15 definiții pentru binevoi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

binevoi vt [At: CORESI, PS. 106 / P: ~vo-i / V: (înv) ~vrea, ~eînvoi / Pzi: ~esc/ E: bine + voi] A avea o atitudine favorabilă față de cineva sau ceva.

BINEVOÍ, binevoiesc, vb. IV. Tranz. A avea o dispoziție, o atitudine favorabilă față de o cerere, de o plângere etc.; a catadixi, a cabulipsi. – Bine + voi.

BINEVOÍ, binevoiesc, vb. IV. Tranz. A avea dispoziție, o atitudine favorabilă față de o cerere, de o plângere etc; a catadicsi, a cabulipsi. – Bine + voi.

BINEVOÍ, binevoiesc, vb. IV. Tranz. (Implică o nuanță de politețe) A avea bunătatea, bunăvoința să..., a voi (din mărinimie, din generozitate) să... Prefectul îi aruncă o privire umedă și recunoscătoare, de cline bătut pe care binevoiești să-l mîngii. DUMITRIU, B. F. 130. Eu stau aicea la masa la care ați binevoit a mă pofti. SADOVEANU, N. F. 16. Doamna B. este rugată să binevoiască a veni la cinci ceasuri deseară la biserica catedrală. NEGRUZZI, S. I 53. ◊ (Ironic) N-a binevoit să vină astăzi la serviciu.Binevoiește a mă uita și a nu-mi mai scrie. NEGRUZZI, S. I 25. ♦ A crede, a găsi de cuviință, a voi. Va hotărî cum va binevoi; eu nu mă amestec. SADOVEANU, N. F. 179.

BINEVOÍ, binevoiesc, vb. IV. Tranz. A avea bunătatea, bunăvoința să... ♦ A crede, a găsi de cuviință să... Va hotărî cum va binevoi (SADOVEANU). – Din bine1 + voi.

A BINEVOÍ ~iésc tranz. A voi, depășind anumite ambiții sau convenții; a avea bunăvoința, bunătatea să... /bine + a voi

binevoì v. 1. a avea bunăvoință: binevoiți a mă asculta; 2. a avea bunătatea, a se îndura.

binevoĭésc v. tr. Am bunăvoință, sînt dispus (uzitat în formulele de politeță): binevoiți a da curs cereriĭ mele. – Și binevoĭesc (scris cu-).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

binevoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. binevoiésc, imperf. 3 sg. binevoiá; conj. prez. 3 să binevoiáscă

binevoi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. binevoiesc, conj. binevoiască)

binevoiesc, -voiască 3 conj., -voiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BINEVOÍ vb. (fam. și peior.) a catadicsi, a se învrednici, (fam. și peior. înv.) a cabulipsi. (A ~t să-mi răspundă.)

BINEVOI vb. (fam. și peior.) a catadicsi, a se învrednici, (fam. și peior. înv.) a cabulipsi. (A ~ să-mi răspundă.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

binevoí (-oésc, -oít), vb. – A avea o dispoziție favorabilă față de o cerere, a catadixi. – Var. (înv.) binevrea. De la bine și voi.Der. binevoință, bunăvoință, s. f. (atitudine binevoitoare, îngăduință); binevoitor, adj. (care are bunăvoință). Binevoință, cuvînt înv., modificat în limba mod., întrucît se consideră instinctiv că voință, s., nu se putea compune cu adv. bine, ci cu adj. bună; și poate și prin influența fr. bonne volonté.

Intrare: binevoi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • binevoi
  • binevoire
  • binevoit
  • binevoitu‑
  • binevoind
  • binevoindu‑
singular plural
  • binevoiește
  • binevoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • binevoiesc
(să)
  • binevoiesc
  • binevoiam
  • binevoii
  • binevoisem
a II-a (tu)
  • binevoiești
(să)
  • binevoiești
  • binevoiai
  • binevoiși
  • binevoiseși
a III-a (el, ea)
  • binevoiește
(să)
  • binevoiască
  • binevoia
  • binevoi
  • binevoise
plural I (noi)
  • binevoim
(să)
  • binevoim
  • binevoiam
  • binevoirăm
  • binevoiserăm
  • binevoisem
a II-a (voi)
  • binevoiți
(să)
  • binevoiți
  • binevoiați
  • binevoirăți
  • binevoiserăți
  • binevoiseți
a III-a (ei, ele)
  • binevoiesc
(să)
  • binevoiască
  • binevoiau
  • binevoi
  • binevoiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

binevoi

  • 1. A avea o dispoziție, o atitudine favorabilă față de o cerere, de o plângere etc.
    exemple
    • Prefectul îi aruncă o privire umedă și recunoscătoare, de cîine bătut pe care binevoiești să-l mîngîi. DUMITRIU, B. F. 130.
      surse: DLRLC
    • Eu stau aicea la masa la care ați binevoit a mă pofti. SADOVEANU, N. F. 16.
      surse: DLRLC
    • Doamna B. este rugată să binevoiască a veni la cinci ceasuri deseară la biserica catedrală. NEGRUZZI, S. I 53.
      surse: DLRLC
    • ironic N-a binevoit să vină astăzi la serviciu.
      surse: DLRLC
    • ironic Binevoiește a mă uita și a nu-mi mai scrie. NEGRUZZI, S. I 25.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A găsi de cuviință.
      surse: DLRLC sinonime: crede voi (vb.) un exemplu
      exemple
      • Va hotărî cum va binevoi; eu nu mă amestec. SADOVEANU, N. F. 179.
        surse: DLRLC

etimologie: