num sm [At: ȘINCAI, HR. I, 102/6 / Pl: ~i / E: lat nummus] (Rar) Monedă folosită în Antichitatea greco-romană.

num¹, numuri, s.n. (arh.) Denumire, nume: „...și să-mbrăcau bărbătește, o samă dintre ele. Își puneu numuri bărbătești: Vasalie, Gheorghe” (Bilțiu, 2001: 257). – Lat. nomen.

num², numuri, s.n. (arh.) Monedă: „…dar s-au găsit acolo numuri (monede) antice romane” (Mihaly, 1900: 307; dipl. 127). – Lat. nummus „monedă” (MDA).

num, numuri, s.n. – (arh.) Denumire, nume: „...și să-mbrăcau bărbătește, o samă dintre ele. Își puneu numuri bărbătești: Vasalie, Gheorghe” (Bilțiu, 2001: 257; Moisei) – Lat. nomen (> rom. nume).

num, numuri, s.n. – Denumire, nume: „...și să-mbrăcau bărbătește, o samă dintre ele. Își puneu numuri bărbătești: Vasalie, Gheorghe” (Bilțiu 2001: 257; Moisei) – Lat. nomen (> rom. nume).

NUM s. m. (Rar) Numele unei monede folosite în antichitatea greacă și romană. Constantin s-au răscumpărat cu o mie de numi. șincai, hr. i, 102/6. Au cerut Kaganul să i se dea numai cîte un num de fiecare suflet. id. ib. 118/33, cf. BARCIANU, ALEXI, W. – pl.: numi. – Din lat. nummus.