4 intrări

40 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mișuni v vz mișuna

MÍȘINĂ, (1, 2, 3) mișini, (4) mișine, s. f. 1. (Reg.) Grămadă de cereale, de alimente etc. adunate ca provizie; strânsură; mulțime de bunuri, bogăție, avere. 2. (Reg.) Gaură în pământ sau mușuroi în care își depozitează unele animale hrana pentru iarnă; p. ext. vizuină, cuib; totalitatea animalelor dintr-o vizuină. 3. (Reg.) Mulțime, adunătură (de ființe). 4. Mică scobitură pe suprafața dinților (molari ai) calului și ai altor erbivore, care dispare în timp prin tocire și în funcție de care se poate stabili vârsta animalului. [Pl. și: mișini.Var.: míșună s. f.] – Cf. rus. mîșina.

MÍȘUN, mișuni, s. m. (Zool.; reg.) Hârciog. – Cf. mișină.

MÍȘUN, mișuni, s. m. (Zool.; reg.) Hârciog. – Cf. mișină.

MÍȘUNĂ1 s. f. (Rar) Forfotă, aglomerație; rumoare. – Din mișuna (derivat regresiv).

MÍȘUNĂ1 s. f. (Rar) Forfotă, aglomerație; rumoare. – Din mișuna (derivat regresiv).

MÍȘUNĂ2 s. f. v. mișină.

mișină sf [At: CANTEMIR, IST. 191 / V: (reg) ~șimă, ~șnă, ~șună / Pl: ~ne și ~ni / E: cf rs мышина] 1 (Reg) Provizie de alimente pentru iarnă. 2 (Spc) Alune, boabe etc. adunate de animale, mai ales șoareci, pentru iarnă. 3 (Pex) Grămadă de bunuri Si: belșug, bogăție. 4 (Reg) Spor. 5 (Reg) Gaură în pământ sau mușuroi unde unele animale, în special șoarecii, strâng hrana pentru iarnă. 6 (Pex) Vizuină. 7 Totalitate a animalelor dintr-o vizuină. 8 Mulțime de ființe. 9 (Reg) Turmă de oi. 10 Substanță neagră din cornetul dentar extern al cailor de până la 6-8 ani Si: (reg) grăunte, muscă, negreață, pui, studeniță. 11 Cavitate în dinții cailor de până la 6 ani Si: (reg) butură, cupă, muscă, negreață. 12 (Reg; îe) A i se șterge (cuiva) ~na sau a da de ~ A îmbătrâni.

mișun sm [At: ODOBESCU, S. III, 185 / A și: mișun / Pl: ~i / E: cf mișină] (Zlg; reg) Hârciog (Cricetus Cricetus).

mișună1 sf [At: DELAVRANCEA, S. 89 / Pl: ~ne / E: pvb mișuna] (Rar) 1 Forfotă. 2 (Pex) Rumoare.

MÍȘINĂ, mișine, s. f. 1. (Reg.) Grămadă de cereale, de alimente etc. adunate ca provizie; strânsură; mulțime de bunuri, bogăție, avere. 2. (Reg.) Gaură în pământ sau mușuroi în care își depozitează unele animale hrana pentru iarnă; p. ext. vizuină, cuib; totalitatea animalelor dintr-o vizuină. 3. (Reg.) Mulțime, adunătură (de ființe). 4. Mică scobitură pe suprafața dinților (molari ai) calului și ai altor animale erbivore, care dispare cu vârsta prin roadere și după care se recunoaște vârsta animalului. [Pl. și: mișini.Var.: míșună s. f.] – Cf. rus. mâșina.

MIȘÍNĂ2, mișine, s. f. Mică scobitură pe suprafața dinților molari ai calului și ai altor ierbivore, care dispare cu vîrstă, prin roadere. – Variantă: mișúnă s. f.

MÍȘINĂ1, mișini, s. f. (Regional) 1. Grămadă de lucruri (mai ales cereale, alimente) adunate ca provizie; rezervă de orice fel. Strînge mișină de cu vreme. PANN, P. V. III 72. Ce-ai strîns tu, pentru iarnă, că eu am făcut nouă mișini pe cîmp. ȘEZ. VII 27. 2. Mulțime, adunătură, învălmășeală. Unde te afli? ... Într-un furnicar ciocoiesc... într-o mișină de jigănii pocite cu fețe de om. ALECSANDRI, T. 1343. – Variantă: míșună (DELAVRANCEA, S. 89) s. f.

MÍȘUN, mișuni, s. m. Hîrciog. Mișunii cei cu gropanele pline de grîne. ODOBESCU, S. III 185.

MÍȘINĂ ~e f. 1) înv. Gaură în pământ sau în mușuroi în care unele animale își adună hrana pentru iarnă. 2) Mică adâncitură în dinții cailor și ai altor animale, după care se determină vârsta acestora. /cf. rus. mâșina

MÍȘUN ~i m. reg. Mamifer rozător cu blană pufoasă de culoarea ciocolatei, cu două pungi de ambele părți ale gurii, cu care își duce hrana în locurile de hibernare; hârciog. /cf. mișină

MIȘINĂ s.f. (Mold., Ban.) Vizuină. A: Un guziu grăunceane culesease și cu multe nevoi și osteneale în mișina ce făcuse le strînsease. CANTEMIR, IST. C: Mishinĕ. AC, 354. Etimologie: cf. rus. myšina. Cf. comoară, covru, peșteră.

mișină f. Mold. furnicar; fig. mișină de cinovnici AL. [V. mișuì].

mișun m. marmotă: mișunii cei cu gropanele pline de grâne OD. [Tras din mișunà].

arată toate definițiile

Intrare: mișuni
mișuni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mișină / mișună
mișină2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mișină
  • mișina
plural
  • mișini
  • mișinile
genitiv-dativ singular
  • mișini
  • mișinii
plural
  • mișini
  • mișinilor
vocativ singular
plural
mișună1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mișună
  • mișuna
plural
  • mișuni
  • mișunile
genitiv-dativ singular
  • mișuni
  • mișunii
plural
  • mișuni
  • mișunilor
vocativ singular
plural
mișină1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mișină
  • mișina
plural
  • mișine
  • mișinele
genitiv-dativ singular
  • mișine
  • mișinei
plural
  • mișine
  • mișinelor
vocativ singular
plural
mișună1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mișună
  • mișuna
plural
  • mișune
  • mișunele
genitiv-dativ singular
  • mișune
  • mișunei
plural
  • mișune
  • mișunelor
vocativ singular
plural
Intrare: mișun
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mișun
  • mișunul
  • mișunu‑
plural
  • mișuni
  • mișunii
genitiv-dativ singular
  • mișun
  • mișunului
plural
  • mișuni
  • mișunilor
vocativ singular
plural
Intrare: mișună
mișună1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mișună
  • mișuna
plural
  • mișuni
  • mișunile
genitiv-dativ singular
  • mișuni
  • mișunii
plural
  • mișuni
  • mișunilor
vocativ singular
plural
mișună1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mișună
  • mișuna
plural
  • mișune
  • mișunele
genitiv-dativ singular
  • mișune
  • mișunei
plural
  • mișune
  • mișunelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mișină / mișună mișună

  • 1. regional Grămadă de cereale, de alimente etc. adunate ca provizie; mulțime de bunuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: avere bogăție strânsură attach_file 2 exemple
    exemple
    • Strînge mișină de cu vreme. PANN, P. V. III 72.
      surse: DLRLC
    • Ce-ai strîns tu, pentru iarnă, că eu am făcut nouă mișini pe cîmp. ȘEZ. vii 27.
      surse: DLRLC
  • 2. regional Gaură în pământ sau mușuroi în care își depozitează unele animale hrana pentru iarnă.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
  • 3. regional Mulțime, adunătură (de ființe).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: învălmășeală attach_file un exemplu
    exemple
    • Unde te afli?... Într-un furnicar ciocoiesc... Într-o mișină de jigănii pocite cu fețe de om. ALECSANDRI, T. 1343.
      surse: DLRLC
  • 4. Mică scobitură pe suprafața dinților (molari ai) calului și ai altor erbivore, care dispare în timp prin tocire și în funcție de care se poate stabili vârsta animalului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • comentariu Varianta mișină cu plural mișine se folosește pentru sensul (4.).
    surse: DOOM 2

etimologie:

mișun

  • 1. zoologie regional Mamifer rozător cu blană pufoasă de culoarea ciocolatei, cu două pungi de ambele părți ale gurii, cu care își duce hrana în locurile de hibernare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: grivan hamster hârciog attach_file un exemplu
    exemple
    • Mișunii cei cu gropanele pline de grîne. ODOBESCU, S. III 185.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. mișină
    surse: DEX '98 DEX '09

mișună

etimologie: