scobar² sn [At: ALR II 6695/365 / Pl: ~e / E: scoabă + -ar] 1 (Reg) Unealtă formată dintr-un cilindru tăios de oțel, fixat pe un mâner de lemn, folosită în dogărie, pentru curățarea și netezirea interiorului vaselor mici de lemn Si: (reg) zgârci. 2 Capră alcătuită dintr-o bucată de lemn rezemată pe patru picioare și echipată cu dinți de lemn, între care se fixează 8-10 șindrile în vederea executării ulucelor, folosită în industria țărănească.

scobar¹ sn [At: LB / Pl: ~i / E: ns cf scoabă¹, scobi¹, bg скобар] 1 sm Pește teleostean de râu din familia ciprinidelor, lung de 25-30 cm, cu corpul alungit, acoperit cu solzi osoși, de culoare verde-măslinie pe spate și argintie pe laturi, cu botul conic și cu maxilarul superior mult ieșit în afară, care trăiește în grupuri mari, mai ales în apele din regiunile de dealuri Si: morun², (reg) scobai (1), scobaci¹, pod³, podeț⁴, poduț¹, mațe-negre (Chondrostoma nasus). 2 sm (Iht; îdt) Mreană (Barbus barbus). 3 a (Iht; șîs nisetru ~) Varietate de nisetru caracterizată prin numărul mare de plăci cornoase care îi acoperă corpul. 4 sm (Orn; reg) Pescărel (Cinclus cinclus). 5 sm (Orn; reg) Lăstun-de-mal (Riparia riparia). 6 sm (Bot; reg) Măceș (1) după fructificare.

SCOBÁR, scobari, s. m. Pește de apă dulce, lung de 15-30 cm, verzui-negricios pe spate, alb pe laturi și pe abdomen, cu botul proeminent ca un nas (Chondrostoma nasus); mațe-negre, scobai.

SCOBÁR ~i m. Pește dulcicol, de talie mică, cu maxilarul superior alungit, verde-negricios pe spinare și alb pe restul corpului. /Din scoabă

scobar m. pește alb foarte gustos, e caracterizat prin gura-i transversală sub un bot prelungit, se prinde mult în Olt și Bistrița (Chondostroma nasus). [Mold. scobaiu: dela scoabă, după conformațiunea botului său].

scobáĭ (nord) și scobár (Olt.) m (sîrb. skobalj, šk-, bg. skobarĭ, id.). Un peștișor cu aripĭoarele roșiatice (chondrostoma [saŭ cyprinus] nasus). – În Trans. Suc. și poduț.

scobar s. m., pl. scobari

scobar s. m., pl. scobari

scobár s. m., pl. scobári

SCOBÁR s. v. mreană, pescar, pescărel, pescăruș.

SCOBÁR s. (IHT.; Chondrostoma nasus) (reg.) morun, pod, podeț, poduț, scobai, mațe-negre (pl.).

SCOBAR s. (IHT.; Chondrostoma nasus) (reg.) morun, pod, podeț, poduț, scobai, mațe-negre (pl.).

scobar s. v. MREANĂ. PESCAR. PESCĂREL. PESCĂRUȘ.

scobár (-ri), s. m. – Pește de rîu (Chondrostoma nasus). – Var. Mold. scobai. Bg. skobari, sb., cr. skobalj (Cihac, II, 332; Tiktin).

scobár, scobáre, s.n. (reg.) 1. unealtă formată dintr-un cilindru tăios de oțel, fixat pe un mâner de lemn, folosită în dogărie, pentru curățirea și netezirea interiorului vaselor mici de lemn; zgârci. 2. capră de lemn folosită la executarea ulucelor, în industria țărănească.

SCOBÁR (< bg.) s. m. Pește teleostean din familia ciprinide, lung de 25-50 cm, greu de 100-400 g, de culoare verde-măslinie pe spate și argintie pe laturi, cu maxilarul superior mai lung decât cel inferior (ca un „nas”) (Chondrostoma nasus). Trăiește în ape curgătoare, în Europa, în România îndeosebi în râurile mari din reg. de deal și podiș, unde se individualizează o „zonă a scobarului” în care acesta este dominant, situată în aval de zona lipanului și în amonte de zona mrenei, dar este frecvent și în regiuni piemontane și de câmpie înaltă. (Reg.) poduț.