montare¹ sf [At: SAHIA, U. R. S. S. 151 / Pl: ~tări / E: monta] 1 Îmbinare a unor piese pentru a forma un tot și pentru ca sistemul, ansamblul să funcționeze. 2 Amplasare pe locul de funcționare a unor sisteme tehnice, piese, fabrici etc. 3 Fixare a pietrelor prețioase într-o bijuterie. 4 Pregătire a unui spectacol artistic, din punct de vedere al decorurilor și costumelor. 5 Totalitate a mijloacelor materiale, decoruri, costume, mijloace tehnice, folosite cu ocazia reprezentării unui spectacol.

montare² sf [At: CHEST. V, 33/46 / Pl: ~tări / E: monta²] (Reg) Montă (1).

MONTARE, montări, s. f. Acțiunea de a monta. 1. Potrivire la locul lor a diferitelor piese ale unui sistem tehnic (pentru ca acesta să funcționeze în bune condiții). Montarea unui tractor. ♦ Fixarea unui aparat, a unei mașini sau a unui obiect pe locul destinat să-l ocupe. Montarea mașinilor pe fundație. 2. Punere în scenă a unui spectacol. Spectacole de desăvîrșită artă, fără pereche în lume în ceea ce privește montarea și interpretarea. STANCU, U.R.S.S. 47. 3. Fig. Ațîțare, pornire, întărîtare contra cuiva.

MONTARE s.f. Acțiunea de a monta și rezultatul ei; montaj. [< monta].

MONTA¹, montez, vb. I. Tranz. 1. A fixa la locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic; a asambla, a îmbina. ♦ A potrivi, a amplasa la locul de funcționare o parte a unui mecanism, a unui obiect. ♦ A fixa pietre prețioase într-o bijuterie. 2. A pregăti reprezentarea unui spectacol artistic, a pune în scenă. 3. Fig. A pune la cale. ♦ A întărâta pe cineva împotriva cuiva; a ațâța. – Din fr. monter.

monta² vt [At: ENC. AGR. IV, 58 / Pzi: 3 ~tează / E: montă] (Rar, d. animale mascule) A fecunda femela.

monta¹ [At: ALEXI, W. / Pzi: ~tez / E: fr monter] 1 vt (C. i. piesele unui sistem tehnic, ale unui ansamblu) A îmbina între ele pentru a forma un tot și pentru ca sistemul, ansamblul să poată fi folosit, să funcționeze Si: a asambla. 2 vt (C. i. o presă, o parte componentă a unui mecanism, a unui obiect etc.) A fixa la locul său în cadrul ansamblului. 3 vt (C. i. sisteme tehnice, piese, fabrici etc.) A amplasa pe locul de funcționare. 4 vt A pregăti un spectacol artistic din punct de vedere al decorurilor și costumelor. 5 vt A fixa pietre prețioase într-o bijuterie. 6 vt (Fig) A pune la cale. 7 vt A crea un incident, o întâmplare, cu scopul de a trage foloase. 8-9 vtr (C. i. oameni) A (se) întărâta împotriva cuiva sau a ceva Si: a ațâța.

MONTA¹, montez, vb. I. Tranz. 1. A fixa la locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic; a asambla, a îmbina. ♦ A fixa, a amplasa la locul de funcționare o parte a unui mecanism, a unui obiect. ♦ A fixa pietre prețioase într-o bijuterie. 2. A pregăti reprezentarea unui spectacol artistic, a pune în scenă. 3. Fig. A pune la cale. ♦ A întărâta pe cineva împotriva cuiva; a ațâța. – Din fr. monter.

MONTA, montez, vb. I. Tranz. 1. A potrivi Ia locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic (pentru ca acesta să funcționeze în bune condiții) ♦ A fixa pietre prețioase într-o bijuterie. Pietrele să fie montate în două inele și o brățară. C. PETRESCU, A. 320. ♦ A așeza, a fixa. un obiect, un aparat, o mașină la locul pe care trebuie să-l ocupe. Cristescu apăsă un buton mare, montat pe colțul biroului. GALAN, B. I 9. 2. A pregăti reprezentarea unui spectacol, a pune în scenă. 3. Fig. A ațîța împotriva cuiva, a îndemna, a întărîta pe cineva împotriva cuiva. L-a montat grecul... Gata! Stai să vezi! DUMITRIU, B. F. 130.

MONTA vb. I. tr. 1. A așeza, a potrivi la locul lor (piesele unei mașini, ale unui aparat etc.); a îmbina, a asambla. ♦ A fixa o piatră prețioasă într-o bijuterie. 2. A pregăti pentru reprezentare, a pune în scenă (o piesă de teatru, un spectacol). 3. (Fig.) A ațîța, a incita (pe cineva) contra cuiva; a instiga. [< fr. monter].

MONTA² vb. tr. (despre animale mascule) a efectua monta (1). (< montă)

MONTA¹ vb. I. tr. 1. a așeza, a potrivi la locul lor (piesele unei mașini, ale unui aparat etc.); a îmbina, a asambla. ◊ a fixa o piatră prețioasă într-o bijuterie. 2. a pune în scenă o piesă de teatru, un spectacol. 3. a pune la cale, a ațâța, a instiga. II. refl. a se irita, a se înfuria. (< fr. monter)

A MONTA ~ez tranz. 1) (piese, mecanisme etc.) A reuni, formând un sistem tehnic, în vederea funcționării; a asambla. 2) (obiecte sau părți ale acestora) A fixa definitiv, amplasând la locul de funcționare. 3) (pietre prețioase) A fixa într-o bijuterie. 4) (piese de teatru) A reda prin mijloace scenice; a pune în scenă; a înscena. 5) fig. (acțiuni dușmănoase sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a țese; a urzi; a unelti. 6) fig. (persoane) A aduce în mod intenționat într-o stare de agitație; a ațâța; a întărâta; a incita; a zădărî. /<fr. monter

montà v. 1. a potrivi diferitele piese ale unui obiect: a monta o mașină; 2. a întoarce un ceasornic; 3. a procura ceeace e necesar: a monta un magazin; 4. a prepara: a monta o intrigă; 5. fig. a excita în contra cuiva: l’a montat rău.

*montéz v. tr. (fr. monter, a sui, a ajusta, d. lat. pop. montare, derivat d. mons, montis, munte; it. montare. V. montură). Ajustez, potrivesc diferitele pĭese ale unuĭ obĭect, ale uneĭ mașinĭ: a monta o mașină, un diamant într’un inel. Echipez, mobilez: a monta o prăvălie, o cameră. Fig. Uneltesc, machinez: a monta o intrigă. Excit, ațîț: a monta capu cuĭva, a monta pe cineva.

montare s. f., g.-d. art. montării; pl. montări

montare s. f., g.-d. art. montării; pl. montări

montare (tehn., zool.) s. f., g.-d. art. montării; pl. montări

monta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. montez, 3 montează; conj. prez. 1 sg. să montez, 3 să monteze

monta (a ~) vb., ind. prez. 3 montează

monta (tehn., zool.) vb., ind. prez. 1 sg. montez, 3 sg. și pl. montează

MONTARE s. v. goană, gonire, împreunare, montă.

MONTARE s. 1. v. asamblare. 2. instalare. (~ unui utilaj.) 3. v. regie.

montare s. v. GOANĂ. GONIRE. ÎMPREUNARE. MONTĂ.

MONTARE s. 1. asamblare, fixare, îmbinare, împreunare, montaj, reunire, unire. (~ elementelor unui ansamblu.) 2. instalare. (~ unui utilaj.) 3. înscenare, regie, artă regizorală, punere în scenă, (rar) regizorat, (înv.) scenariu. (~ unui spectacol.)

MONTA vb. 1. v. asambla. 2. a instala. (A ~ un utilaj.) 3. v. regiza.

MONTA vb. v. agita, ațâța, incita, instiga, întărâta, provoca, stârni, tulbura.

monta vb. v. AGITA. AȚÎȚA. INCITA. INSTIGA. ÎNTĂRÎTA. PROVOCA. STÎRNI. TULBURA.

MONTA vb. 1. a asambla, a fixa, a îmbina, a împreuna, a reuni, a uni. (A ~ elementele componente ale unui sistem.) 2. a instala. (A ~ un utilaj.) 3. a înscena, a regiza. (A ~ un spectacol.)

Montare ≠ dezasamblare

A monta ≠ a demonta, a dezasambla

MONTARE² s. f. (Regional) Montă (1) (Miclăușeni-Pașcani). Cf. CHEST. V 33/46. – V. monta².

MONTARE¹ s. f. Acțiunea de a m o n t a¹. 1. Cf. m o n t a¹ 25 de tineri învață aici montarea. . . tractoarelor. SCÎNTEIA, 1949, nr. 1320. Se fabrica în realitate armament, piese pentru mine de cîmp. Montarea lor se făcea însă tocmai la celălalt capăt al orașului. BENIUC, M. C. I, 263. După montarea căpătuiții, tractorul porni ușor, într-un mers normal. MIHALE, O. 172. 2. Cf. m o n t a¹ (2). Montarea mașinilor pe fundație se face cu scopul de a le asigura condiții favorabile de lucru. IOANOVICI, TEHN. 350. Cf, m o n t a¹ (3). Montarea acestui ultim spectacol a fost unică. SAHIA, U.R.S.S. 151. Reprezentarea în ultima vreme a pieselor noi. . . a ridicat în teatrul nostru probleme importante în legătură cu mijloacele de montare a acestora. CONTEMP. 1949, nr. 164, 9/1. Problema obiectelor de recuzită și mobilier este de asemenea una dintre cele mai importante în montarea unui spectacol. ib. 1954, nr. 403, 4/4. ♦ Totalitatea mijloacelor materiale (decoruri, costume, mijloace tehnice) folosite cu ocazia reprezentării unui spectacol. – Pl.: montări. V. monta¹.

MONTÁ¹ vb. I. T r a n z. 1. (Complementul indică piesele unui sistem tehnic, ale unui ansamblu) A îmbina între ele pentru a forma un tot (și pentru ca sistemul, ansamblul să poată fi folosit, să funcționeze), a asambla; (complementul indică o piesă, o parte componentă a unui mecanism, a unui obiect etc.) a fixa Ia locul său, în cadrul ansamblului. Cf. BARCIANU, ȘĂINEANU, D. U. Pietrele să fie montate în două inele. C. PETRESCU, A. 320. Explicațiile regizorului și replicile interpreților se împletesc cu bătaia ciocanelor și cu freamătul muncii celor ce montează decorurile. CONTEMP. 1949, nr. 158, 8/1. Stă rezemat de un stîlp cu mîinile la spate și privește la un om care montează o piesă. ib. 1955, nr. 463, 3/7. ◊ R e f l. p a s. La reluarea lucrului se destupă găurile și se montează la loc toate aparatele. IOANOVICI, TEHN. 43, cf. 40. Piesele fabricate. . . le expedia apoi sub pază la cealaltă fabrică, unde se montau. BENIUC, M. C. I, 263. 2, (Complementul indică sisteme tehnice, piese, p. e x t. fabrici etc.) A plasa, a amplasa pe locul de funcționare. Cristescu apăsă un buton mare, montat pe colțul biroului, GALAN, B. I, 9. ◊ R e f l. p a s. Pentru ca mașinile- unelte să lucreze în condiții optime,. . . acestea nu se așază direct pe pardoseala atelierului, ci se montează pe o fundație anume construită. IOANOVICI, TEHN. 350. 3. A pregăti un spectacol artistic (din punct de vedere al decorurilor și costumelor). Spre a pune o piesă în scenă, mai ales una originală, se cere munca autorului pentru a o scrie, munca actorilor pentru a o studia și munca întregului aparat al regiei de scenă pentru a o monta. CARAGIALE, O. III, 292. Liceul cheltuia parale montînd „Apus de soare” cu mucava. I. BOTEZ, B. I, 65. 4. A pune la cale; a crea un incident, o întîmplare (cu scopul de a trage foloase). Cf. ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. Treburi montate de cele mai multe ori din fir în păr, ca și faimoasele naufragii ale faimosului lanulea. BOGZA, Î. 331. ♦ (Complementul indică oameni) A întărită împotriva cuiva sau a ceva; a ațîța. Cf. BARCIANU, ȘĂINEANU, D. U. Gîndi. . . , ofensat de tonul ultimelor cuvinte ale Elefantului, că va ieși acum o dandana cumplită, cu urmări care îl speriară. Nu trebuia sâ-l monteze pe Elefant. PAS, Z. III, 25. – Prez. ind.: montez. – Din fr. monter.

MONTÁ² vb. I. T r a n z. (Rar, despre animale mascule) A efectua monta (1), a fecunda femela. Masculii merg la pășune împreună cu femelele și le montează în libertate. ENC. AGR. IV, 58, cf. A VI 26. – Prez. ind. pers. 3: montează. – V. montă.