14 definiții pentru cotoi (motan; -i)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cotói2 [At: ALEXANDRESCU, M. 313/6 / Pl: ~ sm, ~oáie sn / E: *cată + -oi cf vsl коту] 1 sm (Zlg) Motan. 2 sm (Reg) Pisoi de un an. 3 sm (Îe) A avea ochi de ~ A avea privire vicleană. 4 sm (Îe) A umbla ca un ~ A fi fără ocupație. 5 sm (Îae) A umbla numai după plăceri. 6 sm (Bot; reg; îc) Coinăcelele -~ului Plantă cu flori rotunde și păroase care se agață de curpeni pentru a face florile castravetelui să fecundeze. 7 sn (Reg) Cătușă. 8 sn (Reg) Parte a cătușei. 9 sn (Îvp) Fiecare dintre cele două stinghii strâmbe între care se introduc scândurile spre a alcătui codârla Si: cotoc (3), mănușă, stâlpușor. 10 sn Fiecare dintre tălpile grapei între care sunt articulate cele două stinghii numite andrele. 11 sn Brațele ferăstrăului.

cotoí3 [At: LB / Pzi: ~ésc / E: cotoi2] (Rar) 1 vr (D. animale; fam; d. oameni) A avea un contact sexual. 2 vt (D. animale; c. indică femela) A fecunda.

COTÓI, cotoi, s. m. Masculul pisicii; motan, cotoc. – Probabil din *cot (< sl. kotŭ „pisică”) + suf. -oi.

COTÓI, cotoi, s. m. Masculul pisicii; motan, cotoc. – Probabil din *cot (< sl. kotŭ „pisică”) + suf. -oi.

COTÓI, cotoi, s. m. Masculul pisicii; motan. Un cotoi de tot îndrăzneț a intrat, ca o pisică ce era, în salon. SLAVICI, N. I 314. Cotoiul stă lîngă dînșii și torcea. ISPIRESCU, L. 285. ◊ Expr. A avea ochi de cotoi = a avea privire vicleană. A umbla ca un cotoi = a umbla numai după plăceri; a hoinări.

COTÓI ~ m. Mascul al pisicii; motan; pisoi; cotoșman. ◊ A avea ochi de ~ a avea privirea vicleană. A umbla ca un ~ a nu se ocupa cu nimic serios; a hoinări. [Sil. co-toi] /cot + suf. ~oi

1) cotóĭ m., pl. tot așa (bg. kot, koták, cotoĭ, germ. kater, cotoĭ, katze, pisică, it. gatto, -a, pv. cat, -a, fr. chat, chatte, ngr. gáta, káta; lat. cattus, -a, pisică. V. coteĭ). Vest. Motan. S. n., pl. oaĭe. Vechĭ. P. P. Ancoră. Cotoc (s. n.).

cotoiu m. 1. bărbățelul pisicii; 2. pl. mânușile sau mâinile codârlei; 3. pl. brațele ferestrăului. [Slav. KOTŬ, cotoiu, de unde cotoc, cotoiu, cotor (v. cotoroanță) și cotoș (v. cotoșman); pentru sensurile tehnice, cf. cătușă].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cotói1 (motan) s. m., pl. cotói, art. cotóii

cotói2 (obiect, os, copan) (pop.) s. n., pl. cotoáie

cotói (motan) s. m., pl. cotói, art. cotóii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COTOI s.(ZOOL.) motan, pisoi, (pop.) mîț, pisic, (reg.) cotoc, mihoc, mîrtan, mîtîrlan, mîțoc, motoc, pisoc, (Ban. și Transilv.) mîrtac, (prin Olt.) mîrtoc. (~ e masculul pisicii.)

Intrare: cotoi (motan; -i)
cotoi (motan; -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotoi
  • cotoiul
  • cotoiu‑
plural
  • cotoi
  • cotoii
genitiv-dativ singular
  • cotoi
  • cotoiului
plural
  • cotoi
  • cotoilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)