6 intrări

76 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

MAT2, -Ă, mați, -te, adj. 1. Care este fără luciu, fără strălucire; șters2. 2. (Despre sticlă; p. ext. despre obiecte de sticlă) Care este lipsit de transparență. 3. Fără lumină; împâclit, acoperit. 4. Fig. (Despre sunete) Care are rezonanță slabă; surd, înfundat. – Din fr. mat, germ. matt.

MAT1 s. n. Situație în cadrul unei partide de șah în care regele uneia dintre părți, fiind atacat, este pus în imposibilitate de a mai fi apărat, determinându-se astfel sfârșitul partidei. ◊ Expr. A face (pe cineva) mat = a învinge (categoric) pe cineva (într-o luptă, într-o dispută etc.). ♦ (Cu valoare de interjecție) Cuvânt cu care se anunță această situație în cursul jocului. – Din fr. mat, germ. Matt.

MAT1 s. n. Situație în cadrul unei partide de șah în care regele uneia dintre părți, fiind atacat, este pus în imposibilitate de a mai fi apărat, determinându-se astfel sfârșitul partidei. ◊ Expr. A face (pe cineva) mat = a învinge (categoric) pe cineva (într-o luptă, într-o dispută etc.). ♦ (Cu valoare de interjecție) Cuvânt cu care se anunță această situație în cursul jocului. – Din fr. mat, germ. Matt.

MAT2, -Ă, mați, -te, adj. 1. Care este fără luciu, fără strălucire; șters2. 2. (Despre sticlă; p. ext. despre obiecte de sticlă) Care este lipsit de transparență. 3. Fără lumină; împâclit, acoperit. 4. Fig. (Despre sunete) Care are rezonanță slabă; surd, înfundat. – Din fr. mat, germ. matt.

Forma de masculin plural (mați) lipsește în sursă și a fost adăugată de noi. - gall

MAT2, -Ă, mați, -te, adj. Fără luciu, fără strălucire, șters. Ochii îi deveniseră de un albastru mat, oțeliu. CAMIL PETRESCU, P. 223. Cu coatele pe masă, cu obrazul arămiu-mat.. declamă autoritar, ca într-un consiliu de familie. C. PETRESCU, Î. I 6. Din cerul mat, încovoiat pe zare Ca un imens cuptor de porțelan Un soare imobil și diafan Trimite raze perpendiculare. TOPÎRCEANU, M. 18. ◊ (Adverbial) Mobilele și covoarele străluceau somnoros și mat. EMINESCU, N. 81. ♦ (Despre sticlă) Care nu este transparentă. Era o odăiță cu divan și c-un dulăpior cu geam mat alături. SADOVEANU, P. M. 184. ♦ Fig. (Despre sunete) Fără rezonanță, surd. Răsună-n noaptea lumei cîntul mării blînd și mat. EMINESCU, O. IV 119.

MAT 1 s. n. (Uneori în compusul ș a h – m a t) Situație în cadrul unei partide de șah în care regele uneia din părți, fiind atacat, este pus în imposibilitate de a mai fi apărat, determinîndu-se astfel sfîrșitul partidei. ◊ Expr. A face (pe cineva) mat = a bate (pe cineva) la jocul de șah; fig. a pune (pe cineva) în situația de a nu mai putea spune sau face nimic, de a se recunoaște învins. ♦ (Adjectival, despre rege la jocul de șah) Aflat în situația descrisă mai sus. Regele e mat.

mat1 adj. m., pl. mați; f. mátă, pl. máte

mat adj. m., pl. mați; f. sg. mátă, pl. máte

MAT adj. 1. v. opac. 2. lăptos. (Un geam ~.)

Mat ≠ strălucitor, străveziu, transparent

MAT, -Ă adj. Lipsit de luciu; șters; opac. ♦ (Fig.; despre sunete) Lipsit de rezonanță. [< fr. mat].

MAT s.n. Situație la jocul de șah în care regele uneia dintre părți este într-o poziție în care nu mai poate fi apărat, determinându-se astfel sfârșitul partidei. ◊ A face (pe cineva) mat = a câștiga o partidă de șah contra cuiva; (fig.) a pune (pe cineva) în imposibilitate de a mai spune sau de a mai face ceva. [< fr. mat, cf. germ. matt, pers. mat – mort].

MAT1 s. n. (șah) situație în care regele uneia dintre părți este într-o poziție în care nu mai poate fi apărat, determinându-se astfel sfârșitul partidei. ♦ a face (pe cineva) ~ = a) a câștiga o partidă de șah contra cuiva; b) (fig.) a pune (pe cineva) în imposibilitatea de a mai spune sau de a mai face ceva. (< fr. mat)

MAT2, -Ă adj. 1. lipsit de luciu; opac. 2. (despre sunete) lipsit de rezonanță. (< fr. mat)

mat s. n. Final la jocul de șah. Tc. mat (T. Papahagi, GS, VII, 295), în parte prin intermediul fr. mat.

MAT2 n. Situație în cadrul unei partide de șah, în care regele uneia dintre părți nu-și poate părăsi locul fără a fi prins, determinându-se în felul acesta sfârșitul partidei în favoarea părții adverse. /<fr. mat, germ. Matt

MAT1 ~ă (mați, ~e) 1) Care este lipsit de luciu; fără strălucire. 2) (despre sticlă) Care este lipsit de transparență; fără transparență. 3) (despre sunete) Care este lipsit de sonoritate; fără rezonanță; șters; surd. /<fr. mat, germ. matt

mat a. 1. ce n’are lustru: aur mat; 2. (la jocul de șah) perdut: șah și mat.

Intrare: maț
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular maț mațul
plural mațe mațele
genitiv-dativ singular maț mațului
plural mațe mațelor
vocativ singular
plural
Intrare: mâț
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mâț mâțul
plural mâți mâții
genitiv-dativ singular mâț mâțului
plural mâți mâților
vocativ singular
plural
Intrare: mat (adj.)
mat (adj.) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mat matul ma mata
plural mați mații mate matele
genitiv-dativ singular mat matului mate matei
plural mați maților mate matelor
vocativ singular
plural
Intrare: Mâț
Mâț
Intrare: Maț
Maț
Intrare: mat (s.n.)
mat (s.n.) substantiv neutru
Surse flexiune: Ortografic, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mat matul
plural maturi maturile
genitiv-dativ singular mat matului
plural maturi maturilor
vocativ singular
plural

mat (adj.)

  • 1. Care este fără luciu, fără strălucire; șters.
    surse: DEX '09 DLRLC DN MDN '00 NODEX sinonime: opac șters (adj.) antonime: strălucitor 3 exemple
    exemple
    • Ochii îi deveniseră de un albastru mat, oțeliu. CAMIL PETRESCU, P. 223.
      surse: DLRLC
    • Cu coatele pe masă, cu obrazul arămiu-mat, declamă autoritar, ca într-un consiliu de familie. C. PETRESCU, Î. I 6.
      surse: DLRLC
    • adverbial Mobilele și covoarele străluceau somnoros și mat. EMINESCU, N. 81.
      surse: DLRLC
  • 2. prin extensiune (Despre sticlă; despre obiecte de sticlă) Care este lipsit de transparență.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: lăptos opac antonime: străveziu transparent un exemplu
    exemple
    • Era o odăiță cu divan și c-un dulăpior cu geam mat alături. SADOVEANU, P. M. 184.
      surse: DLRLC
  • 3. Fără lumină.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: acoperit împâclit un exemplu
    exemple
    • Din cerul mat, încovoiat pe zare Ca un imens cuptor de porțelan Un soare imobil și diafan Trimite raze perpendiculare. TOPÎRCEANU, M. 18.
      surse: DLRLC
  • 4. figurat (Despre sunete) Care are rezonanță slabă.
    surse: DEX '09 DLRLC DN MDN '00 NODEX sinonime: înfundat (adj.) surd șters (adj.) un exemplu
    exemple
    • Răsună-n noaptea lumei cîntul mării blînd și mat. EMINESCU, O. IV 119.
      surse: DLRLC

etimologie:

mat (s.n.)

  • 1. Situație în cadrul unei partide de șah în care regele uneia dintre părți, fiind atacat, este pus în imposibilitate de a mai fi apărat, determinându-se astfel sfârșitul partidei.
    surse: DEX '09 DN MDN '00 NODEX
    • 1.1. expresie A face (pe cineva) mat = a învinge (categoric) pe cineva (într-o luptă, într-o dispută etc.).
      surse: DEX '09
    • 1.2. expresie A face (pe cineva) mat = a bate (pe cineva) la jocul de șah.
      surse: DLRLC DN MDN '00
    • 1.3. expresie figurat A face (pe cineva) mat = a pune (pe cineva) în situația de a nu mai putea spune sau face nimic, de a se recunoaște învins.
      surse: DLRLC DN MDN '00
    • 1.4. interjecție Cuvânt cu care se anunță această situație în cursul jocului.
      surse: DEX '09
    • 1.5. (și) adjectival (Despre rege la jocul de șah) Aflat în situația descrisă mai sus.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Regele e mat.
        surse: DLRLC

etimologie: