4 intrări

Articole pe această temă:

45 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NUMÍ, numesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune, a da cuiva un nume sau un calificativ, o poreclă drept nume; a denumi, a intitula, a chema, a boteza. ♦ Refl. A purta numele de..., a se chema...; a căpăta o anumită denumire, poreclă sau un anumit calificativ. 2. Tranz. A pomeni de cineva sau de ceva, a aduce în discuție; a aminti, a invoca. 3. Refl. A se socoti (sau a fi socotit) drept..., a se considera (sau a fi considerat) ca fiind... 4. Tranz. A pune pe cineva într-o funcție; a angaja; a da cuiva o însărcinare, a conferi cuiva un titlu, un grad. – Din nume.

numi1 [At: COD. VOR. 118/17 /V: (înv; cscj) ~ma, (îrg) lu~, ~mei, ru~ / Pzi: ~mesc / E: nume] 1 vt A da un nume, o denumire sau un titlu, un calificativ Si: a boteza, a chema, a denumi, a intitula, (îvp) a număra2 (1), (înv) a nomina, a numeni (1). 2 vt A se adresa cuiva cu un nume. 3 vt (Rar) A indica numele pe care îl au lucrurile. 4 vt A da o poreclă Si: a porecli, a supranumi. 5 vt A considera într-un anumit fel. 6 vrp A purta numele de... Si: (înv) a se numeni (2). 7 vrp A căpăta o anumită denumire sau un anumit calificativ Si: (înv) a se numeni (3). 8 vrp (Îvr) A se distinge. 9 vrp A se socoti drept... 10 vt (Reg) A socoti pe cineva drept un om cu vază, cu nume bun Si: a cinsti, a prețui. 11 vt (Îe) A ~-o sus Se spune despre cineva care se socotește superior. 12 vr (Reg; îe) Numindu-se pă sine Făcându-și faimă, nume. 13 vt A pomeni pe cineva sau de ceva Si: a aminti, a invoca. 14 vt (Rar) A arăta. 15 vi (Reg) A ura. 16 vi (Reg; îe) A-i ~ cuiva rău A prevesti cuiva ceva rău. 17 vt A pune într-o funcție, într-o slujbă Si: a angaja. 18 vt A încredința o misiune, o însărcinare. 19 vt A conferi un titlu, un grad.

NUMÍ, numesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune, a da cuiva un nume sau un calificativ, o poreclă drept nume; a denumi, a intitula, a chema, a boteza. ♦ Refl. A purta numele de, a se chema; a căpăta o anumită denumire, poreclă sau un anumit calificativ. 2. Tranz. A pomeni de cineva sau de ceva, a aduce în discuție; a aminti, a invoca. 3. Refl. A se socoti (sau a fi socotit) drept, a se considera (sau a fi considerat) ca fiind 4. Tranz. A pune pe cineva într-o funcție; a angaja; a da cuiva o însărcinare, a conferi cuiva un titlu, un grad. – Din nume.

NUMÍ, numesc, vb. IV. Tranz. 1. A da un nume, a pune un nume; a denumi. Este caracteristic amănuntul că «Băbeasca» și «Dealul» din lista noastră numesc păduri, așadar locuri interesante pentru un număr mai restrîns de indivizi. IORDAN, N. L. 108. Papagalul lui, pe care îl numise Pol, rostea cîte un cuvînt. DRĂGHICI, R. 150. ♦ Refl. pas. A purta numele de..., a fi denumit..., a se chema. Fratele craiului se numea Verde-împărat. CREANGĂ, P. 183. Aceea ce se aflase mai sigur pentru dînsa era că se numea Olga. NEGRUZZI, S. I 44. Este o parte a pămîntului cure se numește Africa. DRĂGHICI, R. 15. 2. A adăuga (la numele cuiva) un epitet, o poreclă, a considera (pe cineva) drept... (dîndu-i calificativul, titlul sau numele de...). De nu era doamna palatului afară, dînd de mîncare puilor ei (căci așa numea ea lighioanele din pădure), îi prăpădea negreșit. ISPIRESCU, L. 7. Amîna... această poznașă trebușoară și gingașă în multe privinți, după cum o numea el. CREANGĂ, P. 141. Pe măgar, cît să-l împodobești, Armăsar tot nu poți să-l numești. PANN, P. V. III 39. ◊ Refl. pas. Boierii, ca toți orășenii, se numeau jupani, adică cetățeni. BĂLCESCU, O. II 14. ♦ Refl. A fi supranumit, a purta un titlu sau un calificativ; a se intitula. Spune-mi cînd mă voi numi soția ta? NEGRUZZI, S. I 18. 3. A rosti, a menționa, a arăta, a pomeni numele cuiva sau a ceva. Mai ales, ținea la un cîntec, pe care vru să-l numească. BASSARABESCU, V. 12. 4. A pune (pe cineva) într-o funcție (v. încadra), a angaja; a da cuiva o însărcinare; a conferi cuiva un grad, un titlu. Prin urmare, Numiți-mă prefect! ALECSANDRI, T, I 285. ◊ Refl. pas. (Învechit) Boierii ajutorați de popor gonesc pe... Ilieș, și Vasile Lupul se numește domn. BĂLCESCU, O. II 22.

A NUMÍ ~ésc tranz. 1) A înzestra cu un nume; a denumi. 2) A desemna printr-un calificativ (de obicei depreciativ); a califica; a face; a taxa; a eticheta; a considera. 3) (ființe) A indica rostind sau scriind numele. 4) (persoane) A desemna ca fiind potrivit (într-o funcție). /Din nume

A SE NUMÍ mă ~ésc intranz. A avea ca nume; a purta numele (de). /Din nume

numì v. 1. a da un nume, a deosebi cu un nume: a numit pe fiu-său Petru; 2. a pune într’o funcțiune, într’o demnitate: l’a numit judecător; 3. a avea un nume: se numește Nicolae.

NÚME, nume, s. n. 1. Cuvânt sau grup de cuvinte prin care se arată cum se cheamă o ființă sau un lucru, o acțiune, o noțiune etc. și prin care acestea se individualizează. ◊ Nume de botez (sau mic) = prenume. Nume de familie = nume pe care îl poartă toți membrii aceleiași familii și care se transmite de la părinți la copii. Ziua numelui = zi în care cineva își sărbătorește onomastica. ◊ Loc. adj. Fără (de) nume = a) care nu este știut, cunoscut; anonim; obscur; b) care impresionează puternic. ◊ Loc. adv. Pe nume = a) spunându-i numele, adresându-se cu numele; b) direct, răspicat. ◊ Loc. prep. În numele... = a) în locul cuiva, din partea, din însărcinarea cuiva (sau a ceva); b) invocând puterea, autoritatea cuiva. ◊ Expr. Zi-i pe nume! = a) spune-mi numele lui, amintește-mi numele lui (de care nu-mi aduc aminte momentan); b) se spune când nu-ți amintești momentan numele unui obiect, al unei ființe. A lovi (sau a păli, a-i trage cuiva una) în numele tatălui = a lovi, a-i trage (cuiva una) drept în frunte. (Fam.) Să nu-mi (mai) zici pe nume dacă... = să mă desconsideri dacă..., să nu mă mai recunoști dacă... A cunoaște (pe cineva) numai după (sau din) nume sau a auzi de numele cuiva = a cunoaște (pe cineva) din auzite, fără să-l fi văzut vreodată. A nu-i (mai) ști (sau auzi) cuiva de nume = a nu mai ști nimic despre cineva. A (nu) lua (cuiva ceva) în nume de rău = a (nu) se supăra, a (nu) interpreta în mod greșit cele spuse de cineva. A lua în nume de bine (pe cineva) = a aprecia (pe cineva), a ține (la cineva). Pentru numele lui Dumnezeu! formulă exclamativă care însoțește o rugăminte sau care exprimă iritare, indignare, nedumerire. Pe numele (cuiva) = (despre un act, o proprietate etc.) înscris ca proprietate legală (a cuiva). (În imprecații) Veni-ți-ar (sau pieri-ți-ar) numele sau să nu(-ți) mai aud de nume, nu ți-aș mai auzi de nume, acolo să-ți rămână numele, se spune cuiva pe care nu-l poți suferi, pe care dorești să nu-l mai vezi niciodată, a cărui moarte o dorești. ♦ (Fiz.) Sens. 2. Calificativ, atribut; poreclă; p. ext. titlu, rang. ◊ Loc. adv. Cu (sau sub) nume de... = a) cu titlul de..., sub formă de..., în chip de...; b) sub pretext că..., pe motiv că..., spunând că...; ◊ Expr. (Numai) cu numele = de formă, fără să corespundă realității. 3. Reputație, faimă. ◊ Expr. A scoate (sau a-i ieși, a scorni etc. cuiva) nume (rău) = a face cuiva sau a căpăta faimă, reputație rea, a (se) vorbi de rău despre cineva. A-și face (un) nume = a ajunge cunoscut, vestit prin acțiuni pozitive. A-i merge (cuiva) numele că... = a se spune despre cineva că... 4. (Reg.) Pretext, motiv. 5. Termen generic pentru părțile de vorbire care se declină; spec. substantiv. ◊ Nume de agent = substantiv sau adjectiv care derivă dintr-un verb și care denumește pe cel ce săvârșește acțiunea, pe autorul acțiunii. Nume predicativ = cuvânt care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții. – Lat. nomen.

num sm [At: ȘINCAI, HR. I, 102/6 / Pl: ~i / E: lat nummus] (Rar) Monedă folosită în Antichitatea greco-romană.

nume sn [At: COD. VOR. 2/5 / V: (îrg) ~măr (Pl: ~e), (înv) nome, ~mi (îvr) ~n (reg) lu~ sn și (nob) sf, (nob) ~ne / Pl: ~, (reg) ~muri / E: ml nomen] 1 Cuvânt sau grup de cuvinte care desemnează o ființă sau un lucru, o acțiune, un fenomen, o noțiune etc. și prin care se individualizează o ființă, un obiect etc. dintr-o anumită categorie Si: denumire, numire (3). 2 (Îs) ~ de (sau, reg, din) botez sau ~ mic Nume care se dă unei persoane la naștere Si: prenume. 3 (Îs) Ziua ~lui sau (rar) zi de ~ Zi în care se sărbătoresc cei ce poartă numele sfântului prăznuit în acea zi de biserică Si: onomastică. 4 (Pex) Sărbătoare organizată cu prilejul zilei numelui. 5 (Îs) ~ de familie, ~ patronimic, (sau, reg, după naștere) Nume pe care îl poartă toți membrii unei familii și care se transmite de la părinți la copii. 6 (Spre deosebire de poreclă; îs) ~ bun Nume (1) adevărat al cuiva. 7 (Îs) ~ topic (sau de loc) Toponimic. 8 (Îla) Fără (de) ~ Care nu este cunoscut, identificat. 9 (Pex; îal) Lipsit de importanță Si: obscur. 10 (Îal) Care impresionează puternic prin grandoare, intensitate, importanță. 11 (Îlav) Pe ~ Adresându-se cu numele. 12 (Îal) Direct. 13 (D. acțiuni comerciale; îal) Cu valoare nominală. 14 (Îlav) În (sau, înv, drept, cu, pe) ~le cuiva (sau a ceva) Invocând numele cuiva sau a ceva, în special al unei divinități, ca simbol al unei credințe. 15 (Îal) În cinstea cuiva. 16 (Pex; îal) Prinos adus cuiva, în special unei divinități. 17 (Îal) Din partea cuiva. 18 (Îal) Invocând autoritatea, puterea cuiva. 19 (Îal) În locul cuiva. 20 (Îe) A spune (sau a zice cuiva, a chema, pop, a striga pe cineva sau ceva) pe ~ A rosti (cu voce tare) numele (1) cuiva Si: a numi1 (1). 21 (Pex; îae) A spune răspicat, fară ocolișuri. 22 (Îe) Zi-i pe ~! Spune-mi numele lui, de care momentan nu-mi amintesc. 23 (Îae) Se spune când cineva nu-și amintește pe moment denumirea exactă a unui obiect. 24 (Îe) Să nu-mi (mai) zici (sau spui) pe ~ dacă... Să nu mă mai recunoști dacă... 25-26 (Îcn; îe) A (nu) lua (cuiva ceva) în ~ de rău A (nu) interpreta greșit sau cu rea-voință vorbele cuiva. 27-28 (Pex; îae) A (nu) se supăra. 29-30 (Îe) A lua sau (rar) a avea (pe cineva) în ~ de bine (sau de rău) A (nu) aprecia pe cineva. 31 (Fam; îe) A lovi (sau a păli, a-i trage cuiva una) în (sau la) ~le tatălui A lovi pe cineva drept în frunte (în locul unde se miruiesc creștinii). 32 (Îe) Pentru ~le lui Dumnezeu (sau al cerului)! Exclamație care subliniază, întărind, o rugăminte. 33 (Îae) Exclamație care exprimă indignare, nedumerire, exasperare. 34 (D. o proprietate, un act etc.; îlav) Pe ~le (cuiva) Înscris ca proprietate legală a cuiva. 35-36 (Îal) (Fiind numit) cu numele (1) cuiva. 37 (Îlav) Cu ~le ... sau cu ~ de... Având numele (1) de... Si: numit. 38 (Îe) A cunoaște (ceva) numai din ~ A cunoaște ceva din auzite, fără să-l fi văzut vreodată. 39 (Rar; îe) A nu cunoaște (ceva) nici de ~ A nu fi auzit despre ceva. 40 (Îe) A auzi de ~le cuiva A cunoaște din auzite, din reputație. 41 (Îe) A nu (mai) ști (sau auzi) cuiva de ~ sau a nu (mai) ști (sau auzi) de ~le cuiva A nu mai ști nimic despre cineva plecat departe. 42 (În imprecații; îae) Îndemn adresat cuiva de a pleca și de a nu se mai întoarce niciodată. 43 (În imprecații; îe) Veniți-ar sau pieriți-ar ~le sau să nu-ți mai aud de ~, nu ți-aș mai auzi de ~, acolo să-ți rămână ~le Se spune unei persoane insuportabile. 44 (Îae) Se spune cuiva pe care nu vrei să-l mai revezi niciodată. 45 (Îae) Se spune cuiva căruia îi dorești moartea. 46 (Rar) Persoană. 47 (Rar) Ființă. 48 (Fiz) Sens. 49 (Fiz) Semn. 50 (Urmat de determinări care arată felul) Calificativ pe care îl are cineva sau care i se atribuie cuiva. 51 Titlu. 52 Rang. 53 (Îlav) Cu (sau sub) ~ de... (sau că... sau, rar, urmat de un genitiv) sau (rar) cu ~le să... Cu titlul de... 54 (Îal) Sub formă de... 55 (Îal) Sub pretext că... 56 (Îal) Pe motiv că... 57 (Îe) Sub nici un fel de ~ În nici un caz. 58 (Îlav) (Numai) cu ~le De formă, fără să corespundă realității. 59 (Pex; îal) În aparență. 60 (Înv; îlav) (În) ~ de... Socotind că... 61 (Îal) Recunoscând drept... 62 (Îal) Ca și... 63-64 Reputație (bună sau) rea Si: faimă, renume. 65-66 (Îe) A scoate (sau a scorni, a face, a-i ieși cuiva) ~ (rău) A (se) vorbi de rău despre cineva. 67-68 (Îae) A se afla sau a pune pe cineva într-o lumină defavorabilă. 69 (Îe) A-și face (un) ~ A ajunge cunoscut, vestit, prin acțiuni pozitive. 70 (Îae) A-și face o carieră. 71 (Îe) A-i merge (cuiva) ~le că... A i se duce cuiva vestea că... 72 Denumire ironică dată cuiva în legătură cu activitatea sa sau cu o trăsătură caracteristică, fizică sau psihică Si: poreclă. 73 (Grm) Tennen generic pentru părțile de vorbire care se declină, în special, pentru substantiv și adjectiv. 74 (Grm; pgn) Substantiv. 75 (Grm; înv; îc) (În-)loc-de-~ Pronume. 76 (Grm; îs) ~ comun Substantiv comun. 77 (Grm; îs) ~ propriu Substantiv propriu. 78 (Îs) ~ predicativ Cuvânt care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul nominal al unei propoziții. 79 (Îs) ~ de agent Substantiv sau adjectiv care derivă dintr-un verb și care denumește pe autorul acțiunii. 80 (Îs) ~ de acțiune Substantiv care exprimă o acțiune concepută ca obiect. 81 (Reg) Pretext. 82 (Reg) Motiv.

NÚME, nume, s. n. 1. Cuvânt sau grup de cuvinte prin care numim, arătăm cum se cheamă o ființă sau un lucru, o acțiune, o noțiune etc. și prin care acestea se individualizează. ◊ Nume de botez (sau mic) = prenume. Nume de familie = nume pe care îl poartă toți membrii aceleiași familii și care se transmite de la părinți la copii. Ziua numelui = zi în care cineva își sărbătorește onomastica. ◊ Loc. adj. Fără (de) nume = a) care nu este știut, cunoscut; anonim, obscur; b) care impresionează puternic. ◊ Loc. adv. Pe nume = a) spunându-i numele, adresându-se cu numele; b) direct, răspicat. ◊ Loc. prep. În numele... = a) în locul cuiva, din partea, din însărcinarea cuiva (sau a ceva); b) invocând puterea, autoritatea cuiva. ◊ Expr. Zi-i pe nume! = a) spune-mi numele lui, amintește-mi numele lui (de care nu-mi aduc aminte momentan); b) se spune când nu-ți amintești momentan numele unui obiect, al unei ființe. A lovi (sau a păli, a-i trage cuiva una) în numele tatălui = a lovi, a-i trage (cuiva una) drept în frunte. (Fam.) Să nu-mi (mai) zici pe nume dacă... = să mă desconsideri dacă..., să nu mă mai recunoști dacă... A cunoaște (pe cineva) numai după (sau din) nume sau a auzi de numele cuiva = a cunoaște (pe cineva) din auzite, fără să-l fi văzut vreodată. A nu-i (mai) ști (sau auzi) cuiva de nume = a nu mai ști nimic despre cineva. A (nu) lua (cuiva ceva) în nume de rău = a (nu) se supăra, a (nu) interpreta în mod greșit cele spuse de cineva. A lua în nume de bine (pe cineva) = a aprecia (pe cineva), a ține (la cineva). Pentru numele lui Dumnezeu! formulă exclamativă care însoțește o rugăminte sau care exprimă iritare, indignare, nedumerire. Pe numele (cuiva) = (despre un act, o proprietate etc.) înscris ca proprietate legală (a cuiva). (În imprecații) Veni-ți-ar (sau pieri-ți-ar) numele sau să nu(-ți) mai aud de nume, nu ți-aș mai auzi de nume, acolo sa-ți rămână numele, se spune cuiva pe care nu-l poți suferi, pe care dorești să nu-l mai vezi niciodată, a cărui moarte o dorești. ♦ (Fiz.) Sens. 2. Calificativ, atribut; poreclă; p. ext. titlu, rang. ◊ Loc. adv. Cu (sau sub) nume de... = a) cu titlul de..., sub formă de..., în chip de...; b) sub pretext că..., pe motiv că..., spunând că...; ◊ Expr. (Numai) cu numele = de formă, fără să corespundă realității. 3. Reputație, faimă. ◊ Expr. A scoate (sau a-i ieși, a scorni etc. cuiva) nume (rău) = a face cuiva sau a căpăta faimă, reputație rea, a (se) vorbi de rău despre cineva. A-și face (un) nume = a ajunge cunoscut, vestit prin acțiuni pozitive. A-i merge (cuiva) numele că... = a se spune despre cineva că... 4. (Reg.) Pretext, motiv. 5. Termen generic pentru părțile de vorbire care se declină; spec. substantiv. ◊ Nume de agent = substantiv sau adjectiv care derivă dintr-un verb și care denumește pe cel ce săvârșește acțiunea, pe autorul acțiunii. Nume predicativ = cuvânt care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții. – Lat. nomen.

arată toate definițiile

Intrare: numi (pref.)
numi2 (pref.)
prefix (I7-P)
  • numi
Intrare: numi (vb.)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • numi
  • numire
  • numit
  • numitu‑
  • numind
  • numindu‑
singular plural
  • numește
  • numiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • numesc
(să)
  • numesc
  • numeam
  • numii
  • numisem
a II-a (tu)
  • numești
(să)
  • numești
  • numeai
  • numiși
  • numiseși
a III-a (el, ea)
  • numește
(să)
  • numească
  • numea
  • numi
  • numise
plural I (noi)
  • numim
(să)
  • numim
  • numeam
  • numirăm
  • numiserăm
  • numisem
a II-a (voi)
  • numiți
(să)
  • numiți
  • numeați
  • numirăți
  • numiserăți
  • numiseți
a III-a (ei, ele)
  • numesc
(să)
  • numească
  • numeau
  • numi
  • numiseră
lumi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: num
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • num
  • numul
plural
  • numi
  • numii
genitiv-dativ singular
  • num
  • numului
plural
  • numi
  • numilor
vocativ singular
plural
Intrare: nume
substantiv neutru (N30)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nume
  • numele
plural
  • nume
  • numele
genitiv-dativ singular
  • nume
  • numelui
plural
  • nume
  • numelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • numi
  • numiul
plural
  • nume
  • numele
genitiv-dativ singular
  • numi
  • numiului
plural
  • nume
  • numelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

numi (vb.) lumi

  • 1. tranzitiv A pune, a da cuiva un nume sau un calificativ, o poreclă drept nume.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: boteza chema denumi intitula 5 exemple
    exemple
    • Este caracteristic amănuntul că «Băbeasca» și «Dealul» din lista noastră numesc păduri, așadar locuri interesante pentru un număr mai restrîns de indivizi. IORDAN, N. L. 108.
      surse: DLRLC
    • Papagalul lui, pe care îl numise Pol, rostea cîte un cuvînt. DRĂGHICI, R. 150.
      surse: DLRLC
    • De nu era doamna palatului afară, dînd de mîncare puilor ei (căci așa numea ea lighioanele din pădure), îi prăpădea negreșit. ISPIRESCU, L. 7.
      surse: DLRLC
    • Amîna... această poznașă trebușoară și gingașă în multe privinți, după cum o numea el. CREANGĂ, P. 141.
      surse: DLRLC
    • Pe măgar, cît să-l împodobești, Armăsar tot nu poți să-l numești. PANN, P. V. III 39.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A purta numele de..., a se chema...; a căpăta o anumită denumire, poreclă sau un anumit calificativ.
      surse: DEX '09 DLRLC 5 exemple
      exemple
      • pasiv Fratele craiului se numea Verde-împărat. CREANGĂ, P. 183.
        surse: DLRLC
      • pasiv Aceea ce se aflase mai sigur pentru dînsa era că se numea Olga. NEGRUZZI, S. I 44.
        surse: DLRLC
      • pasiv Este o parte a pămîntului cure se numește Africa. DRĂGHICI, R. 15.
        surse: DLRLC
      • pasiv Boierii, ca toți orășenii, se numeau jupani, adică cetățeni. BĂLCESCU, O. II 14.
        surse: DLRLC
      • Spune-mi cînd mă voi numi soția ta? NEGRUZZI, S. I 18.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A pomeni de cineva sau de ceva, a aduce în discuție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aminti invoca un exemplu
    exemple
    • Mai ales, ținea la un cîntec, pe care vru să-l numească. BASSARABESCU, V. 12.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv A se socoti (sau a fi socotit) drept..., a se considera (sau a fi considerat) ca fiind...
    surse: DEX '09
  • 4. tranzitiv A pune pe cineva într-o funcție; a da cuiva o însărcinare, a conferi cuiva un titlu, un grad.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: angaja 2 exemple
    exemple
    • Prin urmare, Numiți-mă prefect! ALECSANDRI, T, I 285.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv învechit Boierii ajutorați de popor gonesc pe... Ilieș, și Vasile Lupul se numește domn. BĂLCESCU, O. II 22.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • nume
    surse: DEX '09 DEX '98

nume numi

  • 1. Cuvânt sau grup de cuvinte prin care se arată cum se cheamă o ființă sau un lucru, o acțiune, o noțiune etc. și prin care acestea se individualizează.
    surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Știu c-a nemerit-o bine de ți-a pus numele Chirică. CREANGĂ, P. 149.
      surse: DLRLC
    • Hyperion, ce din genuni Răsai c-o-ntreagă lume, Nu cere semne și minuni Care n-au chip și nume. EMINESCU, O. I 177.
      surse: DLRLC
    • Singur numele bucatelor era de ajuns ca să-mi taie apetitul. NEGRUZZI, S. I 58.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Nume de botez (sau mic) = prenume
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Nume de familie = nume pe care îl poartă toți membrii aceleiași familii și care se transmite de la părinți la copii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. Ziua numelui = zi în care cineva își sărbătorește onomastica.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.4. locuțiune adjectivală Fără (de) nume = care nu este știut, cunoscut.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: anonim (adj.) obscur
    • 1.5. locuțiune adjectivală Fără (de) nume = care impresionează puternic.
      surse: DEX '09
    • 1.6. locuțiune adverbială Pe nume = spunându-i numele, adresându-se cu numele.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Dănilă însă a început a-i striga pe nume. CREANGĂ, P. 59.
        surse: DLRLC
      • Blînd pe nume el o cheamă. EMINESCU, O. I 84.
        surse: DLRLC
      • Nimeni nu vrea să-mi zică pe nume! HASDEU, R. V. 147.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.8. locuțiune adverbială Cu numele sau cu nume de... = numind, numit, având numele de...
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Au rămas în sfîrșit singur numai cel mai mic fiu, cu numele Crusoe. DRĂGHICI, R. 3.
        surse: DLRLC
      • S-a sculat mai an Bădica Troian Ș-a încălicat P-un cal învățat Cu nume de Graur. TEODORESCU, P. P. 145.
        surse: DLRLC
    • 1.9. locuțiune prepozițională În numele... = în locul cuiva, din partea, din însărcinarea cuiva (sau a ceva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Nu știu, amice, dacă să-ți prezint sau nu mulțumiri în numele rubedeniilor. CAMIL PETRESCU, U. N. 32.
        surse: DLRLC
      • M-am angajat în numele dumneavoastră. ALECSANDRI, T. I 290.
        surse: DLRLC
    • 1.10. locuțiune prepozițională În numele... = invocând puterea, autoritatea cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • La săbii copii, în numele lui Irod-împărat. ALECSANDRI, T. I 86.
        surse: DLRLC
      • Să-și reclame... libertatea sa în numele suvenirilor istorice. BĂLCESCU, O. II 11.
        surse: DLRLC
    • 1.11. expresie Zi-i pe nume! = spune-mi numele lui, amintește-mi numele lui (de care nu-mi aduc aminte momentan).
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Dar oare pe acesta cum mama dracului l-a fi mai chemînd? – Zi-i pe nume să ți-l spun. CREANGĂ, P. 245.
        surse: DLRLC
    • 1.12. expresie Zi-i pe nume! se spune când nu-ți amintești momentan numele unui obiect, al unei ființe.
      surse: DEX '09
    • 1.13. expresie A lovi (sau a păli, a-i trage cuiva una) în numele tatălui = a lovi, a-i trage (cuiva una) drept în frunte.
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Măi slăbănogilor, eu pe voi vă pălesc în numele tatălui și vă prăvălesc cu piciorul în rîpă. SADOVEANU, B. 123.
        surse: DLRLC
      • Îi mai trage și-n numele tatălui una! CREANGĂ, P. 55.
        surse: DLRLC
    • 1.14. expresie familiar Să nu-mi (mai) zici pe nume dacă... = să mă desconsideri dacă..., să nu mă mai recunoști dacă...
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Dacă nu te-oi face eu să izbutești, să nu-mi mai zici pe nume. ISPIRESCU, la TDRG.
        surse: DLRLC
    • 1.15. expresie familiar A cunoaște (pe cineva) numai după (sau din) nume sau a auzi de numele cuiva = a cunoaște (pe cineva) din auzite, fără să-l fi văzut vreodată.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.16. expresie familiar A nu-i (mai) ști (sau auzi) cuiva de nume = a nu mai ști nimic despre cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Nu li s-au mai auzit nimică de nume. SBIERA, P. 22.
        surse: DLRLC
      • Ni s-or pierde urmele Și nu ne-or ști de nume. EMINESCU, O. I 176.
        surse: DLRLC
    • 1.17. expresie familiar A (nu) lua (cuiva ceva) în nume de rău = a (nu) se supăra, a (nu) interpreta în mod greșit cele spuse de cineva.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.18. expresie familiar A lua în nume de bine (pe cineva) = a aprecia (pe cineva), a ține (la cineva).
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: aprecia un exemplu
      exemple
      • Toată curtea împărătească lua în nume de bine pe această găinăreasă pentru vrednicia și curățenia ei. ISPIRESCU, L. 185.
        surse: DLRLC
    • 1.19. expresie A-i lua (cuiva ceva) în nume de bine (sau de rău) = a se arăta mulțumit (sau nemulțumit) de ceva.
      surse: DLRLC
    • 1.20. expresie familiar Pentru (sau în) numele lui Dumnezeu! formulă exclamativă care însoțește o rugăminte sau care exprimă iritare, indignare, nedumerire.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.21. expresie familiar Pe numele (cuiva) = (despre un act, o proprietate etc.) înscris ca proprietate legală (a cuiva).
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Să afli după un an, doi că-și durează o casă cu trei etaje, pe numele nevestii. C. PETRESCU, C. V. 186.
        surse: DLRLC
    • 1.22. expresie familiar (În imprecații) Veni-ți-ar (sau pieri-ți-ar) numele sau să nu(-ți) mai aud de nume, nu ți-aș mai auzi de nume, acolo să-ți rămână numele, se spune cuiva pe care nu-l poți suferi, pe care dorești să nu-l mai vezi niciodată, a cărui moarte o dorești.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Să nu mai aud de numele tău! CREANGĂ, P. 47.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98
  • exemple
    • Tu!!... nu vezi... nu-ți aflu nume. EMINESCU, O. I 82.
      surse: DLRLC
    • Mintea atunci bate-n palme și cu glas le mulțumește, Dînd nume de faptă bună focului ce le pornește. CONACHI, P. 278.
      surse: DLRLC
    • Tot Nichifor Coțcariul i-a rămas bietului om numele și pînă în ziulica de astăzi. CREANGĂ, P. 136.
      surse: DLRLC
    • Văzîndu-mă așa mic și ovilit, mi-au pus numele Tăndală. NEGRUZZI, S. I 247.
      surse: DLRLC
    • Frumos nume că-mi stîrnea. ȘEZ. I 143.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Avea numai un nume de împărat, iar încolo era la toate... nătărău. GORJAN, H. I 48.
        surse: DLRLC
    • 2.2. locuțiune adverbială Cu (sau în, sub) nume de... = cu titlul de..., sub formă de..., în chip de...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: anume (adv.) ca (adv.) drept (adv.) 2 exemple
      exemple
      • Să se ducă la dînsul supt nume de sol. GORJAN, H. I 2.
        surse: DLRLC
      • În nume de om mort l-ați lăsat. TEODORESCU, P. P. 383.
        surse: DLRLC
    • 2.3. locuțiune adverbială Cu (sau sub) nume de... = sub pretext că..., pe motiv că..., spunând că...
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.4. expresie (Numai) cu numele = de formă, fără să corespundă realității.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Era domn numai cu numele.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Ușor se duce nume De-un lucru bun în lume. COȘBUC, P. I 277.
      surse: DLRLC
    • Și-a făcut un nume destul de cunoscut, numai prin munca și meritele lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 62.
      surse: DLRLC
    • De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu? EMINESCU, O. I 137.
      surse: DLRLC
    • De vrei să ai nume bun, nu te uni cu cei răi.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie A scoate (sau a-i ieși, a scorni etc. cuiva) nume (rău) = a face cuiva sau a căpăta faimă, reputație rea, a (se) vorbi de rău despre cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Scoată-mi nume cît or vrea! COȘBUC, P. I 203.
        surse: DLRLC
    • 3.2. expresie A-și face (un) nume = a ajunge cunoscut, vestit prin acțiuni pozitive.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 3.3. expresie A-i merge (cuiva) numele că... = a se spune despre cineva că...
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 3.4. expresie A-i ieși (cuiva) nume rău.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Să urcă în pod, cu numele să le aducă slănină. RETEGANUL, P. V 42.
      surse: DLRLC
  • 5. Termen generic pentru părțile de vorbire care se declină.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Denumire comună sub care se grupează, în unele gramatici, substantivul, adjectivul, pronumele și numeralul.
      surse: DLRLC
    • 5.2. Nume de agent = substantiv sau adjectiv care derivă dintr-un verb și care denumește pe cel ce săvârșește acțiunea, pe autorul acțiunii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 5.3. Nume predicativ = cuvânt care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: