10 intrări

Articole pe această temă:

169 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROMÁN1, romane, s. n. Specie a genului epic, de întindere mare, cu conținut complex, care se desfășoară de-a lungul unei anumite perioade și angajează mai multe personaje, presupunând un anumit grad de adâncime a observației sociale și analizei psihologice. ◊ Operă narativă în proză sau în versuri scrisă, în Evul Mediu, într-o limbă romanică. ♦ Fig. Împletire de întâmplări cu multe episoade care par neverosimile. [Var.: (înv.) románț s. n.] – Din fr. roman.

ROMÁN2, -Ă, romani, -e, s. m. și f., adj. I. S. m. și f. 1. Persoană care făcea parte din populația Imperiului Roman și care se bucura de drepturi depline de cetățenie. 2. Locuitor al Romei. II. Adj. Propriu Romei antice sau imperiului întemeiat de Roma, care se referă la Roma, care aparține Romei. ◊ Cifre romane = cifre reprezentate prin litere sau combinații de litere din alfabetul latin. Biserica romană = Biserica catolică; catolicism. – Din lat. romanus.

ROMÁN2, -Ă, romani, -e, s. m. și f., adj. I. S. m. și f. 1. Persoană care făcea parte din populația de bază a statului roman și care se bucura de drepturi depline de cetățenie. 2. Locuitor al Romei. II. Adj. Propriu Romei antice sau imperiului întemeiat de Roma, care se referă la Roma, care aparține Romei. ◊ Cifre romane = cifre reprezentate prin litere din alfabetul latin. Biserica romană = Biserica catolică; catolicism. – Din lat. romanus.

ROMÁN1, romane, s. n. Specie a genului epic, de întindere mare, cu conținut complex, care se desfășoară de-a lungul unei anumite perioade și angajează mai multe personaje, presupunând un anumit grad de adâncime a observației sociale și analizei psihologice. ◊ Operă narativă în proză sau în versuri scrisă, în evul mediu, într-o limbă romanică. ♦ Fig. Împletire de întâmplări cu multe episoade care par neverosimile. [Var.: (înv.) románț s. n.] – Din fr. roman.

ROMÁN2, -Ă, romani, -e, adj. Propriu Romei antice sau imperiului întemeiat de Roma. Ard albastrele armure ale zeilor romani. EMINESCU, O. IV 136. ◊ Cifre romane (spre deosebire de cifre arabe) – cifre reprezentate prin litere din alfabetul latin (și folosite astăzi mai ales pentru redarea numeralelor ordinale). Biserică romană = biserică catolică; catolicism. Balanță romană v. balanță.

ROMÁN3, -Ă, romani, -e, s. m. și f. 1. Persoană care făcea parte din populația statului roman și care se bucura de drepturile de cetățenie. Cucerirea Daciei de către romani.Sînt roman din Dacia Transcarpatină. ALECSANDRI, T. I 247. 2. Locuitor al Romei (antice sau moderne).

ROMÁN1, romane, s. n. Narațiune epică în proză, de întindere mare, cu conținut complex și dezvoltat, care reflectă evenimente, episoade, fenomene ale vieții în dezvoltare și, de obicei, într-un interval mare de timp. Ți-a căzut cumva în mînă vreunul din romanele mele? C. PETRESCU, C. V. 24. Pe mescioara de lîngă patul lui era un roman. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 36. Atîta negligență nu se pomenește nici în romane, nici într-o piesă de teatru. CARAGIALE, O. I 129. ♦ Fig. Împletire de întîmplări cu multe episoade care par neverosimile. Viața fiecăruia e un roman. PAS, Z. I 86. – Pl. și: (rar) romanuri (GANE, N. III 181). – Variantă: (învechit) románț, romanțuri (ODOBESCU, S. III 20), s. n.

ROMÁN, -Ă adj. Propriu Romei antice sau Imperiului roman. ♦ (Despre caractere tipografice) Format din linii perpendiculare și unghiuri drepte. ♦ Cifre romane = cifre reprezentate prin litere sau combinații de litere. ♦ Arta romană = arta dezvoltată în Roma antică și apoi în Imperiul roman între sec. IV î.e.n. și IV e.n., care se caracterizează în arhitectură prin edificii grandioase de o mare diversitate, în sculptură cultivând cu precădere portretul puternic individualizat, iar în pictură prin ansambluri de frescă și de mozaic cu tematică bogată. ♦ Balanță romană = balanță formată dintr-o pârghie cu brațe neegale, mobilă în jurul unui ax orizontal, pe brațul mai lung și gradat alunecând o greutate care echilibrează obiectul de cântărit. // s.m. și f. 1. Persoană care făcea parte din populația de bază a statului roman. 2. Locuitor al Romei. [< lat. romanus, cf. fr. romain, it. romano].

ROMÁN s.n. 1. Narațiune epică în proză de mari proporții, care oglindește evenimente, episoade ale vieții unei societăți etc. 2. (Fig.) Împletire de întâmplări cu multe episoade care par neverosimile. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. roman].

ROMÁN1 s. n. lucrare, operă literară epică în proză, de mari proporții, care oglindește evenimente, episoade ale vieții unei societăți etc. ◊ (fig.) împletire de întâmplări cu multe episoade care par neverosimile; serie de aventuri extraordinare. (< fr. roman)

ROMÁN2, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) al Romei antice. II. adj. 1. din Imperiul Roman. ◊ (despre caractere tipografice) din linii perpendiculare și unghiuri drepte. ♦ cifre ~e = cifre prin litere sau combinații de litere; biserica ~ă = biserica catolică; catolicism. 2. limbă romanică populară vorbită de vechii francezi (înainte de sec. IX). 3. arta ~ă = arta dezvoltată în Roma antică și apoi în Imperiul Roman, caracterizată în arhitectură prin edificii grandioase de o mare diversitate, în sculptură cultivând cu precădere portretul puternic individualizat, iar în pictură prin ansambluri de frescă și de mozaic cu tematică bogată. (< lat. romanus)

ROMÁN2 ~i m. 1) ist. Persoană care făcea parte din populația de bază a Imperiului Roman. 2) Locuitor al Romei. /<lat. romanus, fr. roman

ROMÁN3 ~ă (~i, ~e) 1) ist. Care aparținea Imperiului Roman sau populației lui; din Imperiul Roman. ◊ Cifre ~e cifre reprezentate prin litere din alfabetul latin. Biserică ~ă biserică catolică. 2) Care aparține Romei; din Roma. /<lat. romanus

ROMÁN1 ~e n. 1) Specie a genului epic în proză (mai rar în versuri), de proporții mari, cu acțiune complexă, pe mai multe planuri, la care participă un număr mare de personaje. 2) pop. Aventură amoroasă. /<fr. roman

Ròman n. numele mai multor Domni ai Moldovei: ROMAN I, v. Mușat; ROMAN II, fiul lui Petru Mușat, el întemeiă cetatea lui Roman-Vodă, Romanul de astăzi (1399-1400); ROMAN III, fiul lui Ilias (1444-1447).

Ròman n. 1. județ așezat aproape în centrul Moldovei; 128.000 loc.; 2. cap. județului cu acelaș nume; 18.400 loc. Oraș fundat de Roman-Vodă cu o pozițiune frumoasă. Scaunul episcopiei (Romașcan).

roman n. 1. narațiune închipuită în care interesul e excitat prin pictura moravurilor, prin jocul pasiunilor sau prin bizareria aventurilor: roman istoric, filozofic, social; 2. fig. povestire lipsită de probabilitate: asta e un roman.

Ròman (Ronetti) m. poet și autor dramatic: Radu, Manasse (mort 1907).

ròman m. Tr. Bot. romoniță mare. [Rut. ROMAN, lit. roman].

roman a. 1. ce ține de Roma antică: senatul roman; 2. ce ține de Roma modernă, centru al catolicismului: Biserica romană; 3. cifre romane, litere întrebuințate de Romani pentru a indica numere; 4. se zice de stilul medieval ce a precedat pe cel gotic, caracterizat prin bolți pe deplin arcate. ║ m. locuitor din vechea Roma: Romanii stăpâneau lumea întreagă.

arată toate definițiile

Intrare: roman (din Roma) (adj.)
roman1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roman
  • romanul
  • romanu‑
  • roma
  • romana
plural
  • romani
  • romanii
  • romane
  • romanele
genitiv-dativ singular
  • roman
  • romanului
  • romane
  • romanei
plural
  • romani
  • romanilor
  • romane
  • romanelor
vocativ singular
plural
Intrare: roman (din Roma) (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roman
  • romanul
  • romanu‑
plural
  • romani
  • romanii
genitiv-dativ singular
  • roman
  • romanului
plural
  • romani
  • romanilor
vocativ singular
  • romanule
  • romane
plural
  • romanilor
Intrare: Roman (n.pr.)
Roman (n.pr.) nume propriu
nume propriu (I3)
  • Roman
Intrare: roman (operă)
roman3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roman
  • romanul
  • romanu‑
plural
  • romane
  • romanele
genitiv-dativ singular
  • roman
  • romanului
plural
  • romane
  • romanelor
vocativ singular
plural
roman4 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roman
  • romanul
  • romanu‑
plural
  • romanuri
  • romanurile
genitiv-dativ singular
  • roman
  • romanului
plural
  • romanuri
  • romanurilor
vocativ singular
plural
Intrare: greco-roman
greco-roman adjectiv
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • greco-roman
  • greco-romanul
  • greco-roma
  • greco-romana
plural
  • greco-romani
  • greco-romanii
  • greco-romane
  • greco-romanele
genitiv-dativ singular
  • greco-roman
  • greco-romanului
  • greco-romane
  • greco-romanei
plural
  • greco-romani
  • greco-romanilor
  • greco-romane
  • greco-romanelor
vocativ singular
plural
Intrare: romano-catolic (adj.)
romano-catolic adjectiv admite vocativul
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • romano-catolic
  • romano-catolicul
  • romano-catolicu‑
  • romano-catolică
  • romano-catolica
plural
  • romano-catolici
  • romano-catolicii
  • romano-catolice
  • romano-catolicele
genitiv-dativ singular
  • romano-catolic
  • romano-catolicului
  • romano-catolice
  • romano-catolicei
plural
  • romano-catolici
  • romano-catolicilor
  • romano-catolice
  • romano-catolicelor
vocativ singular
  • romano-catolicule
  • romano-catolice
  • romano-catolică
  • romano-catolico
plural
  • romano-catolicilor
  • romano-catolicelor
roman1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roman
  • romanul
  • romanu‑
  • roma
  • romana
plural
  • romani
  • romanii
  • romane
  • romanele
genitiv-dativ singular
  • roman
  • romanului
  • romane
  • romanei
plural
  • romani
  • romanilor
  • romane
  • romanelor
vocativ singular
plural
catolic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • catolic
  • catolicul
  • catolicu‑
  • catolică
  • catolica
plural
  • catolici
  • catolicii
  • catolice
  • catolicele
genitiv-dativ singular
  • catolic
  • catolicului
  • catolice
  • catolicei
plural
  • catolici
  • catolicilor
  • catolice
  • catolicelor
vocativ singular
plural
Intrare: romano-catolic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • romano-catolic
  • romano-catolicul
  • romano-catolicu‑
plural
  • romano-catolici
  • romano-catolicii
genitiv-dativ singular
  • romano-catolic
  • romano-catolicului
plural
  • romano-catolici
  • romano-catolicilor
vocativ singular
  • romano-catolicule
  • romano-catolice
plural
  • romano-catolicilor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roman
  • romanul
  • romanu‑
plural
  • romani
  • romanii
genitiv-dativ singular
  • roman
  • romanului
plural
  • romani
  • romanilor
vocativ singular
  • romanule
  • romane
plural
  • romanilor
catolic2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • catolic
  • catolicul
  • catolicu‑
plural
  • catolici
  • catolicii
genitiv-dativ singular
  • catolic
  • catolicului
plural
  • catolici
  • catolicilor
vocativ singular
plural
Intrare: Român
Român nume propriu
nume propriu (I3)
  • Român
Intrare: român (adj.)
român1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • român
  • românul
  • românu‑
  • româ
  • româna
plural
  • români
  • românii
  • române
  • românele
genitiv-dativ singular
  • român
  • românului
  • române
  • românei
plural
  • români
  • românilor
  • române
  • românelor
vocativ singular
plural
Intrare: român (s.m.)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • român
  • românul
  • românu‑
plural
  • români
  • românii
genitiv-dativ singular
  • român
  • românului
plural
  • români
  • românilor
vocativ singular
  • românule
  • române
plural
  • românilor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rumân
  • rumânul
  • rumânu‑
plural
  • rumâni
  • rumânii
genitiv-dativ singular
  • rumân
  • rumânului
plural
  • rumâni
  • rumânilor
vocativ singular
  • rumânule
  • rumâne
plural
  • rumânilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

roman (din Roma) romană

  • 1. substantiv masculin și feminin Persoană care făcea parte din populația Imperiului Roman și care se bucura de drepturi depline de cetățenie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Cucerirea Daciei de către romani.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • Sînt roman din Dacia Transcarpatină. ALECSANDRI, T. I 247.
      surse: DLRLC
  • 2. substantiv masculin și feminin admite vocativul Locuitor al Romei (antice sau moderne).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. adjectiv Propriu Romei antice sau imperiului întemeiat de Roma, care se referă la Roma, care aparține Romei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Ard albastrele armure ale zeilor romani. EMINESCU, O. IV 136.
      surse: DLRLC
    • 3.1. (Despre caractere tipografice) Format din linii perpendiculare și unghiuri drepte.
      surse: DN
    • 3.2. Cifre romane = cifre reprezentate prin litere din alfabetul latin (și folosite astăzi mai ales pentru redarea numeralelor ordinale).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 3.3. Arta romană = arta dezvoltată în Roma antică și apoi în Imperiul roman între secolele IV î.e.n. și IV e.n., care se caracterizează în arhitectură prin edificii grandioase de o mare diversitate, în sculptură cultivând cu precădere portretul puternic individualizat, iar în pictură prin ansambluri de frescă și de mozaic cu tematică bogată.
      surse: DN
    • 3.4. Biserica romană = Biserica catolică.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: catolicism
    • 3.5. Balanță romană = balanță formată dintr-o pârghie cu brațe neegale, mobilă în jurul unui ax orizontal, pe brațul mai lung și gradat alunecând o greutate care echilibrează obiectul de cântărit.
      surse: DLRLC DN
    • 3.6. Limbă romană = limbă romanică populară vorbită de vechii francezi (înainte de secolul IX).
      surse: MDN '00

etimologie:

greco-roman

  • 1. Care ține de epoca vechii Grecii și a Imperiului Roman, privitor la vechea Grecie și la Imperiul Roman.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 Șăineanu, ed. VI Scriban un exemplu
    exemple
    • Civilizația greco-romană.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 Șăineanu, ed. VI Scriban
    • 1.1. Lupte (4.) greco-romane = varietate de lupte care nu admit prinderea, decât de sub centură, și exclud loviturile la judo sau catch.
      surse: DEX '09 MDN '00

etimologie:

romano-catolic catolic (2) catolică roman (2) romană romano-catolică

etimologie:

român rumân

  • 1. substantiv masculin admite vocativul Persoană care aparține populației României sau este originară de acolo.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX diminutive: românaș
  • exemple
    • Oh! va plînge obștea-ntreagă-a țării noastre, din romîn pîn’ la boier. DAVILA, V. V. 187.
      surse: DLRLC
    • Să iasă tot satul pentru ca să-mi culeagă pînea de pe cîmp. – Oare? Dacă-i așa, cucoane, grăiește d-ta cu romînii, că eu degeaba m-am cercat să-i scot azi la lucrul boierescului. ALECSANDRI, T. I 249.
      surse: DLRLC
    • Noroc bun! pe cîmpul neted ies romînii cu-a lor pluguri! ALECSANDRI, P. III 41.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Femeia zice: rumînu meu (bărbatul meu), rumîne hăi! (măi bărbate!). I. CR. III 53.
        surse: DLRLC
    • 2.2. Om (în general), bărbat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Am intrat în vorbă cu unul din cărăuși, un romîn oacheș și sprinten. SADOVEANU, E.103.
        surse: DLRLC
      • De la deal un romîn c-o traistă-n băț, scobora la vale pe poteca strîmtă. HOGAȘ, M. N. 73.
        surse: DLRLC
  • 3. substantiv masculin admite vocativul (În forma rumân) Denumire dată, în Evul Mediu, în Țara Românească, țăranilor dependenți de stăpânii feudali.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: clăcaș iobag vecin (iobag) șerb un exemplu
    exemple
    • Mihai Viteazul fu cel dintîi domn care legiui... că fiecare țăran, pe a cui moșie se va afla atunci, acolo să rămîie rumîn veșnic. BĂLCESCU, O. I 139.
      surse: DLRLC
  • 4. adjectiv Care aparține României sau românilor (1.), referitor la România ori la români.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: românesc 3 exemple
    exemple
    • Limba romînă este continuarea limbii latine vorbite acum peste un mileniu și jumătate în părțile de răsărit ale imperiului roman. IORDAN, L. R. 199.
      surse: DLRLC
    • A trecut armata romînă în cîmpiile Bulgariei în ziua de 20 august 1877. VLAHUȚĂ, R. P. 15.
      surse: DLRLC
    • Atît de pariziană în spiritul său, atît de romînă în inima sa. ALECSANDRI, O. P. 128.
      surse: DLRLC

etimologie: