12 definiții pentru jindui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JINDUI, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati.

JINDUI, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati.

jindui [At: DELAVRANCEA, S. 9 / V: (reg) jân~ / Pzi: ~esc / E: slv *жѧдовати] 1 vt A dori ceva în mod intens Si: a râvni. 2 vi A-i lăsa gura apă după ceva Si: a pofti. 3 vi A se uita cu jind (4) la ceva. 4 vr (Îvr) A regreta.

JINDUI, jinduiesc, vb. IV. Tranz. A dori în mod intens, a pofti cu tărie, a rîvni; a tînji, a fi ahtiat după ceva. Mulți ochi au jinduit-o; ea, aș, n-aude, nu vede. DELAVRANCEA, S. 9. ◊ Intranz. (Construit mai ales cu prep. «după», «la») Bragagii și salepgii... își strigau pe isonul de datină marfa la care jinduiau cîțiva băiețoi. C. PETRESCU, A. R. 8. Bătrînelul acesta, care jinduise toată viața după un fecior, își agățase inima de Manlache. POPA, V. 113.

A JINDUI ~iesc 1. tranz. A dori, a vrea foarte mult; a râvni; a pofti. 2. intranz. A avea jind; a pretinde să acapareze ceva străin; a râvni. /<sl. žendati

jinduì v. 1. a-i duce jindul, a pofti la ceva; 2. a (se) lipsi de toate. [Slav. JẼDATI, a-i fi sete, foame, a pofti].

jinduĭésc v. tr. (d. jind). Doresc mult, poftesc mult (o mîncare, o haĭnă).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jindui (a ~) (a râvni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiesc, 3 sg. jinduiește, imperf. 1 jinduiam; conj. prez. 1 sg. să jinduiesc, 3 să jinduiască

jindui (a ~) (a râvni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiesc, imperf. 3 sg. jinduia; conj. prez. 3 să jinduiască

jindui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiesc imperf. 3 sg. jinduia; conj. prez.3 sg. și pl. jinduiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JINDUI vb. 1. v. aspira. 2. v. ahtia. 3. v. dori. 4. a râvni, a tânji. (~ după un cămin.) 5. v. lăcomi.

JINDUI vb. 1. a aspira, a dori, a năzui, a pofti, a pretinde, a rîvni, a tinde, a ținti, a urmări, a visa, a viza, (rar) a stărui, (înv. și reg.) a năsli, (reg.) a năduli, (prin Transilv. și Mold.) a bărăni, (înv.) a aținti, a bate, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să fie un geniu.) 2. a se ahtia, a dori, a rîvni. (~ după...) 3. a dori, a pofti, a rîvni, a voi, a vrea, (înv.) a deșidera, a iubi, a jelui, a poftisi. (De multă vreme ~ să...) 4. a rîvni, a tînji. (~ după un cămin.) 5. a se lăcomi, a rîvni, (înv.) a zavistui. (~ la bunul altuia.)

Intrare: jindui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jindui
  • jinduire
  • jinduit
  • jinduitu‑
  • jinduind
  • jinduindu‑
singular plural
  • jinduiește
  • jinduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jinduiesc
(să)
  • jinduiesc
  • jinduiam
  • jinduii
  • jinduisem
a II-a (tu)
  • jinduiești
(să)
  • jinduiești
  • jinduiai
  • jinduiși
  • jinduiseși
a III-a (el, ea)
  • jinduiește
(să)
  • jinduiască
  • jinduia
  • jindui
  • jinduise
plural I (noi)
  • jinduim
(să)
  • jinduim
  • jinduiam
  • jinduirăm
  • jinduiserăm
  • jinduisem
a II-a (voi)
  • jinduiți
(să)
  • jinduiți
  • jinduiați
  • jinduirăți
  • jinduiserăți
  • jinduiseți
a III-a (ei, ele)
  • jinduiesc
(să)
  • jinduiască
  • jinduiau
  • jindui
  • jinduiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jândui
  • jânduire
  • jânduit
  • jânduitu‑
  • jânduind
  • jânduindu‑
singular plural
  • jânduiește
  • jânduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jânduiesc
(să)
  • jânduiesc
  • jânduiam
  • jânduii
  • jânduisem
a II-a (tu)
  • jânduiești
(să)
  • jânduiești
  • jânduiai
  • jânduiși
  • jânduiseși
a III-a (el, ea)
  • jânduiește
(să)
  • jânduiască
  • jânduia
  • jândui
  • jânduise
plural I (noi)
  • jânduim
(să)
  • jânduim
  • jânduiam
  • jânduirăm
  • jânduiserăm
  • jânduisem
a II-a (voi)
  • jânduiți
(să)
  • jânduiți
  • jânduiați
  • jânduirăți
  • jânduiserăți
  • jânduiseți
a III-a (ei, ele)
  • jânduiesc
(să)
  • jânduiască
  • jânduiau
  • jândui
  • jânduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jindui, jinduiescverb

  • 1. tranzitiv intranzitiv A dori ceva în mod intens. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Mulți ochi au jinduit-o; ea, aș, n-aude, nu vede. DELAVRANCEA, S. 9. DLRLC
    • format_quote Bragagii și salepgii... își strigau pe isonul de datină marfa la care jinduiau cîțiva băiețoi. C. PETRESCU, A. R. 8. DLRLC
    • format_quote Bătrînelul acesta, care jinduise toată viața după un fecior, își agățase inima de Manlache. POPA, V. 113. DLRLC
  • 2. intranzitiv A-i lăsa gura apă după ceva. MDA2
    sinonime: pofti
  • 3. intranzitiv A se uita cu jind la ceva. MDA2
  • 4. reflexiv învechit Regreta. DEX '09 MDA2 DEX '98
    sinonime: regreta
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.