ASAMBLARE, asamblări, s. f. 1. Acțiunea de a asambla și rezultatul ei. 2. (Inform.) Translatare a unui program, scris în limbaj simbolic, într-o formă direct executabilă (în cod mașină) de către un calculator numeric. – V. asambla.

asamblare sf [At: DA ms 154 / Pl: ~lări / E: asambla] Îmbinare a pieselor unui mecanism Si: asamblat¹.

ASAMBLARE, asamblări, s. f. Acțiunea de a asambla și rezultatul ei. – V. asambla.

ASAMBLARE, asamblări, s. f. Acțiunea de a asambla; operație prin care se reunesc, se îmbină, se fixează două sau mai multe piese, mecanisme etc.

ASAMBLARE, asamblări, s. f. Acțiunea de a asambla.

ASAMBLARE s.f. Acțiunea de a asambla și rezultatul ei. [< asambla].

ASAMBLARE s. f. 1. Acțiunea de a asambla. 2. (inform.) Operația de traducere în limbaj de mașină a unui program de către asamblor (2). (din asambla)

asamblare s. f., g.-d. art. asamblării; pl. asamblări

asamblare s. f., g.-d. art. asamblării; pl. asamblări

asamblare s. f., g.-d. art. asamblării; pl. asamblări

ASAMBLARE s. asamblaj, fixare, îmbinare, împreunare, montaj, montare, reunire, unire. (~ elementelor unui sistem.)

ASAMBLARE s. fixare, îmbinare, împreunare, montaj, montare, reunire, unire. (~ elementelor unui sistem.)

Asamblare ≠ demontare, dezasamblare