13 definiții pentru calificativ (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CALIFICATÍV, -Ă, calificativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care califică (3). 2. S. n. Termen prin care este caracterizată o persoană sau un lucru. ♦ (În unele țări). Sistem de notare în învățământ; fiecare dintre indicațiile „excepțional”, „foarte bine”, „bine”, „suficient” și „insuficient” cuprinse în acest sistem. – Din fr. qualificatif.

calificativ, ~ă [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr qualificatif] 1 a Care califică (1). 2 sn Termen prin care este caracterizată o ființă sau un obiect. 3 sn (În unele țări) Sistem de notare a sârguinței la învățătură și a conduitei elevilor și studenților sau de apreciere a muncii cuiva. 4 sn Fiecare dintre indicațiile „excepțional”, „foarte bine”, „bine”, „suficient” sau „insuficient” cuprinse în acest sistem.

CALIFICATÍV, -Ă, calificativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care califică (3). 2. S. n. Termen prin care este caracterizată o persoană sau un lucru. ♦ (În unele țări) Sistem de notare a sârguinței la învățătură și a conduitei elevilor și studenților sau de apreciere a muncii cuiva; fiecare dintre indicațiile „excepțional”, „foarte bine”, „bine”, „suficient” și „insuficient”, cuprinse în acest sistem. – Din fr. qualificatif.

CALIFICATÍV, calificative, s. n. Termen prin care calificăm (3) o persoană sau un lucru. V. epitet. Activitate apreciată cu cele mai frumoase calificative. ◊ (În învățămîntul tehnic și superior) Sistem de notare a sîrguinței și a purtării elevilor și studenților. Calificativele sînt: foarte bine, bine, suficient, insuficient.

CALIFICATÍV1, calificative, s. n. Termen prin care caracterizăm o persoană sau un lucru. ♦ Sistem de notare a sîrguinței și a purtării elevilor și studenților în învățămîntul tehnic și superior; fiecare dintre indicațiile „foarte bine”, „bine”, „suficient” și „insuficient” cu care se notează această sîrguință. – Fr. qualificatif.

CALIFICATÍV, -Ă adj. Care califică, care arată o calitate, o însușire. // s.n. Cuvânt, termen prin care este caracterizată o persoană, un lucru etc. V. atribut, epitet. ♦ Notă, mențiune cu care se apreciază sârguința și purtarea elevilor și a studenților sau activitatea oamenilor muncii. [< fr. qualificatif].

CALIFICATÍV, -Ă I. adj. care califică, arată o calitate. II. s. n. cuvânt, termen prin care este caracterizată o persoană, un lucru etc. ◊ notă, mențiune cu care se apreciază sârguința elevilor și a studenților, activitatea oamenilor muncii. (< fr. qualificatif)

CALIFICATÍV2 ~e n. 1) Termen prin care o persoană sau un lucru se include într-o anumită categorie pe baza trăsăturilor proprii. 2) Sistem de notare a sârguinței la învățătură și a conduitei elevilor și studenților. 3) Fiecare dintre indicațiile („excepțional”, „foarte bine”, „bine”, „suficient”, „insuficient”) specifice acestui sistem de notare. /<fr. qualificatif

*calificatív, -ă adj. (mlat. qualificativus). Relativ la calificare: adjectiv calificativ. S. n., pl. e. Cuvînt care exprimă calitatea, modu de a fi: l-a gratificat cu calificativele cele maĭ urîte.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

calificativ2 s. n., pl. calificative

calificatív s. n., pl. calificatíve

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CALIFICATÍV s. 1. v. epitet. 2. v. apelativ.

CALIFICATIV s. 1. epitet. (Poetul folosește multe ~.) 2. apelativ, atribut, nume. (Îl cheamă cu ~: băiete!)

Intrare: calificativ (s.n.)
calificativ2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calificativ
  • calificativul
  • calificativu‑
plural
  • calificative
  • calificativele
genitiv-dativ singular
  • calificativ
  • calificativului
plural
  • calificative
  • calificativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

calificativ, calificativesubstantiv neutru

  • 1. Termen prin care este caracterizată o persoană sau un lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Activitate apreciată cu cele mai frumoase calificative. DLRLC
    • 1.1. (În unele țări). Sistem de notare în învățământ; fiecare dintre indicațiile „excepțional”, „foarte bine”, „bine”, „suficient” și „insuficient” cuprinse în acest sistem. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Calificativele sunt: foarte bine, bine, suficient, insuficient. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.