19 definiții pentru ha ha-ha


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HA interj. 1. Exclamație care exprimă: surprindere; mulțumire; satisfacție (răutăcioasă). 2. (Fam.) Poftim? ce? cum? ♦ Nu-i așa? n-am dreptate? 3. (Repetat) Cuvânt care imită râsul în hohote. – Onomatopee.

HA interj. 1. Exclamație care exprimă: surprindere; mulțumire; satisfacție (răutăcioasă). 2. (Fam.) Poftim? ce? cum? ♦ Nu-i așa? n-am dreptate? 3. (Repetat) Cuvânt care imită râsul în hohote. – Onomatopee.

ha1 i [At: ALECSANDRI, T. 234 / E: fo] 1 Exprimă surprindere. 2 Exprimă satisfacție. 3 (Înv; după av bine) Foarte. 4 Exprimă interogația. 5 (Are) Imită râsul Cf hohot.

HA interj. 1. (Uneori repetat) Exclamație care exprimă surprindere, mulțumire sau satisfacție răutăcioasă. Ha, ha! măi badeo, mi-ai căzut la mînă acu? ALECSANDRI, T. 234. Ha! vezi, ast cîntec îmi place. PANN, P. V. I 20. 2. (În propoziții interogative, familiar, pentru a arăta că nu s-au auzit sau nu s-au înțeles bine spusele interlocutorului) Poftim? ce? cum? De-i vorbea maică-sa, ea tot răstit răspundea, întrebînd: ha? ce zici? La TDRG. ♦ (Arată că se așteaptă din partea interlocutorului un răspuns, de obicei afirmativ) Nu-i așa? n-am dreptate? Te boldești la mine, ha? SADOVEANU, O. VI 127. Ian spuneți, ce-ați mai cerut?... fote și inele? sau numai drăgostele, ha? și drăgostele tot cu de-alde cei tineri? ha? ALECSANDRI, T. 215. Îmi vine să poruncesc să deie cu tunurile în prostimea aceea. Ha, cum socoți și dumneata? NEGRUZZI, S. I 153. 3. (De obicei repetat) Onomatopee care redă rîsul puternic și zgomotos, în hohote. Jupîn Dumitrache (care la fiece accent al lui Ipingescu a dat mereu din cap, în semn de aprobare, îl întrerupe cu entuziasm): Ha ha ha ha! i-a-nfundat! CARAGIALE, O. I 54.

HA interj. 1) (se folosește pentru a exprima surprindere, mirare, satisfacție, indignare, ironie etc.). 2) fam. (se folosește când interlocutorul n-a auzit bine s-au n-a înțeles cele spuse) Poftim?; ce-ai spus? 3) (se folosește repetat pentru a reda râsul în hohote). /Onomat.

ha! int. arată o surprindere, mirare sau o întrebare: zici cai scăpat, ha?

ha, interj. care (ca și și hi) arată rîsu: Ha! ha! ha! Ce comedie! – Altă interj. care arată întrebarea și care există și supt forma haĭ saŭ aĭ. Nu țĭ-am spus eŭ? Ha? V. și haĭ 2.

miza vt(a) [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pzi: ~zez / E: fr miser] 1 A depune ca miză1. 2 A juca pe... 3 (Fig) A se bizui pe...

mugitor, ~oare a [At: CANTEMIR, IST. 89 / V: (înv) ~iu, ~găt~ / Pl: ~i, ~oare / E: mugi + -tor] 1 (D. unele animale) Care mugește (1). 2 (Pan; d. elemente ale naturii) Care mugește (5). 3 (Pan; d. instrumente muzicale) Care mugește (6).

i, ha și i, haĭ, interj. care arată o bucurie care ar putea veni: i, haĭ! ce bine ar fi să vie!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HA interj. v. ce, cum, poftim.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ha interj.1. Exprimă surpriza. – 2. Imită rîsul. – 3. Subliniază o interogație. Creație spontană. Se folosește și în var. aha (sensul 1), (sensul 2), ho (sensurile 1 și 2), oho (sensul 1), hai (sensul 3); cf. hei, hohot. Sensul 2 impune adesea repetiția.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ha, (hău), interj. – (fam.) Exprimă interogația: poftim?, ce e?, ce-ai spus?. – Onomatopee (Scriban, DEX, MDA).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ha (METR.), simbol pentru hectar.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

na-ha hăiț! / șah! expr. (țig.) nu vorbi / nu spune / nu recunoaște nimic!

Intrare: ha
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • ha
ha-ha interjecție
interjecție (I10)
  • ha-ha

ha ha-ha

  • 1. Exclamație care exprimă: surprindere; mulțumire; satisfacție (răutăcioasă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Ha, ha! măi badeo, mi-ai căzut la mînă acu? ALECSANDRI, T. 234.
      surse: DLRLC
    • Ha! vezi, ast cîntec îmi place. PANN, P. V. I 20.
      surse: DLRLC
  • 2. familiar Poftim? ce? cum?
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • De-i vorbea maică-sa, ea tot răstit răspundea, întrebînd: ha? ce zici? La TDRG.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Nu-i așa? n-am dreptate?
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Te boldești la mine, ha? SADOVEANU, O. VI 127.
        surse: DLRLC
      • Ian spuneți, ce-ați mai cerut?... fote și inele? sau numai drăgostele, ha? și drăgostele tot cu de-alde cei tineri? ha? ALECSANDRI, T. 215.
        surse: DLRLC
      • Îmi vine să poruncesc să deie cu tunurile în prostimea aceea. Ha, cum socoți și dumneata? NEGRUZZI, S. I 153.
        surse: DLRLC
  • 3. repetat Cuvânt care imită râsul în hohote.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Jupîn Dumitrache (care la fiece accent al lui Ipingescu a dat mereu din cap, în semn de aprobare, îl întrerupe cu entuziasm): Ha ha ha ha! i-a-nfundat! CARAGIALE, O. I 54.
      surse: DLRLC

etimologie: