2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POFTÍM interj. Formulă de politețe care se folosește: a) pentru a da ceva cuiva; ia, na, ține; b) pentru a invita o persoană să vină sau să se așeze undeva; pentru a îndemna la acțiune; c) (adesea precedat de exclamația „ei”) pentru a exprima indignare, ciudă, reproș, nemulțumire, necaz, revoltă etc.; asta-i bună, na, uite. – Din pofti.

POFTÍM interj. Formulă de politețe care se folosește: a) pentru a da ceva cuiva; ia, na, ține; b) pentru a invita o persoană să vină sau să se așeze undeva; pentru a îndemna la acțiune; c) (adesea precedat de exclamația „ei”) pentru a exprima indignare, ciudă, reproș, nemulțumire, necaz, revoltă etc.; asta-i bună, na, uite. – Din pofti.

poftim [At: ALECSANDRI, T. II, 109 / E: pofti] 1 i Cuvânt de politețe cu care se răspunde când nu s-a auzit sau nu s-a înțeles ceea ce a spus cineva și prin care se solicită repetarea celor spuse. 2 i Cuvânt de politețe care se folosește pentru a invita o persoană să intre. 3 i Cuvânt de politețe care se folosește pentru a invita o persoană să se așeze. 4 i Cuvânt de politețe care se folosește pentru a invita o persoană să plece. 5 i Cuvânt de politețe care se folosește pentru a îndemna la acțiune. 6 i Cuvânt de politețe care se folosește pentru a îndemna la luarea unei decizii. 7 i Cuvânt de politețe care se folosește pentru a da cuiva ceva Si: ia, na, ține. 8 i (Precedat de exclamația „ei”) Cuvânt de politețe care se folosește pentru a exprima uimire. 9 i (Precedat de exclamația „ei”) Cuvânt de politețe care se folosește pentru a exprima dezamăgire. 10 i (Precedat de exclamația „ei”) Cuvânt de politețe care se folosește pentru a exprima nemulțumire. 11 i (Precedat de exclamația „ei”) Cuvânt de politețe care se folosește pentra a exprima ciudă. 12 i (Precedat de exclamația „ei”) Cuvânt de politețe care se folosește pentru a exprima revoltă. 13 ssg (Reg; îe) S-a dus luna (sau vremea) lui ~ Se zice când a trecut luna august sau anotimpul toamnei, cu belșugul de produse. 14 ssg (Reg; îae) Se zice când a trecut copilăria, când toate sunt de-a gata. 15 ssg (Reg; îae) Se zice când cineva a pierdut avantajele de care s-a bucurat mai înainte. corectată

POFTÍM interj. 1. (Formulă de politețe) a) Se folosește pentru a invita o persoană să vină (sau să se așeze undeva). Poftim, poftim, nu-mi necinstiți bătrînețile ocolindu-mi pragul casei. GALAN, Z. R. 381. Poftim mai aproape! făcu atunci primarul, bucuros, dînd la o parte pe țăranii care se îmbulzeau. REBREANU, I. 22. Ia poftim, cumătre, zise ea luînd scăuieșul și punîndu-l deasupra groapei cu pricina, șezi colea. CREANGĂ, P. 32. b) (Se folosește cînd se dă cuiva ceva) Ia, ține. V. n a. Ea mi-a dat acest inel, cu poruncă strașnică... să ți-l dau numai atunci cînd voi vedea că mîhnirea umblă să te biruie. Și tocmai acum mi se pare că e timpul. Poftim! ISPIRESCU, L. 107. ◊ (Ironic) Scoate de barbă și pe Scaraoschi și-i trage un frecuș... Poftim! După bucluc umbli, peste bucluc ai dat, măi jupîne Scaraoschi. CREANGĂ, P. 306. c) Se folosește pentru a îndemna, a invita pe cineva. Am venit să vă rog ceva. – Poftim! d) (Se folosește pentru a întreba cînd nu se aude bine ce spune cineva) Ce? cum? V. auzi (3 a). Ai adus ziarele? – Poftim? 2. (Adesea precedat de exclamația «ei» și exprimînd. indignare? ciudă, necaz, reproș sau protestare) (Ei) na, na-ți-o bună, (ei) uite etc. Turcii toți gîndeau: «Poftim! Să dezbraci pe-un gol ca napul – Cu ce-și bate pașa capul!». COȘBUC, P. II 49. Ori crezi că l-am omorît eu... – Poftim! asta-i vorbă de vorbit. CARAGIALE, O. I 246. Poftim poște!... Dacă nu merg caii, fug surugiii. ALECSANDRI, T. I 114.

POFTÍM interj. 1) (se folosește pentru a invita o persoană să intre, să se așeze sau pentru a i se înmâna ceva). 2) (se folosește când cineva, nedeslușind cele spuse, cere să i se repete încă o dată). 3) (fiind precedat de interjecția ei, exprimă indignare, ciudă, protest) Iaca na; (ei) uite; na-ți-o bună. /v. a pofti

POFTÍ, poftesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori puternic să obțină sau să se întâmple ceva; a jindui, a râvni. ♦ (Înv. și reg.) A cere, a solicita (ceva). 2. Tranz. A invita, a chema (pe cineva). ♦ Refl. recipr. A îmbia, a se îndemna; a se invita (unul pe altul). 3. Tranz. (Înv. și pop.) A face cuiva o urare. 4. Tranz. (Uneori cu sens imperativ) A ruga (pe cineva ceva). Poftiți, vă rog! 5. Tranz. A binevoi (să facă ceva, să se ducă undeva etc.). ♦ Intranz. A veni (undeva sau la cineva). [Var.: (înv. și reg.) pohtí vb. IV] – Din sl. pohotĕti.

POHTÍ vb. IV v. pofti.

pofti [At: PSALT. HUR. 35v/3 / V: (înv) ~hti, (reg) ~pti / Pzi: ~tesc / E: slv *похътѣти] 1-2 vti A dori puternic să facă, să obțină, să fie sau să se întâmple ceva Si: (pop) a jindui, a râvni, (înv) a deșidera, a jelui. 3-4 vti A dori (ceva) în mod exagerat, cu patimă Si: (îvr) a poftisi. 5-6 vti A dori ceva în mod nejustificat etc. 7 vi (Fam; îe) Du-te unde ~tești Pleacă unde vrei, mi-e indiferent unde mergi. 8 vt (Îrg) A cere. 9 vt (Îrg) A pretinde. 10 vt (Buc) A cere ceva în scris, printr-o cerere. 11 vt (Ccd) A exprima cuiva o dorință de bine, printr-o urare Si: a ura, (pcf) a poftori (6). 12 vt (Cu sens imperativ) A ruga pe cineva să vină, să se prezinte, să stea etc. undeva ori la cineva Si: a chema, a invita, a îmbia, a îndemna. 13 vt (Asr; pgn) A ruga1 pe cineva ceva. 14 vt (În construcții imperative) A cere în mod categoric, hotărât să facă, să respecte etc. un anumit lucru Si: a soma. 15 vt (Cu o nuanță de politețe) A avea bunăvoința, amabilitatea, bunătatea etc. să... Si: a binevoi. 16 vt (Pex; fșa) A avea îndrăzneala, cutezanța, curajul (să...) Si: a cuteza, a se încumeta, a îndrăzni. 17 vt (Pex) A încerca. 18 vi A îndrăzni să vină, să meargă, să intre etc. undeva. 19 vi (Pex) A veni, a sosi, a se duce, a intra etc. undeva.

POFTÍ, poftesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori puternic să obțină sau să se întâmple ceva; a jindui, a râvni. ♦ (Înv. și reg.) A cere, a solicita (ceva). 2. Tranz. A invita, a chema (pe cineva). ♦ Refl. recipr. A se îmbia, a se îndemna; a se invita (unul pe altul). 3. Tranz. (Înv. și pop.) A face cuiva o urare. 4. Tranz. (Uneori cu sens imperativ) A ruga (pe cineva ceva). 5. Tranz. A binevoi (să facă ceva, să se ducă undeva etc.). ♦ Intranz. A veni (undeva sau la cineva). [Var.: (înv. și reg.) pohti vb. IV] – Din sl. pohotĕti.

POFTÍ, poftesc, vb. IV. Tranz. 1. A dori, a voi (ceva). Postelnicul Ștefan a poftit să plece. Șetrand Neculai ar fi poftit să-l mai ție. SADOVEANU, F. J. 536. Începe a-i aduce care dincotro rachiu, tutun, lăutari și tot ce-i poftea lui Ivan sufletul. CREANGĂ, P. 309. Bine ai venit, domnule, ce poftești de la noi? NEGRUZZI, S. I 172. ◊ Absol. îndrăznește, îndrăznește, Dacă inima-ți poftește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 383. ◊ Expr. Cît poftești = a) oricît; b) admit, de acord. Proprietar da, cît poftești, însă moșiile nici le văd cu ochii. GANE, N. III 186. ♦ (Învechit și arhaizant) A cere (ceva). Călăuzul său s-a dus la palatul acelei muieri cu faimă, poftind intrare pentru un călător. SADOVEANU, D. P. 177. Au poftit carne friptă pe grătar și pîne albă ș-au băut o garafă de vin. id. B. 76. 2. A invita, a chema (pe cineva), a îmbia. Ne pofti la o masă foarte gustoasă și bogată. SADOVEANU, O. VII 186. Îmi dete adresa și mă pofti să viu pe la el cînd m-oi întoarce în București. VLAHUȚĂ, O. A. 192. Se duce prin pădure să caute pe cumătru-său și să-l poftească la praznic. CREANGĂ, P. 30. E un om plin de științe și l-am poftit să vie să-ți dea lecții de trei ori pe săptămînă. NEGRUZZI, S. I 7. ♦ Refl. reciproc. A se îmbia, a se îndemna, a se invita (unul pe altul). Ne poftim ca oarecine la temniță. ALECSANDRI, T. I 138. 3. (Construit cu dativul) A face (cuiva) o urare, a ura. Cînd apucară pe poteca bisericii, unul dintre răzăși, om cărunt cu obrazul brăzdat, se abătu spre ei și le pofti ziua bună. SADOVEANU, O. VII 60. Fetele împăratului... îi sărutară mîna, îi poftiră biruință. ISPIRESCU, L. 49. Cu prilejul înnoirei anului, mă grăbăsc ca să-ți poftesc cele mai mari norociri. KOGĂLNICEANU, S. 55. 4. A ruga (pe cineva). Poftește pe moș Fotea că dacă i-or mai pica ceva curele bune, să mai facă așa din cînd în cînd cîte unul [bici]. CREANGĂ, A. 3. Trimise o solie și la craiul Poloniei, poftindu-l ca să nu sprijinească pe dușmanul său. BĂLCESCU, O. II 279. ◊ (Uneori cu sens de poruncă) Te poftesc să nu te-amesteci în conversația noastră. ALECSANDRI, T. 766. 5. A binevoi (să vină, să facă ceva etc.). Socrul roagă-n capul mesei să poftească să se pună Nunul mare, mîndrul soare, și pe nună, mîndră lună. EMINESCU, O. I 85. ♦ Intranz. A veni. Da de ce nu poftiți și dumneavoastră să vedeți petrecerea noastră? REBREANU, I. 22. Foarte-ți mulțumesc numai și numai că ai poftit în casa mea și mi-ai cinstit masa. CARAGIALE, P. 128. Din nou să vă gătiți, Ca la nuntă să-mi poftiți. TEODORESCU, P. P. 621. – Variantă: (învechit și regional) pohtí (C. PETRESCU, A. R. 196, ODOBESCU, S. I 83) vb. IV.

A POFTÍ poftésc 1. tranz. 1) A dori tare; a jindui; a râvni. ◊ Cât poftești cât dorești; cât vrei; oricât. 2) (persoane) A chema în mod politicos (să vină undeva sau să participe la ceva); a solicita printr-o invitație; a invita. 3) pop. (sănătate, fericire, succes etc.) A dori cu deosebită afecțiune; a ura. 4) (urmat de o propoziție completivă cu conjunctivul) A porunci pe un ton aparent politicos. L-a poftit să închidă ușa. 5) înv. A solicita într-o formă categorică. A pofti bani. 2. intranz. A binevoi să vină (pe undeva sau pe la cineva). Poftiți în ospeție la noi.Să poftească a) să intre; să vină; b) numai să încerce (dacă vrea s-o pățească). /<sl. pohotĕti

poftì v. 1. a avea poftă: ce poftești? fam. a-și pune pofta în cuiu, a se șterge pe bot, a renunța vrând nevrând; 2. a ura: a pofti ziuă bună cuiva; 3. fig. a se lăcomi: să nu poftești la bogății OD.; 4. a invita: poftim! (servind și ca strigăt de provocare ori de protestare); 5. a veni, a lua: să poftească! ia poftește! CAR.

poftésc și (vechĭ) poh- v. (vsl. pohotĭeti, a dori, d. hotĭeti, a vrea. V. ahotnic). Mĭ-e poftă de: aș pofti niște caise, la masă era tot ce pofteaĭ. Invit: a pofti pe cineva la masă. V. intr. Rîvnesc, mă lăcomesc: a pofti la glorie. A poftit Călina la teĭ prăjit (Bz.), s’a boĭerit țăranca și dorește ceĭa ce nu e de nasu eĭ. Poftim! cuvînt care înseamnă „invităm” și care se întrebuințează 1. ca îndemn: poftim la masă la noĭ, poftim acasă la mine, poftim în vagoane, poftim de mănîncă, poftim și mănîncă, (saŭ ca sfidare) poftim dacă îndrăzneștĭ! (Uniĭ zic poftițĭ! orĭ poftește! ceĭa ce e greșit); 2. ca exclamațiune de indignare saŭ de ironie față de ceva opus la ceĭa ce te aștepțĭ: Poftim! Eŭ plîng și el rîde! Eŭ una-ĭ spun, și el alta pricepe (V. na! tronc!) Te-aș pofti (adică: să te astîmperĭ) expresiune adresată unuĭ obraznic orĭ nesuferit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

poftí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poftésc, imperf. 3 sg. pofteá; conj. prez. 3 pofteáscă

poftí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poftésc, imperf. 3 sg. pofteá; conj. prez. 3 sg. și pl. pofteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POFTÍM interj. 1. ia!, na!, ține! (~! un covrig.) 2. (interogativ) ce?, cum?, (pop. și fam.) ha? (~? N-am auzit!)

arată toate definițiile

Intrare: poftim
poftim interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • poftim
Intrare: pofti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pofti
  • poftire
  • poftit
  • poftitu‑
  • poftind
  • poftindu‑
singular plural
  • poftește
  • poftiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • poftesc
(să)
  • poftesc
  • pofteam
  • poftii
  • poftisem
a II-a (tu)
  • poftești
(să)
  • poftești
  • pofteai
  • poftiși
  • poftiseși
a III-a (el, ea)
  • poftește
(să)
  • poftească
  • poftea
  • pofti
  • poftise
plural I (noi)
  • poftim
(să)
  • poftim
  • pofteam
  • poftirăm
  • poftiserăm
  • poftisem
a II-a (voi)
  • poftiți
(să)
  • poftiți
  • pofteați
  • poftirăți
  • poftiserăți
  • poftiseți
a III-a (ei, ele)
  • poftesc
(să)
  • poftească
  • pofteau
  • pofti
  • poftiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pohti
  • pohtire
  • pohtit
  • pohtitu‑
  • pohtind
  • pohtindu‑
singular plural
  • pohtește
  • pohtiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pohtesc
(să)
  • pohtesc
  • pohteam
  • pohtii
  • pohtisem
a II-a (tu)
  • pohtești
(să)
  • pohtești
  • pohteai
  • pohtiși
  • pohtiseși
a III-a (el, ea)
  • pohtește
(să)
  • pohtească
  • pohtea
  • pohti
  • pohtise
plural I (noi)
  • pohtim
(să)
  • pohtim
  • pohteam
  • pohtirăm
  • pohtiserăm
  • pohtisem
a II-a (voi)
  • pohtiți
(să)
  • pohtiți
  • pohteați
  • pohtirăți
  • pohtiserăți
  • pohtiseți
a III-a (ei, ele)
  • pohtesc
(să)
  • pohtească
  • pohteau
  • pohti
  • pohtiseră
popti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

poftim

  • 1. Formulă de politețe care se folosește:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. pentru a da ceva cuiva; ține.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: ia (interj.) na attach_file 2 exemple
      exemple
      • Ea mi-a dat acest inel, cu poruncă strașnică... să ți-l dau numai atunci cînd voi vedea că mîhnirea umblă să te biruie. Și tocmai acum mi se pare că e timpul. Poftim! ISPIRESCU, L. 107.
        surse: DLRLC
      • ironic Scoate de barbă și pe Scaraoschi și-i trage un frecuș... Poftim! După bucluc umbli, peste bucluc ai dat, măi jupîne Scaraoschi. CREANGĂ, P. 306.
        surse: DLRLC
    • 1.2. pentru a invita o persoană să vină sau să se așeze undeva; pentru a îndemna la acțiune.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 4 exemple
      exemple
      • Poftim, poftim, nu-mi necinstiți bătrînețile ocolindu-mi pragul casei. GALAN, Z. R. 381.
        surse: DLRLC
      • Poftim mai aproape! făcu atunci primarul, bucuros, dînd la o parte pe țăranii care se îmbulzeau. REBREANU, I. 22.
        surse: DLRLC
      • Ia poftim, cumătre, zise ea luînd scăuieșul și punîndu-l deasupra groapei cu pricina, șezi colea. CREANGĂ, P. 32.
        surse: DLRLC
      • Am venit să vă rog ceva. – Poftim!
        surse: DLRLC
    • 1.3. pentru a întreba când nu se aude bine ce spune cineva.
      exemple
      • Ai adus ziarele? – Poftim?
        surse: DLRLC
    • 1.4. (adesea precedat de exclamația „ei”) pentru a exprima indignare, ciudă, reproș, nemulțumire, necaz, revoltă etc.; asta-i bună.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: na uite attach_file 3 exemple
      exemple
      • Turcii toți gîndeau: «Poftim! Să dezbraci pe-un gol ca napul – Cu ce-și bate pașa capul!». COȘBUC, P. II 49.
        surse: DLRLC
      • Ori crezi că l-am omorît eu... – Poftim! asta-i vorbă de vorbit. CARAGIALE, O. I 246.
        surse: DLRLC
      • Poftim poște!... Dacă nu merg caii, fug surugiii. ALECSANDRI, T. I 114.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • pofti
    surse: DEX '09 DEX '98

pofti pohti popti

  • 1. tranzitiv intranzitiv A dori puternic să obțină sau să se întâmple ceva.
    exemple
    • Postelnicul Ștefan a poftit să plece. Șetrarul Neculai ar fi poftit să-l mai ție. SADOVEANU, F. J. 536.
      surse: DLRLC
    • Începe a-i aduce care dincotro rachiu, tutun, lăutari și tot ce-i poftea lui Ivan sufletul. CREANGĂ, P. 309.
      surse: DLRLC
    • Bine ai venit, domnule, ce poftești de la noi? NEGRUZZI, S. I 172.
      surse: DLRLC
    • (și) absolut Îndrăznește, îndrăznește, Dacă inima-ți poftește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 383.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Cât poftești = oricât (adv.)
      surse: DLRLC
    • 1.2. expresie Cât poftești = admit, de acord.
      exemple
      • Proprietar da, cît poftești, însă moșiile nici le văd cu ochii. GANE, N. III 186.
        surse: DLRLC
    • 1.3. învechit regional A cere, a solicita (ceva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cere solicita attach_file 2 exemple
      exemple
      • Călăuzul său s-a dus la palatul acelei muieri cu faimă, poftind intrare pentru un călător. SADOVEANU, D. P. 177.
        surse: DLRLC
      • Au poftit carne friptă pe grătar și pîne albă ș-au băut o garafă de vin. SADOVEANU, B. 76.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A invita, a chema (pe cineva).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: chema invita îmbia attach_file 4 exemple
    exemple
    • Ne pofti la o masă foarte gustoasă și bogată. SADOVEANU, O. VII 186.
      surse: DLRLC
    • Îmi dete adresa și mă pofti să viu pe la el cînd m-oi întoarce în București. VLAHUȚĂ, O. A. 192.
      surse: DLRLC
    • Se duce prin pădure să caute pe cumătru-său și să-l poftească la praznic. CREANGĂ, P. 30.
      surse: DLRLC
    • E un om plin de științe și l-am poftit să vie să-ți dea lecții de trei ori pe săptămînă. NEGRUZZI, S. I 7.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv învechit popular A face cuiva o urare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ura (vb.) attach_file 3 exemple
    exemple
    • Cînd apucară pe poteca bisericii, unul dintre răzăși, om cărunt cu obrazul brăzdat, se abătu spre ei și le pofti ziua bună. SADOVEANU, O. VII 60.
      surse: DLRLC
    • Fetele împăratului... îi sărutară mîna, îi poftiră biruință. ISPIRESCU, L. 49.
      surse: DLRLC
    • Cu prilejul înnoirei anului, mă grăbăsc ca să-ți poftesc cele mai mari norociri. KOGĂLNICEANU, S. 55.
      surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv uneori (la) imperativ A ruga (pe cineva ceva).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: ruga attach_file 4 exemple
    exemple
    • Poftește pe moș Fotea că dacă i-or mai pica ceva curele bune, să mai facă așa din cînd în cînd cîte unul [bici]. CREANGĂ, A. 3.
      surse: DLRLC
    • Trimise o solie și la craiul Poloniei, poftindu-l ca să nu sprijinească pe dușmanul său. BĂLCESCU, O. II 279.
      surse: DLRLC
    • Poftiți, vă rog!
      surse: DEX '09
    • Te poftesc să nu te-amesteci în conversația noastră. ALECSANDRI, T. 766.
      surse: DLRLC
  • 5. tranzitiv A binevoi (să facă ceva, să se ducă undeva etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: binevoi attach_file un exemplu
    exemple
    • Socrul roagă-n capul mesei să poftească să se pună Nunul mare, mîndrul soare, și pe nună, mîndra lună. EMINESCU, O. I 85.
      surse: DLRLC
    • 5.1. intranzitiv A veni (undeva sau la cineva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: veni attach_file 3 exemple
      exemple
      • Da de ce nu poftiți și dumneavoastră să vedeți petrecerea noastră? REBREANU, I. 22.
        surse: DLRLC
      • Foarte-ți mulțumesc numai și numai că ai poftit în casa mea și mi-ai cinstit masa. CARAGIALE, P. 128.
        surse: DLRLC
      • Din nou să vă gătiți, Ca la nuntă să-mi poftiți. TEODORESCU, P. P. 621.
        surse: DLRLC

etimologie: