4 definiții pentru dezasamblare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZASAMBLÁRE, dezasamblări, s. f. Acțiunea de a dezasambla.V. dezasambla.

DEZASAMBLÁRE, dezasamblări, s. f. Acțiunea de a dezasambla.V. dezasambla.

dezasamblare sf [At: SCÂNTEIA, 1975, nr. 10.331 / Pl: ~lări / E: dezasambla] Desfacere a asamblajelor de piese în părți componente Si: dezasamblat1.

DEZASAMBLÁRE s.f. Acțiunea de a dezasambla. [< dezasambla].


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Dezasamblare ≠ asamblare, montare

Intrare: dezasamblare
dezasamblare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezasamblare
  • dezasamblarea
plural
  • dezasamblări
  • dezasamblările
genitiv-dativ singular
  • dezasamblări
  • dezasamblării
plural
  • dezasamblări
  • dezasamblărilor
vocativ singular
plural

dezasamblare

etimologie:

  • vezi dezasambla
    surse: DEX '09 DEX '98 DN