întrezări vt [At: I. NEGRUZZI, S. II, 527 / Pzi: ~resc / E: între- + zări] A întrevedea (1).

ÎNTREZĂRI, întrezăresc, vb. IV. Tranz. A zări în chip vag, a vedea în treacăt, a desluși anevoie; a întrevedea (1). (Fig.) Un dulce somn pe mine căzu ca pe o pradă, Și-ntrezării deodată a basmelor grămadă. ALECSANDRI, P. III 502. ◊ Refl. pas. În norul de praf, tractoriștii se întrezăreau ca niște umbre nedeslușite. DUMITRIU, V. L. 111. În noaptea naltă Ce s-a lăsat peste natură Se-ntrezăresc prin frunzătură Stelare-adîncuri ce tresaltă. MACEDONSKI, O. I 54.

ÎNTREZĂRI vb. IV. tr., refl. A (se) vedea în chip vag, a (se) zări în treacăt. [P.i. -resc. / < între- + zări, după fr. entrevoir].

ÎNTREZĂRI vb. tr., refl. a (se) întrevedea, a (se) zări în treacăt. (după fr. /s’/ entrevoir)

A ÎNTREZĂRI ~esc tranz. 1) (obiecte, ființe) A vedea foarte vag (din cauza depărtării, a întunericului); a întrevedea; a ghici. 2) A zări printre alte elemente; a întrevedea. 3) fig. A vedea în perspectivă (pe baza unor date cunoscute sau intuite); a prevedea; a întrevedea. /între- + a zări

*întrezărésc v. tr. (după fr. entrevoir, a întrevedea). Zăresc. Prevăd.

întrezări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrezăresc, 3 sg. întrezărește, imperf. 1 întrezăream; conj. prez. 1 sg. să întrezăresc, 3 să întrezărească

întrezări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrezăresc, imperf. 3 sg. întrezărea; conj. prez. 3 să întrezărească

întrezări vb. zări

ÎNTREZĂRI vb. 1. v. întrevedea. 2. v. bănui. 3. v. intui.

ÎNTREZĂRI vb. 1. a (se) întrevedea, a transpărea, (rar) a (se) prevedea, a (se) străvedea. (A se ~ prin ceață.) 2. a bănui, a crede, a ghici, a gîndi, a-și imagina, a-și închipui, a presupune, a prevedea, a socoti, a ști, a visa, (rar) a prevesti, (înv. și reg.) a nădăi, (reg.) a chibzui, a probălui, (fig.) a mirosi. (Cine ar fi ~ că se va întîmpla astfel?) 3. a ghici, a intui, a întrevedea, a prevedea, a sesiza, (fig.) a mirosi, a pătrunde. (A ~ desfășurarea evenimentelor.)