21 de definiții pentru probălui prubului prăbăli prăbălui prebălui probăli probolui probului prubăli (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROBĂLUÍ, probăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) 1. A încerca, a căuta să facă, să realizeze ceva; a face tentative. 2. A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare pentru a vedea dacă este corespunzător anumitor cerințe, unui anumit scop etc.; a încerca, a verifica, a experimenta, a proba (1). 3. A dovedi, a adeveri, a confirma, a proba (2). 4. A chibzui, a socoti; a presupune. [Var.: prubuluí vb. IV] – Din magh. próbálni.

PROBĂLUÍ, probăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) 1. A încerca, a căuta să facă, să realizeze ceva; a face tentative. 2. A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare pentru a vedea dacă este corespunzător anumitor cerințe, unui anumit scop etc.; a încerca, a verifica, a experimenta, a proba (1). 3. A dovedi, a adeveri, a confirma, a proba (2). 4. A chibzui, a socoti; a presupune. [Var.: prubuluí vb. IV] – Din magh. próbálni.

probălui vt [At: CANTEMIR, HR. 184 / V: (îrg) prăb~, prubul~, (înv) probol~, (reg) preb~, ~bul~, (css) prăbăli, ~li, prubăli / Pzi: ~lesc / E: probă + -ălui] 1 (Îrg) A încerca să dovedească ceva. 2 (Îrg) A face tentative de... 3 (Îrg) A proba (1). 4 (Îrg; c. i. oameni) A pune la încercare. 5 (Îrg) A proba (4). 6 (Reg; urmat de o propoziție introdusă prin „că”, „cum” etc.) A chibzui. 7 (Reg; urmat de o propoziție introdusă prin „că”, „cum” etc.) A presupune Si: a bănui, a crede. 8 (Îf prubului) A stabili. 9 (Îf prubului) A potrivi.

PRUBULUÍ vb. IV v. probălui.

prebălui[1] v vz probălui corectată

  1. Variantă greșit tipărită în original: preabălui. O confirmă ordonarea alfabetică incorectă a acestei variante și forma acesteia în definiția principală — LauraGellner

PRUBULUÍ, prubuluiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A supune la o probă, a proba, a încerca. Trompeții se urcară pe parapetul cupolei, prubuluindu-și încet trompele. SANDU-ALDEA, U. P. 134. 2. A cîntări posibilitățile de reușită, a chibzui, a-și face socoteala că... Iată-l înșfăcat de căpriorii podului, zvîrlindu-se din căprior în căprior, pînă ce prubului că se află deasupra carului cu muierea. CAMILAR, N. II 34. Măsură din ochi înălțimea pînă sus și prubului cum s-ar putea cățăra la drum. SADOVEANU, B. 229. N-avem vreme de pierdut; trebuie să prubuluim cum ne-am întîlni cît mai curînd. CONTEMPORANUL, VIII 203. 3. A socoti, a gîndi, a presupune. Văzînd că nu-mi mai scrii, am prubuluit că trebuie să fii dus hăt tocmai în America. PĂUN-PINCIO, P. 138. – Variantă: probuluí (GOLESCU, Î. 172) vb. IV.

prubuluì v. pop. a proba. [Ung. PROBALNI, a încerca].

prubuluĭésc v. tr. (ung. probálni). Pop. Probez, încerc. Apreciez, socotesc probabilitățile. – Rar și prubuĭesc (rus. próbovatĭ). Cp. cu preț(ăl)uĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

probăluí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiésc, imperf. 3 sg. probăluiá; conj. prez. 3 să probăluiáscă

probăluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiésc, imperf. 3 sg. probăluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. probăluiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROBĂLUÍ vb. v. adeveri, arăta, atesta, bănui, căuta, certifica, confirma, crede, demonstra, dovedi, ghici, gândi, imagina, încerca, închipui, întări, întrezări, mărturisi, presupune, prevedea, proba, socoti, sprijini, stabili, susține, ști, tatona, verifica, visa.

probălui vb. v. ADEVERI. ARĂTA. ATESTA. BĂNUI. CĂUTA. CERTIFICA. CONFIRMA. CREDE. DEMONSTRA. DOVEDI. GHICI. GÎNDI. IMAGINA. ÎNCERCA. ÎNCHIPUI. ÎNTĂRI. ÎNTREZĂRI. MĂRTURISI. PRESUPUNE. PREVEDEA. PROBA. SOCOTI. SPRIJINI. STABILI. SUSȚINE. ȘTI. TATONA. VERIFICA. VISA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

prăbălí, prăbălesc, vb. intranz. – (reg.) A încerca, a verifica: „Tu nu mă iubești, / Numa mă prăbălești” (Bilțiu, 1996: 381). – Din magh. próból (MDA) sau magh. próbálni „a încerca, a proba” < germ. probieren.

arată toate definițiile

Intrare: probălui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • probălui
  • probăluire
  • probăluit
  • probăluitu‑
  • probăluind
  • probăluindu‑
singular plural
  • probăluiește
  • probăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • probăluiesc
(să)
  • probăluiesc
  • probăluiam
  • probăluii
  • probăluisem
a II-a (tu)
  • probăluiești
(să)
  • probăluiești
  • probăluiai
  • probăluiși
  • probăluiseși
a III-a (el, ea)
  • probăluiește
(să)
  • probăluiască
  • probăluia
  • probălui
  • probăluise
plural I (noi)
  • probăluim
(să)
  • probăluim
  • probăluiam
  • probăluirăm
  • probăluiserăm
  • probăluisem
a II-a (voi)
  • probăluiți
(să)
  • probăluiți
  • probăluiați
  • probăluirăți
  • probăluiserăți
  • probăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • probăluiesc
(să)
  • probăluiască
  • probăluiau
  • probălui
  • probăluiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prubului
  • prubuluire
  • prubuluit
  • prubuluitu‑
  • prubuluind
  • prubuluindu‑
singular plural
  • prubuluiește
  • prubuluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prubuluiesc
(să)
  • prubuluiesc
  • prubuluiam
  • prubuluii
  • prubuluisem
a II-a (tu)
  • prubuluiești
(să)
  • prubuluiești
  • prubuluiai
  • prubuluiși
  • prubuluiseși
a III-a (el, ea)
  • prubuluiește
(să)
  • prubuluiască
  • prubuluia
  • prubului
  • prubuluise
plural I (noi)
  • prubuluim
(să)
  • prubuluim
  • prubuluiam
  • prubuluirăm
  • prubuluiserăm
  • prubuluisem
a II-a (voi)
  • prubuluiți
(să)
  • prubuluiți
  • prubuluiați
  • prubuluirăți
  • prubuluiserăți
  • prubuluiseți
a III-a (ei, ele)
  • prubuluiesc
(să)
  • prubuluiască
  • prubuluiau
  • prubului
  • prubuluiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prăbăli
  • prăbălire
  • prăbălit
  • prăbălitu‑
  • prăbălind
  • prăbălindu‑
singular plural
  • prăbălește
  • prăbăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prăbălesc
(să)
  • prăbălesc
  • prăbăleam
  • prăbălii
  • prăbălisem
a II-a (tu)
  • prăbălești
(să)
  • prăbălești
  • prăbăleai
  • prăbăliși
  • prăbăliseși
a III-a (el, ea)
  • prăbălește
(să)
  • prăbălească
  • prăbălea
  • prăbăli
  • prăbălise
plural I (noi)
  • prăbălim
(să)
  • prăbălim
  • prăbăleam
  • prăbălirăm
  • prăbăliserăm
  • prăbălisem
a II-a (voi)
  • prăbăliți
(să)
  • prăbăliți
  • prăbăleați
  • prăbălirăți
  • prăbăliserăți
  • prăbăliseți
a III-a (ei, ele)
  • prăbălesc
(să)
  • prăbălească
  • prăbăleau
  • prăbăli
  • prăbăliseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prăbălui
  • prăbăluire
  • prăbăluit
  • prăbăluitu‑
  • prăbăluind
  • prăbăluindu‑
singular plural
  • prăbăluiește
  • prăbăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prăbăluiesc
(să)
  • prăbăluiesc
  • prăbăluiam
  • prăbăluii
  • prăbăluisem
a II-a (tu)
  • prăbăluiești
(să)
  • prăbăluiești
  • prăbăluiai
  • prăbăluiși
  • prăbăluiseși
a III-a (el, ea)
  • prăbăluiește
(să)
  • prăbăluiască
  • prăbăluia
  • prăbălui
  • prăbăluise
plural I (noi)
  • prăbăluim
(să)
  • prăbăluim
  • prăbăluiam
  • prăbăluirăm
  • prăbăluiserăm
  • prăbăluisem
a II-a (voi)
  • prăbăluiți
(să)
  • prăbăluiți
  • prăbăluiați
  • prăbăluirăți
  • prăbăluiserăți
  • prăbăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • prăbăluiesc
(să)
  • prăbăluiască
  • prăbăluiau
  • prăbălui
  • prăbăluiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prebălui
  • prebăluire
  • prebăluit
  • prebăluitu‑
  • prebăluind
  • prebăluindu‑
singular plural
  • prebăluiește
  • prebăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prebăluiesc
(să)
  • prebăluiesc
  • prebăluiam
  • prebăluii
  • prebăluisem
a II-a (tu)
  • prebăluiești
(să)
  • prebăluiești
  • prebăluiai
  • prebăluiși
  • prebăluiseși
a III-a (el, ea)
  • prebăluiește
(să)
  • prebăluiască
  • prebăluia
  • prebălui
  • prebăluise
plural I (noi)
  • prebăluim
(să)
  • prebăluim
  • prebăluiam
  • prebăluirăm
  • prebăluiserăm
  • prebăluisem
a II-a (voi)
  • prebăluiți
(să)
  • prebăluiți
  • prebăluiați
  • prebăluirăți
  • prebăluiserăți
  • prebăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • prebăluiesc
(să)
  • prebăluiască
  • prebăluiau
  • prebălui
  • prebăluiseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • probăli
  • probălire
  • probălit
  • probălitu‑
  • probălind
  • probălindu‑
singular plural
  • probălește
  • probăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • probălesc
(să)
  • probălesc
  • probăleam
  • probălii
  • probălisem
a II-a (tu)
  • probălești
(să)
  • probălești
  • probăleai
  • probăliși
  • probăliseși
a III-a (el, ea)
  • probălește
(să)
  • probălească
  • probălea
  • probăli
  • probălise
plural I (noi)
  • probălim
(să)
  • probălim
  • probăleam
  • probălirăm
  • probăliserăm
  • probălisem
a II-a (voi)
  • probăliți
(să)
  • probăliți
  • probăleați
  • probălirăți
  • probăliserăți
  • probăliseți
a III-a (ei, ele)
  • probălesc
(să)
  • probălească
  • probăleau
  • probăli
  • probăliseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • probolui
  • proboluire
  • proboluit
  • proboluitu‑
  • proboluind
  • proboluindu‑
singular plural
  • proboluiește
  • proboluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • proboluiesc
(să)
  • proboluiesc
  • proboluiam
  • proboluii
  • proboluisem
a II-a (tu)
  • proboluiești
(să)
  • proboluiești
  • proboluiai
  • proboluiși
  • proboluiseși
a III-a (el, ea)
  • proboluiește
(să)
  • proboluiască
  • proboluia
  • probolui
  • proboluise
plural I (noi)
  • proboluim
(să)
  • proboluim
  • proboluiam
  • proboluirăm
  • proboluiserăm
  • proboluisem
a II-a (voi)
  • proboluiți
(să)
  • proboluiți
  • proboluiați
  • proboluirăți
  • proboluiserăți
  • proboluiseți
a III-a (ei, ele)
  • proboluiesc
(să)
  • proboluiască
  • proboluiau
  • probolui
  • proboluiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • probului
  • probuluire
  • probuluit
  • probuluitu‑
  • probuluind
  • probuluindu‑
singular plural
  • probuluiește
  • probuluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • probuluiesc
(să)
  • probuluiesc
  • probuluiam
  • probuluii
  • probuluisem
a II-a (tu)
  • probuluiești
(să)
  • probuluiești
  • probuluiai
  • probuluiși
  • probuluiseși
a III-a (el, ea)
  • probuluiește
(să)
  • probuluiască
  • probuluia
  • probului
  • probuluise
plural I (noi)
  • probuluim
(să)
  • probuluim
  • probuluiam
  • probuluirăm
  • probuluiserăm
  • probuluisem
a II-a (voi)
  • probuluiți
(să)
  • probuluiți
  • probuluiați
  • probuluirăți
  • probuluiserăți
  • probuluiseți
a III-a (ei, ele)
  • probuluiesc
(să)
  • probuluiască
  • probuluiau
  • probului
  • probuluiseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prubăli
  • prubălire
  • prubălit
  • prubălitu‑
  • prubălind
  • prubălindu‑
singular plural
  • prubălește
  • prubăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prubălesc
(să)
  • prubălesc
  • prubăleam
  • prubălii
  • prubălisem
a II-a (tu)
  • prubălești
(să)
  • prubălești
  • prubăleai
  • prubăliși
  • prubăliseși
a III-a (el, ea)
  • prubălește
(să)
  • prubălească
  • prubălea
  • prubăli
  • prubălise
plural I (noi)
  • prubălim
(să)
  • prubălim
  • prubăleam
  • prubălirăm
  • prubăliserăm
  • prubălisem
a II-a (voi)
  • prubăliți
(să)
  • prubăliți
  • prubăleați
  • prubălirăți
  • prubăliserăți
  • prubăliseți
a III-a (ei, ele)
  • prubălesc
(să)
  • prubălească
  • prubăleau
  • prubăli
  • prubăliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

probălui prubului prăbăli prăbălui prebălui probăli probolui probului prubăli învechit regional

etimologie: