montare² sf [At: CHEST. V, 33/46 / Pl: ~tări / E: monta²] (Reg) Montă (1).

montare¹ sf [At: SAHIA, U. R. S. S. 151 / Pl: ~tări / E: monta] 1 Îmbinare a unor piese pentru a forma un tot și pentru ca sistemul, ansamblul să funcționeze. 2 Amplasare pe locul de funcționare a unor sisteme tehnice, piese, fabrici etc. 3 Fixare a pietrelor prețioase într-o bijuterie. 4 Pregătire a unui spectacol artistic, din punct de vedere al decorurilor și costumelor. 5 Totalitate a mijloacelor materiale, decoruri, costume, mijloace tehnice, folosite cu ocazia reprezentării unui spectacol.

MONTARE, montări, s. f. Acțiunea de a monta. 1. Potrivire la locul lor a diferitelor piese ale unui sistem tehnic (pentru ca acesta să funcționeze în bune condiții). Montarea unui tractor. ♦ Fixarea unui aparat, a unei mașini sau a unui obiect pe locul destinat să-l ocupe. Montarea mașinilor pe fundație. 2. Punere în scenă a unui spectacol. Spectacole de desăvîrșită artă, fără pereche în lume în ceea ce privește montarea și interpretarea. STANCU, U.R.S.S. 47. 3. Fig. Ațîțare, pornire, întărîtare contra cuiva.

MONTARE s.f. Acțiunea de a monta și rezultatul ei; montaj. [< monta].

MONTA¹, montez, vb. I. Tranz. 1. A fixa la locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic; a asambla, a îmbina. ♦ A potrivi, a amplasa la locul de funcționare o parte a unui mecanism, a unui obiect. ♦ A fixa pietre prețioase într-o bijuterie. 2. A pregăti reprezentarea unui spectacol artistic, a pune în scenă. 3. Fig. A pune la cale. ♦ A întărâta pe cineva împotriva cuiva; a ațâța. – Din fr. monter.

monta² vt [At: ENC. AGR. IV, 58 / Pzi: 3 ~tează / E: montă] (Rar, d. animale mascule) A fecunda femela.

monta¹ [At: ALEXI, W. / Pzi: ~tez / E: fr monter] 1 vt (C. i. piesele unui sistem tehnic, ale unui ansamblu) A îmbina între ele pentru a forma un tot și pentru ca sistemul, ansamblul să poată fi folosit, să funcționeze Si: a asambla. 2 vt (C. i. o presă, o parte componentă a unui mecanism, a unui obiect etc.) A fixa la locul său în cadrul ansamblului. 3 vt (C. i. sisteme tehnice, piese, fabrici etc.) A amplasa pe locul de funcționare. 4 vt A pregăti un spectacol artistic din punct de vedere al decorurilor și costumelor. 5 vt A fixa pietre prețioase într-o bijuterie. 6 vt (Fig) A pune la cale. 7 vt A crea un incident, o întâmplare, cu scopul de a trage foloase. 8-9 vtr (C. i. oameni) A (se) întărâta împotriva cuiva sau a ceva Si: a ațâța.

MONTA¹, montez, vb. I. Tranz. 1. A fixa la locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic; a asambla, a îmbina. ♦ A fixa, a amplasa la locul de funcționare o parte a unui mecanism, a unui obiect. ♦ A fixa pietre prețioase într-o bijuterie. 2. A pregăti reprezentarea unui spectacol artistic, a pune în scenă. 3. Fig. A pune la cale. ♦ A întărâta pe cineva împotriva cuiva; a ațâța. – Din fr. monter.

MONTA, montez, vb. I. Tranz. 1. A potrivi Ia locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic (pentru ca acesta să funcționeze în bune condiții) ♦ A fixa pietre prețioase într-o bijuterie. Pietrele să fie montate în două inele și o brățară. C. PETRESCU, A. 320. ♦ A așeza, a fixa. un obiect, un aparat, o mașină la locul pe care trebuie să-l ocupe. Cristescu apăsă un buton mare, montat pe colțul biroului. GALAN, B. I 9. 2. A pregăti reprezentarea unui spectacol, a pune în scenă. 3. Fig. A ațîța împotriva cuiva, a îndemna, a întărîta pe cineva împotriva cuiva. L-a montat grecul... Gata! Stai să vezi! DUMITRIU, B. F. 130.

MONTA vb. I. tr. 1. A așeza, a potrivi la locul lor (piesele unei mașini, ale unui aparat etc.); a îmbina, a asambla. ♦ A fixa o piatră prețioasă într-o bijuterie. 2. A pregăti pentru reprezentare, a pune în scenă (o piesă de teatru, un spectacol). 3. (Fig.) A ațîța, a incita (pe cineva) contra cuiva; a instiga. [< fr. monter].

MONTA² vb. tr. (despre animale mascule) a efectua monta (1). (< montă)

MONTA¹ vb. I. tr. 1. a așeza, a potrivi la locul lor (piesele unei mașini, ale unui aparat etc.); a îmbina, a asambla. ◊ a fixa o piatră prețioasă într-o bijuterie. 2. a pune în scenă o piesă de teatru, un spectacol. 3. a pune la cale, a ațâța, a instiga. II. refl. a se irita, a se înfuria. (< fr. monter)

A MONTA ~ez tranz. 1) (piese, mecanisme etc.) A reuni, formând un sistem tehnic, în vederea funcționării; a asambla. 2) (obiecte sau părți ale acestora) A fixa definitiv, amplasând la locul de funcționare. 3) (pietre prețioase) A fixa într-o bijuterie. 4) (piese de teatru) A reda prin mijloace scenice; a pune în scenă; a înscena. 5) fig. (acțiuni dușmănoase sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a țese; a urzi; a unelti. 6) fig. (persoane) A aduce în mod intenționat într-o stare de agitație; a ațâța; a întărâta; a incita; a zădărî. /<fr. monter

montà v. 1. a potrivi diferitele piese ale unui obiect: a monta o mașină; 2. a întoarce un ceasornic; 3. a procura ceeace e necesar: a monta un magazin; 4. a prepara: a monta o intrigă; 5. fig. a excita în contra cuiva: l’a montat rău.

*montéz v. tr. (fr. monter, a sui, a ajusta, d. lat. pop. montare, derivat d. mons, montis, munte; it. montare. V. montură). Ajustez, potrivesc diferitele pĭese ale unuĭ obĭect, ale uneĭ mașinĭ: a monta o mașină, un diamant într’un inel. Echipez, mobilez: a monta o prăvălie, o cameră. Fig. Uneltesc, machinez: a monta o intrigă. Excit, ațîț: a monta capu cuĭva, a monta pe cineva.

montare s. f., g.-d. art. montării; pl. montări

montare s. f., g.-d. art. montării; pl. montări

montare (tehn., zool.) s. f., g.-d. art. montării; pl. montări

monta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. montez, 3 montează; conj. prez. 1 sg. să montez, 3 să monteze

monta (a ~) vb., ind. prez. 3 montează

monta (tehn., zool.) vb., ind. prez. 1 sg. montez, 3 sg. și pl. montează

MONTARE s. v. goană, gonire, împreunare, montă.

MONTARE s. 1. v. asamblare. 2. instalare. (~ unui utilaj.) 3. v. regie.

montare s. v. GOANĂ. GONIRE. ÎMPREUNARE. MONTĂ.

MONTARE s. 1. asamblare, fixare, îmbinare, împreunare, montaj, reunire, unire. (~ elementelor unui ansamblu.) 2. instalare. (~ unui utilaj.) 3. înscenare, regie, artă regizorală, punere în scenă, (rar) regizorat, (înv.) scenariu. (~ unui spectacol.)

Montare ≠ dezasamblare

MONTA vb. v. agita, ațâța, incita, instiga, întărâta, provoca, stârni, tulbura.

MONTA vb. 1. v. asambla. 2. a instala. (A ~ un utilaj.) 3. v. regiza.

monta vb. v. AGITA. AȚÎȚA. INCITA. INSTIGA. ÎNTĂRÎTA. PROVOCA. STÎRNI. TULBURA.

MONTA vb. 1. a asambla, a fixa, a îmbina, a împreuna, a reuni, a uni. (A ~ elementele componente ale unui sistem.) 2. a instala. (A ~ un utilaj.) 3. a înscena, a regiza. (A ~ un spectacol.)

A monta ≠ a demonta, a dezasambla