14 definiții pentru intestin (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTESTÍN1, intestine, s. n. Parte a tubului digestiv, la oameni și la mamifere situată între stomac și anus, fiind alcătuită din două părți distincte; maț. – Din fr. intestin, lat. intestinum.

intestin1 sn [At: CAMIL PETRESCU, V. 61 / Pl: ~e / E: fr intestin, lat intestinum] 1 Parte a aparatului digestiv, la oameni și la unele animale, în formă de tub, alcătuit din două părți distincte, care se întinde de la stomac până la anus Si: maț. 2 (Îs) ~ul gros Ultimă parte a intestinului (1), mai groasă, care se termină la anus. 3 (Îs) ~ul subțire Parte mai lungă a intestinului (1), care începe de la stomac și se continuă cu intestinul (2) gros.

INTESTÍN1, intestine, s. n. Parte a aparatului digestiv, la oameni și la unele animale, care are formă de tub și care se întinde de la stomac până la anus, fiind alcătuită din două părți distincte; maț. – Din fr. intestin, lat. intestinum.

INTESTÍN1, intestine, s. n. Parte a aparatului digestiv, la oameni și la animale, în formă de tub, care pleacă de la stomac și ajunge pînă la anus; maț. ◊ Intestinul subțire = partea mai subțire și mai lungă a intestinului, care începe de Ia stomac. Din stomac, mîncarea trece în intestin și anume în intestinul subțire. ANATOMIA 100. Intestinul gros = ultima parte a intestinului, mai groasă și mai scurtă, care continuă intestinul subțire.

INTESTÍN s.n. Parte a aparatului digestiv în formă de tub care se întinde între pilor și anus; (pop.) maț. [< fr. intestin, it. intestino, cf. lat. intestinum].

INTESTÍN1 s. n. parte a aparatului digestiv, în formă de tub, între pilor și anus. (< fr. intestin, lat. intestinum)

INTESTÍN1 ~e n. (la oameni și la unele animale) Parte a aparatului digestiv în formă de tub, cuprinsă între stomac și anus; maț. /<fr. intestin, lat. intestinum

intestin a. care e sau se petrece în interior: mațe intestine. ║ n. maț lung cam de 8 ori cât corpul și în care pătrund alimentele după ieșirea lor din stomac: intestinul subțire și cel gros.

*intestín, -ă adj. (lat. intestinus, d. intus, în ăuntru [stînd]). Interior, intern: lupte intestine. S. n., pl. e (lat. intestinus). Anat. Maț, tubu de la stomah pînă la orificiu anal. (El se împarte în supțire și gros. Cel gros se împarte și el în treĭ: cáecum, cólon și réctum). V. digestiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

INTESTÍN1 (< fr., lat.) s. n. (ANAT.) Parte a tubului digestiv, la om și la mamifere, care este cuprinsă între stomac și anus; (pop.) maț. ◊ I. subțire = prima porțiune a i., care are la om 6-8 m și se împarte în duoden, jejun și ileon. În i. subțire se termină digestia alimentelor și se efectuează absorbția substanțelor nutritive în sânge. ◊ I. gros = ultima porțiune a i., care are la om 1,40-1,70 m, fiind împărțit în cec, colon și rect. În i. gros se absoarbe apa și se formează materiile fecale.

Intrare: intestin (s.n.)
intestin2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intestin
  • intestinul
  • intestinu‑
plural
  • intestine
  • intestinele
genitiv-dativ singular
  • intestin
  • intestinului
plural
  • intestine
  • intestinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

intestin (s.n.)

  • 1. Parte a tubului digestiv, la oameni și la mamifere situată între stomac și anus, fiind alcătuită din două părți distincte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: maț
    • 1.1. Intestinul subțire = partea mai subțire și mai lungă a intestinului, care începe de Ia stomac.
      exemple
      • Din stomac, mîncarea trece în intestin și anume în intestinul subțire. ANATOMIA 100.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Intestinul gros = ultima parte a intestinului, mai groasă și mai scurtă, care continuă intestinul subțire.
      surse: DLRLC

etimologie: