11 definiții pentru grivan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

grivan sm [At: H II, 99 / Pl: ~i / E: griv + -an] (Reg) 1 Șoarece mare, cu o pată albă împrejurul gâtului. 2 Șobolan (Rattus norvegicus). 3 Orbeț (Spalax microphtalmus). 4 Hârciog (Cricetus cricetus). 5 (Fig) smf Locuitor din satele formate de târlași.

GRIVÁN, grivani, s. m. (Zool.; reg.) Hârciog. – Griv + suf. -an.

GRIVÁN, grivani, s. m. (Zool.) Hârciog. – Griv + suf. -an.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

griván (reg.) s. m., pl. griváni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GRIVÁN s. v. guzgan, orbete, șobolan.

GRIVÁN ~i m. Mamifer rozător cu blana pufoasă, de culoarea ciocolatei, cu două pungi pe ambele părți ale gurii, cu care își duce hrana în locurile de hibernare. /griv + suf. ~an

griván m. (d. griv). Munt. Un fel de guzgan campestru cenușiŭ cu pete albe. (Cînd apar mulțĭ grivanĭ, poporu crede că va fi războĭ). Bulgar care locuĭește în satele româneștĭ (Ĭal.).

griván s. m., pl. griváni

GRIVAN s. (ZOOL.; Cricetus cricetus) hîrciog, (reg.) ciureci, mișun.

grivan s. v. GUZGAN. ORBETE. ȘOBOLAN.

Intrare: grivan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grivan
  • grivanul
  • grivanu‑
plural
  • grivani
  • grivanii
genitiv-dativ singular
  • grivan
  • grivanului
plural
  • grivani
  • grivanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grivan

etimologie:

  • Griv + sufix -an.
    surse: DEX '98 DEX '09