. saya.

SAIA2, saiele, s. f. (Reg.) Adăpost (improvizat) pentru vite, în special pentru oi. [Pr.: sa-ia] – Din tc. saye „umbră”.

SAIA2, saiele, s. f. (Reg.) Adăpost (improvizat) pentru vite, în special pentru oi. [Pr.: sa-ia] – Din tc. saye „umbră”.

SAIA1, saiele, s. f. (Înv. și pop.) Ață pentru însăilat; p. ext. cusătură provizorie, cu împunsături rare; șular. [Pr.: sa-ia] – Cf. însăila.

saia3 sf [At: CIHAC, II, 694 / P: sa-ia / V: (înv) seia, (reg) sai, ~ș sn / Pl: ~iele / E: tc saya] 1 (Înv) Țesătură (subțire) de lână sau de bumbac. 2 Obiect de îmbrăcăminte confecționat din saia3 (1).

saia2 sf [At: DOC. EC. 70 / P: sa-ia / V: (reg) ~ie, săia, șa~ / Pl: ~iele, (reg) ~ieli / E: tc saye] 1 Construcție improvizată mai ales din nuiele, stuf, pământ, ori făcută din lemn sau zid, cu sau fără acoperiș, servind ca adăpost pentru oi, vite, unelte, nutreț etc Si: saivan (2). 2 (Reg; prc) Gard improvizat în jurul adăpostului pentru vite. 3 (Reg; prc) Podul grajdului.

saia1 sf [At: IORGA, S. D. VIII, 16 / P: sa-ia / V: (reg) salai sn, săia, sălai sn / Pl: ~iele, (înv) ~le / E: ns cf însăila] 1 (Îvp) Ață pentru însăilat. 2 (Pex) Cusătură provizorie, cu împunsături rare Si: însăilătură, (reg) pular (2), seilătură. 3 (Înv) Cusătură ornamentală cu împunsături rare. 4 (Reg) Rochie proastă (parcă doar însăilată).

SAIA1, saiele, s. f. Ață pentru însăilat; p. ext. cusătură provizorie, cu împunsături rare; șular. [Pr.: sa-ia] – Et. nec. Cf. însăila.

SAIA2, saiele, s. f. Cusătură provizorie, cu împunsături rare (v. însăilătură); ață care servește pentru o astfel de cusătură. V. șular.

SAIA3, saiele, s. f. (Regional) Adăpost pentru vite, în special pentru oi. V. saivan. Înapoia grajdurilor se întindea ograda în care se găseau cotețele de porci și păsări, saiaua oilor. MIHALE, O. 65. Un bordei acoperit cu paie... cîteva saiele și olumuri pentru vite... iată adăpostul... ce le poate oferi baciul de la Rădana. ODOBESCU, S. III 18. Colibele... erea făcute întocmai ca niște saiele învălite cu frunze. GORJAN, H. II 43. Numa balta ne desparte, Și-o grădină, Și-o fîntînă, Și-o pustie de saia. ȘEZ. II 221.

SAIA1 s. f. (Învechit și popular) Un fel de postav; p. ext. îmbrăcăminte confecționată din acest postav. Călare p-un bididiu, cu saiaua-nfiptă-n brîu. PĂSCULESCU, L. P. 204. Să-mi dai glugă ciobănească, Ca să-ți dau saia domnească. TEODORESCU, P. P. 501.

SAIA ~ele f. 1) Cusătură rară, făcută pentru a îmbina provizoriu părțile componente ale unei haine; însăilătură. 2) Ață de însăilat. [Art. saiaua; Sil. sa-ia] /<turc. saya, it. saia

saià f. staul (de oi și capre): saielele cu vite OD. [Turc. SAYÈ].

saià f. serjă și rochie făcută dintr’însa: cu saiaua înfiptă ’n brâu POP. [Turc. SAIÁ].

3) saĭá f., pl. ĭele (turc. saĭe, staul, d. pers. saĭe, umbră. V. saĭvan). Munt. Mold. Staul de stuf pentru oĭ și capre (care poate fi vara și fără acoperemînt, adică perdea) orĭ și șopron de adăpostit în obor vite, paĭe și fîn. V. olum, odaĭe, otac.

2) saĭá f., pl. ĭele (var. din sailă). Mold. Munt. Sailă, însăĭlătură. Fig. (Cov.) Rochie proastă (ca și cum ar fi numaĭ însăĭlată): Ce maĭ rochie! Par’că-ĭ o saĭa! (Cp. și cu saĭa 1).

1) saĭá f., pl. ĭele (turc. saĭa; ngr. saĭá; sagĭa și ságinon, un fel de pînză groasă; vsl. sagŭ, sac, it. saja, saio; pv. saga, saia, fr. saie, sayon, manta; mlat. sagia, saia, d. lat. saga și sagum [cuv. galic], manta militară; vgr. ságos). Munt. Un fel de manta țărănească: c’o saĭa sumeasă’n brîŭ (P.P.). Cov. Un fel de stofă rară de bumbac care se afla în negoț pe la 1870 (Cp. și cu saĭa 2).

SFII, sfiesc, vb. IV. Refl. A fi reținut de timiditate sau de un sentiment de jenă, de rușine, de teamă, a nu avea îndrăzneală, a se jena să...; a se intimida, a se rușina de... – Din sl. svĕniti sen.

SFII, sfiesc, vb. IV. Refl. A fi reținut de timiditate sau de un sentiment de jenă, de rușine, de teamă, a nu avea îndrăzneală, a se jena să...; a se intimida, a se rușina de... – Din sl. svĕniti sen.

SOIA s. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori mici, albe sau violete și cu fructul în formă de păstaie, având semințele bogate în grăsimi și protide, folosite în industria alimentară, în farmacie etc. (Glycine hispida). – Din fr. soja, soya, germ. Soja.

SOIA s. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori mici, albe sau violete și cu fructul în formă de păstaie, având semințele bogate în grăsimi și protide, folosite în industria alimentară, în farmacie etc. (Glycine hispida). – Din fr. soja, soya, germ. Soja.

sai sn vz saia3

saiaș sn vz saia3

saie sf vz saia2

salai sn vz saia1

săia2 sf vz soia2[1]

  1. Există o singură definiție pentru soia, nu două, iar definiția nu menționează varianta săia. — cata

săia1 sf vz soia1

sălai1 sn vz saia1 corectat(ă)

i v vz sfii

seia sf vz saia3

sfei v vz sfii

sfii vr [At: PSALT. HUR. 59V/6 / V: (îrg) sfei, sii, sâi, (înv) svii, (reg) shii, fii, hii / Pzi: ~iesc / E: vsl свѣнити сѧ] 1 (Asr; d. oameni) A se teme2 (1). 2 (Udp „de” care indică ființe sau manifestări ale lor) A se reține de la ceva. 3 (Înv; îe) A-și ~ cuvântul A se teme să spună în mod deschis ceea ce gândește. 4 (D. oameni) A avea un sentiment de reținere (din cauza absenței îndrăznelii, a încrederii în sine, a îngâmfării, sau de teamă etc.) față de cineva sau de ceva (mai ales față de o persoană care se impune prin vârstă, prin prestigiu, prin funcții etc.) Si: a se jena, a se rușina, (îrg) a se stânjeni (5), (înv) a se stidi, (îvr) a se scandalisi, (reg) a se teși. 5 (Înv; îe) A-și ~ inima A se simți rușinat. 6 (Asr) A se îndoi. 7 (Îvr) A se abate2 (1). 8 (Îrg) A se feri (19). 9 (Mol; d. cai; îf sâi) A se speria. 10 (Îrg) A se zgârci. 11 (Pex) A-și târî picioarele din cauza durerii. 12 (Reg; îf shii) A se dezgusta (de un anumit fel de mâncare).

shii v vz sfii

sii v vz sfii

soia sfs [At: ENC. ROM. / P: so-ia / V: (rar) soie / E: fr soya, ger Soja] 1 Plantă anuală din familia leguminoaselor, originară din Extremul Orient, cu flori mici, albe sau violete și cu fructul în formă de păstaie, cu semințele bogate în grăsimi și grotide, fiind folosite în industria alimentară, în farmacie etc. Si: fasole japoneză (Glycina maxima). 2 (Îs) ~ furajeră Soia cultivată și folosită ca plantă furajeră.

soie sf vz soia

svii v vz sfii

șaia sf vz saia2

șăia vt [At: I. CR. II, 207 / Pzi: ~iez / E: șa3] (Reg) A înșeua.

FASOLE, Mold. Bucov. FASO (pl. -le) sf. 🌿 1 Plantă leguminoasă, originară din America, ale cărei păstăi, verzi sau galbene (FASOLE-ȚUCĂRĂ), sau boabe (albe, roșiatice, pestrițe, etc.) sînt foarte întrebuințate în alimentațiune (🖼 2048) (Phaseolus vulgaris); unele specii sînt agățătoare și se încolăcesc în jurul porumbilor, printre cari sînt semănate sau al aracilor ori parilor puși anume (~ -DE-ARACI, ~ -DE-PAR), altele, au tulpina scurtă și se susțin singure (~ -OLOA, ~ -PITI) (Phaseolus nanus); cele mai răspîndite și căutate varietăți în țară sînt: ~A-OUȘOA, cultivată mai mult în Moldova, ~A-OBĂDA, răspîndită în Muntenia și ~A-LĂTĂREAȚĂ în formă de rinichi, ~A-ȚUCĂRĂ, cu păstaia lungă și galbenă; o altă varietate, numită ~-MARE, originară din America de Sud, face flori mari, de un roșu aprins sau albe. și se cultivă adesea ca plantă ornamentală (Phaseolus multiflorus) 2 FASOLEA-CIOAREI-REMF 3 FASOLE-JAPONE-SOIE 4 Păstaia plantei pînă nu se desvoltă într’însa boabele; numită și ~ verde 5 Bobul din păstăi, ajuns la maturitate 6 pop. Dinte: Strînge-ți lipitorile, Că se văd fasolele ALECS., strînge-ți fasolele VOR., închide-ți gura să nu se vază dinții 7 familiar A da ca la ~, a lovi cu putere, fără milă [ngr.].

SFII, sfiesc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine rezervată sau șovăielnică, impusă de timiditate, de nesiguranță, de teamă sau de rușine; a fi lipsit de îndrăzneală, a se jena să... Trage cu urechea și Alexandru Glanetașu... sfiindu-se totuși să se vîre între bogătași. REBREANU, I. 14. [Cei trei frați] s-au sfiit să meargă mai departe. SBIERA, P. 5. [Boierii] sfiindu-se a se întoarce fără nici o ispravă la Tomșa, cerură voie [lui Lăpușneanu] să rămîie a-l întovărăși. NEGRUZZI, S. I 142. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» și arătînd persoana care impune rezerva) Oamenii se cam sfiau de Filoftei Romanov. DUMITRIU, P. F. 3. Veneam de la țară. Mă sfiam de toată lumea, de colegii cutezători și guralivi. GALACTION, O. I 14. Mă rătăcisem căscînd gura în toate părțile... și ascultînd la miile de păsărele ce cîntau pe rămurele și fără a se sfii de mine. ISPIRESCU, L. 244. ♦ Tranz. fact. (Astăzi numai popular) A intimida, a înfricoșa. Gîra-mîra nu-l sfiește. PANN, la TDRG. (În forma sii) Ce-l tremură, ce-l siește? I. CR. III 144. – Variante: (astăzi numai popular) i (DRĂGHICI, R. 239, ȘEZ. VII 142), sii vb. IV.

SII vb. IV v. sfii.

I vb. IV. v. sfii.

I vb. IV v. sfii.

SOIA s. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, originară din Extremul Orient și cultivată și la noi, din care se extrage ulei, făină și fibre (Soja hispida).

SOIA s.f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, originară din Asia, ale cărei semințe sunt folosite în industria alimentară, în farmacie etc. [< fr. soja, soya].

SOIA s. f. plantă erbacee leguminoasă, originară din Asia, ale cărei semințe, bogate în grăsimi și în proteine, sunt folosite în industria alimentară, în farmacie etc. (< fr. soja, soya, germ. Soja)

A SFII ~esc tranz. A face să se sfiască; a rușina; a jena. /<sl. svĕniti sen

A SE SFII mă ~esc intranz. A fi cuprins de rușine; a se rușina; a se jena; a se stingheri; a se stânjeni. /<sl. svĕniti sen

SOIA f. Plantă erbacee agricolă, cultivată pentru fructele sale păstăi cu boabe mărunte, galbene și oleaginoase, ce se folosesc în alimentație, medicină și industrie. [G.-D. soiei; Sil. so-ia] /<fr. soya, germ. Soja

săì v. Mold. a se speria (de cai). [V. sfiì].

sfiì v. 1. a se teme: s’a sfiit să meargă în pădure; 2. a fi sfios: nu te sfii să vorbești. [Vechiu-rom. sfiì = slav. SŬVITI SĒ, a se strânge la sine].

siì v. Mold. a se sfii: de ce vă siiți de noi? AL. [V. sfiì].

sfiésc (mă) v. refl. (vsl. sŭviti și svĭenitĭ sen, a te abține1; bg. svĭenĭy se, îs timid, mă sfiesc). Mă cam tem, daŭ semne de frică: acest cal se sfieșie de automobil. Simt respect orĭ frică: copiiĭ se sfiesc de părințĭ, s’a sfiit să vorbească. – În est și sfĭesc. Vechĭ siesc (ca la Dos. V. S. 24 Fb.).[1]

  1. 1. În original greșit: a te obține (după îndreptările făcute de autor la sfârșitul dicționarului). — LauraGellner

siésc V. sfiesc.

sîĭésc, V. sfiesc.

Ortografice DOOM

saia (înv., pop.) s. f., art. saiaua, g.-d. art. saielei; pl. saiele

saia (înv., pop.) s. f., art. saiaua, g.-d. art. saielei; pl. saiele, art. saielele

saia (cusătură, adăpost pentru vite, postav) s. f., art. saiaua, g.-d. art. saielei; (cusături, adăposturi pentru vite) pl. saiele

saia, pl. saiele

sfii (a se ~) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă sfiesc, 3 sg. se sfiește (desp. sfi-eș-), imperf. 1 sg. mă sfiam (desp. sfi-am), perf. s. 1 sg. mă sfiii; conj. prez. 1 sg. să mă sfiesc, 3 să se sfiască; imper. 2 sg. afirm. sfiește-te, ger. sfiindu-mă (desp. sfi-in-)

soia s. f., g.-d. art. soiei

!sfii (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sfiește, imperf. 3 sg. se sfia; conj. prez. 3 să se sfiască; ger. sfiindu-se

soia s. f., g.-d. art. soiei

sfii vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfiesc, imperf. 3 sg. sfia; conj. prez. 3 sg. și pl. sfiască; ger. sfiind

soia s. f., g.-d. art. soiei

soia, gen. soiei

sfiesc, sfiască 3 conj., sfiam 1 imp.

Etimologice

saia (saiele), s. f.1. Pînză groasă de bumbac cu țesătură rară. – 2. Îmbrăcăminte din saia. – 3. Gard, împrejmuire de zăbrele pentru țarc. – 4. Ață de însăilat. Tc. saya (Cihac, II, 694; Șeineanu, II, 307; Lokotsch 1778; Conev 80; Ronzevalle 105). Dicționarele disting trei cuvinte diferite: saia „gard”, din tc. saya < mgr. σαγία, cf. it. saia, sp. sayo, bg., sb. saja (Tiktin); saia „gard”, din tc. saya < per. saye „umbră” (Șeineanu); și saia „ață de însăilat”, de origine necunoscută pentru majoritatea cercetătorilor, legat de Cihac, II, 324, cu un „a săi” „a însăila”, neatestat, din sl. šiti, šiją „a coase”, care pare dificil fonetic. Este de presupus că cele trei accepții provin din aceeași idee comună de „țesătură rară”. Din pl. saiele s-a reconstituit un sing. săialăsailă, s. f. (ață de însăilat), deși schimbarea de accent apare rar (după Scriban, din germ. Seil „funie”); și de aici însăila (var. înseila), vb. (a coase rar), pe care Scriban, Arhiva, 1923, 284, îl derivă din mag. szál „fir”, și Drăganu, Dacor., V, 368, din mag. szélelni „a întări marginea” din szél „margine”; însăilătură, s. f. (saia). Pentru sematism cf. perdea. Saiac (var. și(i)ac), s. n. (dimie), din tc. șayak, cf. ngr. σαγιάϰι, bg. šaek, sb. šajak, este un der. de la același cuvînt.

i (-ăesc, it), vb. – (Trans. de V.) A fi, a sta, a rămîne. Origine necunoscută. Cuvînt rar, pe care Densusianu, GS, IV, 153, îl leagă, cu puțină probabilitate de avest. sav- „a se afla”.

sfii (-iesc, -it), vb. refl.1. A fi jenat, a se intimida, a se teme. – 2. A se rușina, a se zăpăci. – Var. Mold. sîi, sii și der. Sl. svĕniti sę, svĕnją sę (Tiktin; Candrea), cf. bg. svenjă se.Der. sfială, s. f. (timiditate, teamă, rușine); sfiicios (var. sfielnic, sfieț), adj. (timid, retras, rușinos); sfiiciune, s. f. (timiditate); sființă, s. f. (înv., timiditate); sfiicios, adj. (timid).

Jargon

SOIA s.f. Plantă anuală din fam. leguminoaselor (Glycine hispida, Glycine maxima), utilizată ca plantă furajeră, iar boabele de soia și în alimentația umană, soia fiind una din cele cinci semințe sfinte ale Chinei. Există boabe de soia galbene, verzi, roșii și negre. Din ele se prepară ulei de soia, tofu („brânză de soia”), miso (pastă dulce de soia), făină de soia, din care se produc harusame (tăiței subțiri, transparenți ca sticla); preponderent, din soia se obține așa-numita carne vegetală, un extract de proteine vegetale utilizat ca înlocuitor de carne în preparatele dietetice, iar semințele încolțite de soia sunt foarte apreciate ca ingrediente delicate în diverse preparate culinare.

Enciclopedice

SÂI, râu, afl. stg. al Dunării în amonte de Turnu Măgurele; 81 km. Izv. din C. Boian și curge paralel și în apropiere de cursul inferior al Oltului. Este un vechi curs, părăsit, al Oltului, fapt pentru care mai este denumit, sugestiv, Oltu Mic.

SÓIA (< fr., germ.) s. f. Plantă anuală din familia leguminoaselor, originară din China și Japonia, cu frunze trifoliate, mari, păroase (Glycine hispida = max). Păstaie ușor curbată, păroasă, galbenă, cu 2-4 boabe care conțin 34-39% protide, 19-20% substanțe grase și cantități importante de vitamine. În prezent cultivată pe tot Globul. Are multiple întrebuințări ca plantă furajeră sau în ind. alim. (ulei, făinuri, preparate care înlocuiesc carnea în alimentație etc.); din uleiul de s. se prepară lecitina. Boabele de s. sunr un aliment complet, ușor digerabil, energetic, remineralizant. Recomandată în regimul diabeticilor, iar uleiul de s. pentru reducerea colesterolului. Cultivată în China de peste cinci mii de ani, în Europa din 1739, în România din 1876.

Sai/a, -ca, -e, -ia v. Isaia 2, 6.

Săia v. Isaia 4.

Sinonime

SAIA s. v. însăilătură, staul, șular.

saia s. v. ÎNSĂILĂTURĂ. STAUL. ȘULAR.

I vb. v. speria.

SFII vb. a se jena, a se rușina, (înv. și reg.) a se stânjeni, (înv.) a se scăndăli, a se stidi, (reg. fig.) a se teși. (Hai, nu te ~, spune!)

SOIA s. (BOT.; Glycine hispida sau max) fasole-japoneză, fasole-soia.

SFII vb. a se jena, a se rușina, (înv. și reg.) a se stînjeni, (înv.) a se scăndăli, a se stidi, (reg. fig.) a se teși. (Hai, nu te ~, spune!)

i vb. v. SPERIA.

SOIA s. (BOT.; Glycine hispida) fasole-japoneză.

Regionalisme / arhaisme

i, săiesc, vb. IV refl. (înv. și reg.; despre cai) a se speria.

sii, siesc, vb. IV refl. (reg.) a se sfii.

șăia, șăiez, vb. I (înv. și pop.) a înșeua calul.

Intrare: Saia
nume propriu (I3)
  • Saia
Intrare: saia (adăpost)
substantiv feminin (F155)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saia
  • saiaua
plural
  • saiele
  • saielele
genitiv-dativ singular
  • saiele
  • saielei
plural
  • saiele
  • saielelor
vocativ singular
plural
saie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: saia (ață)
substantiv feminin (F155)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saia
  • saiaua
plural
  • saiele
  • saielele
genitiv-dativ singular
  • saiele
  • saielei
plural
  • saiele
  • saielelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F155)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saia
  • saiaua
plural
  • saiele
  • saielele
genitiv-dativ singular
  • saiele
  • saielei
plural
  • saiele
  • saielelor
vocativ singular
plural
șaia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
salai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: saia (țesătură)
substantiv feminin (F155)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saia
  • saiaua
plural
  • saiele
  • saielele
genitiv-dativ singular
  • saiele
  • saielei
plural
  • saiele
  • saielelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N70)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sai
  • saiul
plural
genitiv-dativ singular
  • sai
  • saiului
plural
vocativ singular
plural
saiaș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
seia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: săi
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • i
  • ire
  • it
  • itu‑
  • ind
  • indu‑
singular plural
  • săiește
  • iți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • săiesc
(să)
  • săiesc
  • săiam
  • ii
  • isem
a II-a (tu)
  • săiești
(să)
  • săiești
  • săiai
  • iși
  • iseși
a III-a (el, ea)
  • săiește
(să)
  • săiască
  • săia
  • i
  • ise
plural I (noi)
  • im
(să)
  • im
  • săiam
  • irăm
  • iserăm
  • isem
a II-a (voi)
  • iți
(să)
  • iți
  • săiați
  • irăți
  • iserăți
  • iseți
a III-a (ei, ele)
  • săiesc
(să)
  • săiască
  • săiau
  • i
  • iseră
Intrare: Săia
Săia nume propriu
nume propriu (I3)
  • Săia
Intrare: sfii
verb (V409)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfii
  • sfiire
  • sfiit
  • sfiitu‑
  • sfiind
  • sfiindu‑
singular plural
  • sfiește
  • sfiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfiesc
(să)
  • sfiesc
  • sfiam
  • sfiii
  • sfiisem
a II-a (tu)
  • sfiești
(să)
  • sfiești
  • sfiai
  • sfiiși
  • sfiiseși
a III-a (el, ea)
  • sfiește
(să)
  • sfiască
  • sfia
  • sfii
  • sfiise
plural I (noi)
  • sfiim
(să)
  • sfiim
  • sfiam
  • sfiirăm
  • sfiiserăm
  • sfiisem
a II-a (voi)
  • sfiiți
(să)
  • sfiiți
  • sfiați
  • sfiirăți
  • sfiiserăți
  • sfiiseți
a III-a (ei, ele)
  • sfiesc
(să)
  • sfiască
  • sfiau
  • sfii
  • sfiiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • i
  • ire
  • it
  • itu‑
  • ind
  • indu‑
singular plural
  • sâiește
  • iți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sâiesc
(să)
  • sâiesc
  • sâiam
  • ii
  • isem
a II-a (tu)
  • sâiești
(să)
  • sâiești
  • sâiai
  • iși
  • iseși
a III-a (el, ea)
  • sâiește
(să)
  • sâiască
  • sâia
  • i
  • ise
plural I (noi)
  • im
(să)
  • im
  • sâiam
  • irăm
  • iserăm
  • isem
a II-a (voi)
  • iți
(să)
  • iți
  • sâiați
  • irăți
  • iserăți
  • iseți
a III-a (ei, ele)
  • sâiesc
(să)
  • sâiască
  • sâiau
  • i
  • iseră
verb (V409)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sii
  • siire
  • siit
  • siitu‑
  • siind
  • siindu‑
singular plural
  • siește
  • siiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • siesc
(să)
  • siesc
  • siam
  • siii
  • siisem
a II-a (tu)
  • siești
(să)
  • siești
  • siai
  • siiși
  • siiseși
a III-a (el, ea)
  • siește
(să)
  • siască
  • sia
  • sii
  • siise
plural I (noi)
  • siim
(să)
  • siim
  • siam
  • siirăm
  • siiserăm
  • siisem
a II-a (voi)
  • siiți
(să)
  • siiți
  • siați
  • siirăți
  • siiserăți
  • siiseți
a III-a (ei, ele)
  • siesc
(să)
  • siască
  • siau
  • sii
  • siiseră
svii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
shii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: soia
substantiv feminin (F163)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soia
  • soia
plural
genitiv-dativ singular
  • soia
  • soiei
plural
vocativ singular
plural
săia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
soie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șăia
șăia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

saia, saielesubstantiv feminin

  • 1. regional Adăpost (improvizat) pentru vite, în special pentru oi. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Înapoia grajdurilor se întindea ograda în care se găseau cotețele de porci și păsări, saiaua oilor. MIHALE, O. 65. DLRLC
    • format_quote Un bordei acoperit cu paie... cîteva saiele și olumuri pentru vite... iată adăpostul... ce le poate oferi baciul de la Rădana. ODOBESCU, S. III 18. DLRLC
    • format_quote Colibele... erea făcute întocmai ca niște saiele învălite cu frunze. GORJAN, H. II 43. DLRLC
    • format_quote Numa balta ne desparte, Și-o grădină, Și-o fîntînă, Și-o pustie de saia. ȘEZ. II 221. DLRLC
etimologie:

saia, saielesubstantiv feminin

etimologie:
  • cf. însăila DEX '09 DEX '98

saia, saielesubstantiv feminin

  • 1. învechit popular Țesătură (subțire) de lână. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Călare p-un bididiu, cu saiaua-nfiptă-n brîu. PĂSCULESCU, L. P. 204. DLRLC
    • format_quote Să-mi dai glugă ciobănească, Ca să-ți dau saia domnească. TEODORESCU, P. P. 501. DLRLC
    • 1.1. Îmbrăcăminte confecționată din această țesătură. DEX '09 DLRLC
etimologie:

sfii, sfiescverb

  • 1. A fi reținut de timiditate sau de un sentiment de jenă, de rușine, de teamă, a nu avea îndrăzneală, a se jena să...; a se intimida, a se rușina de... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Trage cu urechea și Alexandru Glanetașu... sfiindu-se totuși să se vîre între bogătași. REBREANU, I. 14. DLRLC
    • format_quote [Cei trei frați] s-au sfiit să meargă mai departe. SBIERA, P. 5. DLRLC
    • format_quote [Boierii] sfiindu-se a se întoarce fără nici o ispravă la Tomșa, cerură voie [lui Lăpușneanu] să rămîie a-l întovărăși. NEGRUZZI, S. I 142. DLRLC
    • format_quote Oamenii se cam sfiau de Filoftei Romanov. DUMITRIU, P. F. 3. DLRLC
    • format_quote Veneam de la țară. Mă sfiam de toată lumea, de colegii cutezători și guralivi. GALACTION, O. I 14. DLRLC
    • format_quote Mă rătăcisem căscînd gura în toate părțile... și ascultînd la miile de păsărele ce cîntau pe rămurele și fără a se sfii de mine. ISPIRESCU, L. 244. DLRLC
etimologie:

soiasubstantiv feminin

  • 1. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori mici, albe sau violete și cu fructul în formă de păstaie, având semințele bogate îii grăsimi și protide, folosite în industria alimentară, în farmacie etc. (Glycine hispida). DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic