19 definiții pentru monta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

monta1 [At: ALEXI, W. / Pzi: ~tez / E: fr monter] 1 vt (C. i. piesele unui sistem tehnic, ale unui ansamblu) A îmbina între ele pentru a forma un tot și pentru ca sistemul, ansamblul să poată fi folosit, să funcționeze Si: a asambla. 2 vt (C. i. o presă, o parte componentă a unui mecanism, a unui obiect etc.) A fixa la locul său în cadrul ansamblului. 3 vt (C. i. sisteme tehnice, piese, fabrici etc.) A amplasa pe locul de funcționare. 4 vt A pregăti un spectacol artistic din punct de vedere al decorurilor și costumelor. 5 vt A fixa pietre prețioase într-o bijuterie. 6 vt (Fig) A pune la cale. 7 vt A crea un incident, o întâmplare, cu scopul de a trage foloase. 8-9 vtr (C. i. oameni) A (se) întărâta împotriva cuiva sau a ceva Si: a ațâța.

monta2 vt [At: ENC. AGR. IV, 58 / Pzi: 3 ~tea / E: montă] (Rar, d. animale mascule) A fecunda femela.

MONTÁ1, montez, vb. I. Tranz. 1. A fixa la locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic; a asambla, a îmbina. ♦ A potrivi, a amplasa la locul de funcționare o parte a unui mecanism, a unui obiect. ♦ A fixa pietre prețioase într-o bijuterie. 2. A pregăti reprezentarea unui spectacol artistic, a pune în scenă. 3. Fig. A pune la cale. ♦ A întărâta pe cineva împotriva cuiva; a ațâța. – Din fr. monter.

MONTÁ2, pers. 3 montează, vb. I. Tranz. (Despre animale masculine) A efectua o montă, a fecunda. – Din montă.

MONTÁ2, pers. 3 montează, vb. I. Tranz. (Despre animale masculine) A efectua o montă, a fecunda. – Din montă.

MONTÁ1, montez, vb. I. Tranz. 1. A fixa la locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic; a asambla, a îmbina. ♦ A fixa, a amplasa la locul de funcționare o parte a unui mecanism, a unui obiect. ♦ A fixa pietre prețioase într-o bijuterie. 2. A pregăti reprezentarea unui spectacol artistic, a pune în scenă. 3. Fig. A pune la cale. ♦ A întărâta pe cineva împotriva cuiva; a ațâța. – Din fr. monter.

MONTÁ, montez, vb. I. Tranz. 1. A potrivi Ia locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic (pentru ca acesta să funcționeze în bune condiții) ♦ A fixa pietre prețioase într-o bijuterie. Pietrele să fie montate în două inele și o brățară. C. PETRESCU, A. 320. ♦ A așeza, a fixa. un obiect, un aparat, o mașină la locul pe care trebuie să-l ocupe. Cristescu apăsă un buton mare, montat pe colțul biroului. GALAN, B. I 9. 2. A pregăti reprezentarea unui spectacol, a pune în scenă. 3. Fig. A ațîța împotriva cuiva, a îndemna, a întărîta pe cineva împotriva cuiva. L-a montat grecul... Gata! Stai să vezi! DUMITRIU, B. F. 130.

MONTÁ vb. I. tr. 1. A așeza, a potrivi la locul lor (piesele unei mașini, ale unui aparat etc.); a îmbina, a asambla. ♦ A fixa o piatră prețioasă într-o bijuterie. 2. A pregăti pentru reprezentare, a pune în scenă (o piesă de teatru, un spectacol). 3. (Fig.) A ațâța, a incita (pe cineva) contra cuiva; a instiga. [< fr. monter].

MONTÁ1 vb. I. tr. 1. a așeza, a potrivi la locul lor (piesele unei mașini, ale unui aparat etc.); a îmbina, a asambla. ◊ a fixa o piatră prețioasă într-o bijuterie. 2. a pune în scenă o piesă de teatru, un spectacol. 3. a pune la cale, a ațâța, a instiga. II. refl. a se irita, a se înfuria. (< fr. monter)

MONTÁ2 vb. tr. (despre animale mascule) a efectua monta (1). (< montă)

A MONTÁ ~éz tranz. 1) (piese, mecanisme etc.) A reuni, formând un sistem tehnic, în vederea funcționării; a asambla. 2) (obiecte sau părți ale acestora) A fixa definitiv, amplasând la locul de funcționare. 3) (pietre prețioase) A fixa într-o bijuterie. 4) (piese de teatru) A reda prin mijloace scenice; a pune în scenă; a înscena. 5) fig. (acțiuni dușmănoase sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a țese; a urzi; a unelti. 6) fig. (persoane) A aduce în mod intenționat într-o stare de agitație; a ațâța; a întărâta; a incita; a zădărî. /<fr. monter

montà v. 1. a potrivi diferitele piese ale unui obiect: a monta o mașină; 2. a întoarce un ceasornic; 3. a procura ceeace e necesar: a monta un magazin; 4. a prepara: a monta o intrigă; 5. fig. a excita în contra cuiva: l’a montat rău.

*montéz v. tr. (fr. monter, a sui, a ajusta, d. lat. pop. montare, derivat d. mons, montis, munte; it. montare. V. montură). Ajustez, potrivesc diferitele pĭese ale unuĭ obĭect, ale uneĭ mașinĭ: a monta o mașină, un diamant într’un inel. Echipez, mobilez: a monta o prăvălie, o cameră. Fig. Uneltesc, machinez: a monta o intrigă. Excit, ațîț: a monta capu cuĭva, a monta pe cineva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

montá (a ~) vb., ind. prez. 3 monteáză

montá (tehn., zool.) vb., ind. prez. 1 sg. montéz, 3 sg. și pl. monteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MONTÁ vb. 1. v. asambla. 2. a instala. (A ~ un utilaj.) 3. v. regiza.

MONTÁ vb. v. agita, ațâța, incita, instiga, întărâta, provoca, stârni, tulbura.

monta vb. v. AGITA. AȚÎȚA. INCITA. INSTIGA. ÎNTĂRÎTA. PROVOCA. STÎRNI. TULBURA.

MONTA vb. 1. a asambla, a fixa, a îmbina, a împreuna, a reuni, a uni. (A ~ elementele componente ale unui sistem.) 2. a instala. (A ~ un utilaj.) 3. a înscena, a regiza. (A ~ un spectacol.)

A monta ≠ a demonta, a dezasambla

Intrare: monta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • monta
  • montare
  • montat
  • montatu‑
  • montând
  • montându‑
singular plural
  • montea
  • montați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • montez
(să)
  • montez
  • montam
  • montai
  • montasem
a II-a (tu)
  • montezi
(să)
  • montezi
  • montai
  • montași
  • montaseși
a III-a (el, ea)
  • montea
(să)
  • monteze
  • monta
  • montă
  • montase
plural I (noi)
  • montăm
(să)
  • montăm
  • montam
  • montarăm
  • montaserăm
  • montasem
a II-a (voi)
  • montați
(să)
  • montați
  • montați
  • montarăți
  • montaserăți
  • montaseți
a III-a (ei, ele)
  • montea
(să)
  • monteze
  • montau
  • monta
  • montaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)