9 definiții pentru instalare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSTALÁRE, instalări, s. f. Acțiunea de a (se) instala și rezultatul ei. – V. instala.

INSTALÁRE, instalări, s. f. Acțiunea de a (se) instala și rezultatul ei. – V. instala.

instalare sf [At: (a. 1851) URICARIUL, V, 147/27 / Pl: ~lări / E: instala] 1 Învestire solemnă a cuiva într-un post de răspundere Si: instalat1 (1) Cf înscăunare. 2 Stabilire într-un loc Si: instalat1 (2). 3 Așezare comodă pe un scaun Si: instalat1 (3). 4 (Teh; șfg) Montare a unei instalații, a unei aparaturi tehnice, a unei mașini etc. Si: instalat1 (4).

INSTALÁRE, instalări, s. f. Acțiunea de a se instala. 1. Montarea unei aparaturi tehnice. 2. Stabilire a unei persoane într-o localitate sau într-o casă. 3. Așezare, în cadrul unei solemnități, a unei persoane nou numite, într-un post de răspundere. După instalarea domnilor, partea cea mare a armatei turcești... se retrăsese. GHICA, S. 122.

INSTALÁRE s.f. Acțiunea de a instala și rezultatul ei; instalație. [< instala].

*instalațiúne f. (d. instalez; fr. installation). Acțiunea de a saŭ de a te instala. Lucru instalat, așezat în locuință: instalațiune de gaz, de lumină electrică, de apă ș. a. – Și -áție. Ca acțiune, maĭ des -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

instaláre s. f., g.-d. art. instalắrii; pl. instalắri

instaláre s. f., g.-d. art. instalării; pl. instalări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INSTALÁRE s. 1. v. stabilire. 2. v. așezare. 3. v. montare.

INSTALARE s. 1. așezare, fixare, oprire, stabilire, statornicire. (~ lor în regiunile de deal.) 2. așezare, plasare. (~ lui într-un fotoliu.) 3. montare. (~ unui utilaj.)

Intrare: instalare
instalare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • instalare
  • instalarea
plural
  • instalări
  • instalările
genitiv-dativ singular
  • instalări
  • instalării
plural
  • instalări
  • instalărilor
vocativ singular
plural

instalare

  • 1. Acțiunea de a (se) instala și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: instalație
    • 1.1. Montarea unei aparaturi tehnice.
      surse: DLRLC sinonime: montare (fixare)
    • 1.2. Stabilire a unei persoane într-o localitate sau într-o casă.
      surse: DLRLC sinonime: stabilire
    • 1.3. Așezare, în cadrul unei solemnități, a unei persoane nou numite, într-un post de răspundere.
      surse: DLRLC sinonime: așezare un exemplu
      exemple
      • După instalarea domnilor, partea cea mare a armatei turcești... se retrăsese. GHICA, S. 122.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi instala
    surse: DEX '09 DEX '98 DN