12 definiții pentru asamblare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASAMBLÁRE, asamblări, s. f. 1. Acțiunea de a asambla și rezultatul ei. 2. (Inform.) Translatare a unui program, scris în limbaj simbolic, într-o formă direct executabilă (în cod mașină) de către un calculator numeric. – V. asambla.

asamblare sf [At: DA ms 154 / Pl: ~lări / E: asambla] Îmbinare a pieselor unui mecanism Si: asamblat1.

ASAMBLÁRE, asamblări, s. f. Acțiunea de a asambla și rezultatul ei. – V. asambla.

ASAMBLÁRE, asamblări, s. f. Acțiunea de a asambla; operație prin care se reunesc, se îmbină, se fixează două sau mai multe piese, mecanisme etc.

ASAMBLÁRE, asamblări, s. f. Acțiunea de a asambla.

ASAMBLÁRE s.f. Acțiunea de a asambla și rezultatul ei. [< asambla].

ASAMBLÁRE s. f. 1. Acțiunea de a asambla. 2. (Inform.) Operația de traducere în limbaj de mașină a unui program de către asamblor (2). (din asambla)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asambláre s. f., g.-d. art. asamblắrii; pl. asamblắri

asambláre s. f., g.-d. art. asamblării; pl. asamblări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASAMBLÁRE s. asamblaj, fixare, îmbinare, împreunare, montaj, montare, reunire, unire. (~ elementelor unui sistem.)

ASAMBLARE s. fixare, îmbinare, împreunare, montaj, montare, reunire, unire. (~ elementelor unui sistem.)

Asamblare ≠ demontare, dezasamblare

Intrare: asamblare
asamblare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asamblare
  • asamblarea
plural
  • asamblări
  • asamblările
genitiv-dativ singular
  • asamblări
  • asamblării
plural
  • asamblări
  • asamblărilor
vocativ singular
plural

asamblare

etimologie:

  • vezi asambla
    surse: DEX '09 DEX '98 DN